Sa lasam, pentru moment, la voia scenariilor altor autori preconizata dezvaluire a presedintelui, legata de identitatea faimosului candidat prezidential 007. Mai ales ca, pana una-alta, domnul Traian Basescu a lansat pe piata doar o margica. Vorbim despre trecutul nu al premierului Victor Ponta, ci al socrului acestuia, senatorul Ilie Sarbu. Pentru moment, am ales un alt subiect. Modul in care domnul a fost lasat in offside. De cine? Chiar de aliatul sau, domnul Victor Ponta. Pe tema suspendarii presedintelui.

Umblu cu lupa prin Parlamentul Romaniei si nu reusesc sa gasesc acea solicitare de suspendare, insotita de cuvenita lista de semnaturi. Parca a intrat in pamant. Odata cu initiativa, atat de intens mediatizata timp de cateva zile, a domnului Calin Popescu Tariceanu. De ce nu mai vede nimeni textul solicitarii? De ce, chiar daca te dai de ceasul mortii, nu ai acces, ca parlamentar, la lista de semnaturi? Si oare cati or fi semnat. Cum de s-a trezit Calin Popescu Tariceanu in aceasta trista situatie? Cum de a incremenit proiectul sau politic in spagat?

Nici pana astazi nu am reusit sa aflu in ce calitate si-a lansat domnul Calin Popescu Tariceanu initiativa celei de-a treia suspendari a presedintelui. Putea sa o faca ca presedinte al Senatului doar daca avea, in acest sens, de partea sa o decizie a senatorilor. A majoritatii acestora. Putea sa o faca in calitate de presedinte al unui partid. Numai ca partidul inca nu exista. Si atunci, prin eliminare, nu ramane decat o singura ipoteza. Initiativa ii apartine exclusiv senatorului Calin Popescu Tariceanu. De ce anume a facut-o, domnia sa a explicat pe larg. De ce anume ar trebui sanctionat domnul Traian Basescu la capatul celor doua mandate printr-o a treia suspendare si un referendum de demitere, a explicat din nou domnul Calin Popescu Tariceanu. Pe intelesul tuturor. Cum anume s-ar fi suprapus aceasta operatiune peste campania electorala prezidentiala, in ce masura ar fi schimbat agenda publica, cine ar fi avut de castigat si cine de pierdut in afara lui Traian Basescu, a fost din nou analizat si reanalizat din directia tuturor taberelor politice. Si a taberelor existente in societatea civila. Si mai ales in presa. Argumentele au fost nenumarate si in sensul ca, indiferent cand, un asemenea procedeu constitutional de tip punitiv se impune si este chiar obligatoriu in raport cu Constitutia si in sensul ca, la capatul unui mandat, nu mai are rost decat in masura in care ii poate ajuta pe unii competitori sa schimbe in favoarea lor agenda publica. Si agenda politica.

Fapt este ca domnul Calin Popescu Tariceanu nu putea lua o asemenea initiativa fara a se fi consultat in prealabil cu aliatii sai. Respectiv cu liderii PSD, UNPR, PC si eventual UDMR. Domnia sa nu ar fi solicitat acest lucru daca nu ar fi avut in prealabil spatele acoperit. Indicii ca a obtinut mai intai acordul unei parti din clasa politica exista. Chiar inainte ca domnul Tariceanu sa-si fi lansat in mod oficial initiativa, au existat nenumarate luari de pozitiei ale liderilor PSD de la cel mai inalt nivel, care vorbeau despre necesitatea suspendarii lui Traian Basescu. Cel mai vocal in acest sens a fost domnul Ilie Sarbu, extrem de influentul presedinte al grupului senatorial PSD, un om despre care se spune ca lucreaza perfect coordonat cu Victor Ponta, care de altfel este ginerele sau. Evident, s-a exprimat in acest sens, in mod public si repetat, insusi Victor Ponta. Ca ar trebui Basescu sa fie suspendat a spus-o si Zgonea si au mai spus-o si multi alti lideri ai partidelor in pelerinajul lor prin studiourile de televiziune. Antena 3 si Romania TV au dus adevarate campanii in acest sens.

Cum s-a prabusit acest castel de nisip? Cum s-a dus pe apa sambetei un proiect care ar fi zgaltait din temeli Romania chiar in timpul alegerilor prezidentiale si ar fi putut ocupa practic intreaga scena politica? Mai intai, au pocnit verigile slabe. UDMR a anuntat ca nu este de acord cu cea de-a treia suspendare a presedintelui Traian Basescu. Apoi, rand pe rand, au devenit rezervati politicieni ai aliantei de la putere, care pana atunci pareau extrem de decisi. In fine, au inceput sa se auda si voci oficiale de la nivelul conducerii PSD, invocand impedimente legate de calendarul suspendarii si demiterii. Pana la urma proiectul a fost inghetat. Iar saptamana urmatoare va fi ingropat. Cu coroane mortuare deasupra.

Din orice perspectiva am privi lucrurile, nu putem sa tragem alta concluzie decat aceea ca premierul Victor Ponta l-a lasat in offside pe domnul Calin Popescu Tariceanu. Mai intai, l-a impins sa isi asume respectiva initiativa. Probabil domnul Ponta a fost convins nu neaparat ca asa ar fi etic, ca Traian Basescu sa fie a treia oara suspendat si apoi demis la capatul mandatelor, ci dintr-un calcul extrem de pragmatic. Din suspendarea sa avea de castigat, in primul si in primul rand, Elena Udrea. Presedintele scos in afara Cotroceniului nu ar mai ramas intr-un garj ca data trecuta, ci ar fi participat cu si mai mare aplomb decat o face acum in campania electorala a acesteia. Astfel, electoratul de dreapta ar fi fost fragmentat in mod semnificativ si, pana la urma, macinat de aceasta dilema a demiterii lui Basescu, pentru care liberalii s-au pronuntat favorabil de doua ori si a nesuspendarii lui Basescu pentru care, tot de doua ori, s-au pronuntat, la fel de hotarat, PDL-istii, parte a marelui Partid National Liberal de azi. Evident, existau si efecte perverse ale acestui proiect pe care, cred eu, analistii electorali ai domnului Ponta le-au luat in calcul. Si care, pana la urma, au prevalat.

Fapt este ca domnul Ponta l-a lasat cu ochii in soare pe aliatul sau. Pe domnul Tariceanu. Parca am mai vazut acest scenariu, al tradarilor lui Ponta, si inainte. Atunci cand exista USL. Si cand Victor Ponta nu mai stia cum sa-l infunde pe Crin Antonescu, pentru ca nu care cumva acesta sa ramana in USL si sa devina candidat prezidential.

Dar aventura domnului Tariceanu este abia la inceput. Capatul calatoriei sale alaturi de Victor Ponta va fi, pun pariu in acest sens, marea casa PNL. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews