Copreședintele PNL a criticat dur Guvernul Cioloș. Vorbind apăsat despre ineficiența acestuia. Și adaugad, pentru a-și întări spusele, faptul că așteaptă să vadă cum se finalizează unele dintre proiectele acestuia pentru a trage linie și a vedea câte parale a făcut acest Executiv de avarie, instalat pentru o perioadă strict determinta de timp și după care, în mod obligatoriu, va urma un Guvern politic. În același timp, aceeași Alina Gorghiu susține că nu i-ar displăcea ca Dacian Cioloș să rămână, după alegeri, prim-ministru. S-a demascat. Sau s-a autodemascat.
Și iată de ce. Că acest Guvern este nu numai unul de avarie, nu numai unul slab, lipsit de o susținere politică, dar și incapabil să facă față cu succes unor exigențe minime este un fapt dovedit. De notorietate. Evident, de mult timp, pentru orice observator obiectiv al vieții noastre politice. Este, în definitiv, un Executiv care și-a abandonat câte un ministru pe lună. Pentru ineficientă. Sau pentru greșeli. Și e la fel de clar că, la sfârșit, când vom trage linie, vom constata că ne-am ales cu un lucru rău. Dacă acest rău a fost sau nu necesar este o altă discuție.
Ei bine, în aceste condiții, următoarea afirmație a copreședintelui PNL pare cel puțin șocantă. Dacă Guvernul este rău, așa cum, pentru a doua oară în ultima vreme, afirmă, pe bună dreptate, Alina Gorghiu, atunci cum se explică teza conform căreia Dacian Cioloș ar fi omul potrivit să conducă viitorul Guvern politic? Pare și este un nonsens. Dacă o echipă este rea, principalul vinovat este cel care a făcut echipa, care a antrenat-o și care a condus-o la eșec. În niciun caz, și asta nu se întâmplă niciodată, nu poate exista un premier bun cu un Guvern prost. Și nici invers.
Dar copreședintele PNL este un om suficient de dotat intelectual, suficient de experimentat politic pentru a înțelege acest lucru elementar. Și atunci cum se poate explică această flagrantă contradicție în termeni?
Într-un singur mod. Pe de o parte, Alina Gorghiu este obligată de realitate să recunoască că PNL a sprijint, cât timp a sprijint, un guvern foarte slab și că, din această perspectivă, opțiunea partidului a fost greșită și trebuie cumva îndreptată înainte de alegeri. Iar pe de altă parte, are anumite obligații față de Dacian Cioloș. Ceva o silește ca, la rândul ei, să siluiască adevărul. Și să îi pună acestuia o stea nemeritată în frunte. Mi-am bătut capul să înțeleg. Și cred că am înțeles corect. Alina Gorghiu este silită să îl țină în brațe pe Cioloș de către Klaus Iohannis și, în același timp, este silită să lase din brațe Guvernul de către electorat și propriul partid.
Recunosc, este o situație în care eu unul nu aș vrea să mă aflu niciodată. Pe Klaus Iohannis, Alina Gorghiu nu îl poate înfrunta. În primul rând, pentru că a contribuit decisiv, împreună cu echipa sa, la victoria acestuia în alegerile prezidențiale. În al doilea rând, pentru că președintele Klaus Iohannis și-a utilizat întreaga influență pe care a avut-o pentru a o promova pe Alina Gorghiu în funcția de copreședinte PNL. Iar Klaus Iohannis îl ține lipit, ca pe un timbru, pe Dacian Cioloș, în speranța că, astfel, va avea vreodată guvernul lui.
În felul acesta, Alina Gorghiu s-a demascat. (Sorin Roșca Stănescu)