CURS VALUTAR
adrian_sarbu_-460x250

Adrian Sirbu – dezvaluirile care confirma cel mai negru scenariu

3 comentarii / 5030 vizualizări / 2 noiembrie 2017

Audiat ieri în Comisia SRI, reputatul om de presă Adrian Sîrbu a făcut dezvăluiri de o gravitate inimaginabilă, nu doar prin conținutul de sine stătător cît, mai ales, prin ceea ce rezultă din corelarea cu informații mai vechi. Acuzațiile lui Sîrbu, care spune că are și probe grele, readuc în atenție un mega-scandal din trecut, dar și consecințele de peste ani ale acestuia. Care se încadrează la categoria ”devastator”.

Ce a relatat, după audiere, președintele Comisiei SRI, Claudiu Manda, despre dezvăluirile lui Sîrbu:

“A făcut referire la decizia CSAT din 2010 care consfinţeşte faptul că presa e o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. Spune că s-au creat premisele ca la momentul respectiv conducerea SRI să se implice mai mult în preluarea de instituţii media, plantarea de ofiţeri acoperiţi sau atragerea către SRI a unor jurnalişti, inclusiv ascultarea pe mandate de siguranţă naţională a unor jurnalişti. Nu a dat foarte multe probe şi detalii în acest sens.
Au fost câteva aspecte la care s-a referit punctul şi cu detalii. Aspectul legat de intenţia de a fi preluată conducerea şi mai târziu întreaga instituţie media Realitatea TV. Persoanele din conducerea SRI şi-ar fi dorit să o preia prin domnul Ghiţă. În decembrie 2010, participând la o discuţie, a fost rugat de domnul Maior să îl ajute pe domnul Ghiţă, care preluase managementul Realitatea TV, cu sfaturi cum să conducă instituţia din punct de vedere managerial. Spune că a avut întâlniri cu domnul Ghiţă”, a spus Manda, potrivit stiripesurse.ro.
“Al doilea lucru a fost încercarea de preluare a grupului Intact. Spune că a fost martor când domnul Coldea i-a spus că are soluţie pentru domnul Voiculescu. Înainte să se pronunţe instanţa. L-am întrebat dacă are probe. A spus că nu doreşte să dea detalii, dar dacă va fi dat în judecată va veni cu probe”, a mai afirmat Manda.
Adrian Sârbu a mai susţinut că s-a încercat şi preluarea Mediafax:
“Spunea că s-a încercat implicarea SRI în coordonarea editorială a instituţiilor, prin persoane apropiate de serviciu. Spunea că va veni data viitoare cu probe, în sensul că ne va arăta punctajele venite spre diverse persoane din redacţii. A fost o activitate de distrugere a libertăţii presei, spunea domnia sa”.

Și acum, să o luăm metodic și să începem corelarea informațiilor.

Din capul locului, ceea ce spune Sîrbu e grav, pentru că el confirmă cu date concrete ceea ce la un moment dat doar se bănuia că se intenționează, de către statul-paralel. Dar lucrurile se anunță a fi fost încă mai terifiante.

În 2010, într-adevăr, a existat o decizie a CSAT privind presa. În fapt, a fost vorba de includerea scandaloasă a presei în proiectul Strategiei Naționale de Securitate, o idee mult dragă fostului președinte Traian Băsescu și fidelilor săi.

Iureșul produs atunci a fost maxim: presa a reacționat vehement, opoziția la fel, și s-a ajuns chiar la sesizarea Parlamentului European de către organizații sindicale jurnalistice.
”Sub regimul Traian Basescu presa neportocalie este un pericol la adresa sigurantei statului, iar serviciile secrete vor putea, dupa anuntul din cadrul CSAT, sa asculte “legal” convorbirile ziaristilor si sa le insceneze fapte acelor care sunt incomozi” avertiza, într-un articol premonitoriu, Bogdan Chirieac.

Pentru a se justifica, regimul Băsescu a invocat inclusiv la Bruxelles pericolul pe care l-ar fi reprezentat, de fapt, nu presa în sine, cît unii moguli de presă, mai exact SOV și Dan Voiculescu. Drept pentru care a trimis la P.E. un dosar cu stenograme ale unor discuții mai neprincipiale între Vîntu și unii jurnaliști.
Finalmente, Comisia pentru petiții a P.E. a închis dosarul, Băsescu fiind sprijinit la vot de puternicii confrați din Partidul Popular European, inclusiv prin acceptarea unor manevre murdare, precum aducerea la vot a unor eurodeputați PD care nu erau membri ai comisiei amintite.

Nostimada e că, aparent, tot circul era de pomană: tocmai controversele vizavi de presă au dus la blocarea definitivă a proiectului strategiei, care nu a mai apucat să fie adoptată de parlament.

Ceea ce ar fi trebuit să însemne că prevederile ei nu aveau cum să mai fie aplicate.

Numai că dezvăluirile lui Adrian Sîrbu demonstrează contrariul.

Anume că, imediat după decizia respectivă din CSAT, lucrurile s-au pus în mișcare.

Astăzi știm că, într-adevăr, redacțiile au început să fie infiltrate masiv de oameni devotați serviciilor, publicitatea a ajuns să fie dirijată din Pădurea Băneasa, mulți jurnaliști au fost puși sub ascultare, mulți patroni de presă au fost forțați să-și cedeze afacerile în favoarea altora, devotați sistemului, multe mass-media au sucombat controlat iar azi, peisajul presei e mai degrabă dezolant.

Mai mult de atît, Sîrbu confirmă că ceea ce urmărea, de fapt, regimul Băsescu după 2010 nu era eliminarea ”vulnerabilităților” Vîntu și Voiculescu, ci preluarea trusturilor lor de presă.

O dovadă în acest sens este și faptul că, în octombrie 2010, la cîteva luni după celebra ședință a CSAT, postului Realitatea TV, al lui SOV, îi expira licența și toată lumea era încredințată că, pe fondul scandalului sus pomenit, ea nu avea să mai fie reînnoită de către CNA.
Stupoare maximă, însă: Realitatea a primit o nouă licență de emisie, pe alți 9 ani, grație unui vot misterios în care doi membri au făcut diferența.
Era exact la cîteva zile după momentul intrării în schemă a omului SRI, Sebastian Ghiță, despre care Sîrbu relata ieri că a fost rugat de Florian Coldea, două luni mai tîrziu, să-l ajute cu sfaturi.
Iar Ghiță intrase în schemă în forță, de parcă ar fi știut dinainte deznodămîntul fericit de la CNA.

Regimul Băsescu avusese ocazia să elimine o ”vulnerabilitate” a presei, în mod legal, dar nu o făcuse.

Atunci, mulți se vor fi mirat.

Azi, inclusiv grație lui Sîrbu, avem confirmarea că, de fapt, Băsescu și sistemul nu doreau eliminarea vulnerabilităților, ci preluarea lor, cum spuneam, în folosul propriu.
Același lucru s-a încercat ulterior și în cazul Intact, dar cu alte metode, pentru că Voiculescu rezista mult mai îndîrjit.

Nu s-a reușit.

Totuși, la pachet cu Realitatea, alte organe de presă mai mici au fost ”date pe brazdă” în anii care au urmat.
Doi ani mai tîrziu, Băsescu încă o ținea sus și tare cu pericolul reprezentat de presă pentru siguranța națională:
“În 2010 am adoptat o strategie de securitate naţională care este foarte în regulă pentru Parlament, dar nu este aprobată nici acum, dintr-un singur motiv, pentru că nu am vrut să scot de acolo afirmaţia, deci nu la riscuri, la vulnerabilităţi, că sunt trusturi mass-media care sunt o vulnerabilitate pentru securitatea naţională şi mă refeream acolo exact la discreditarea unor instituţii. Ce s-a întâmplat în 2012 cu judecători ai Curţii Constituţionale, cu magistraţi din CSM, cu judecători ai ICCJ, cu procurori de la Parchetul General şi DNA confirmă pe deplin această afirmaţie” declara el, în plenul CSM.

Băsescu se referea, evident, la criticile formulate de presă la adresa modului de acțiune al structurilor de forță în campania anticorupție.

Și tot în 2012, pe fondul unui scandal cu ministrul Apărării, Corneliu Dobrițoiu, președintele mai spunea, cu cinism nedisimulat: ”CSAT poate sa preia oricand o problema de siguranta nationala, fie ca e siguranta alimentara, fie ca e siguranta energetica, fie ca e in zona sigurantei economice”.

Astăzi, nu doar că acele critici se dovedesc a fi fost îndreptățite, dar Băsescu însuși a devenit o voce autoritară în corul acuzatorilor sistemului.

Revenind la declarațiile lui Sîrbu, ele nu doar confirmă cele mai negre presupuneri de odinioară ale presei relativ la intențiile sistemului.
Ci, mai grav, par să indice că la baza declanșării prigoanei serviciilor la adresa mass-media a stat o falsă decizie a CSAT, fără nicio valoare juridică și nevalidată măcar de parlament, amănunt de care, însă, nu s-a împiedicat nimeni cînd a decis interceptarea ziariștilor cu mandate de siguranță.

Nu ne rămîne decît să ne imaginăm, în final, o scenă din viitor.

În condițiile în care succesorul lui Băsescu, actualul președinte, a mers încă mai departe și a inclus în strategia de apărare (votată de parlament), drept potențiale vulnerabilități educaţia, cultura, sănătatea sau mediul, ne vom trezi cîndva cu Gabriel Liiceanu, la Comisia SRI, relatînd cum i-a plantat SRI microfoane în casă și sub masa de la terasa unde-și bea cafeluța cu amicul Pleșu? (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. Avand in vedere episodul SUFRAGERIA, nu e posibil ca BT sa fii fost o marioneta si el in mana sistemului, acestia folosindu-l ca pe un papusar?

  2. Educatia, sanatatea si mediul sunt vulnerabilitati de siguranta nationala in strategiile de siguranta nationala a marilor puteri. Paradigma actuala de siguranata nationala ( nu a Romaniei) pleaca de la premisa ca tot ceea ce serveste omului poate fi folosit la distrugerea lui.

  3. in toate tarile presa e infiltrata de servicii. daca vrei sa afli ce zice fbi sau alte agentii pe intern , citeste new york times. daca vrei sa stii mesajele cia, citeste wasington post.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *