”Nimeni nu poate, în acelaşi timp, să centreze şi să dea cu capul. Prin urmare, noi trebuie să ajutăm serviciile să nu mai fie în situaţia de a fi arătate cu degetul că ele ascultă, ele interceptează, ele produc probe ş.a.m.d. Devin mâna dreaptă sau stângă a Parchetului. De aceea, această instituţie are menirea de a pune în executare un mandat eliberat de către Justiţie. Atât şi nimic mai mult. Nu poate avea alte interese, să asculte şi să se oprească din ascultare, să asculte şi să facă altceva cu documentele. Este un serviciu pe care-l facem serviciilor. Dacă ele îl vor înţelege este bine, dacă nu, este la fel de bine, pentru că noi trebuie să facem această treabă”.

Au trecut 10 ani de la această declarație a deputatului Radu Stroe, făcută într-o dezbatere publică la parlament privind reformarea serviciilor secrete, cu numele ”Libertate individuală versus securitate națională”.
La acea vreme, ar fi părut ridicol, probabil, gîndul că în următorul deceniu nu se va mișca absolut nimic în această direcție,
Ba chiar că va veni un moment în care lucrurile se vor bulibăși încă mai rău, cum se întîmplă acum, după aiuritoarea ordonanță de urgență dată vineri de guvern, prin care poliția și parchetele vin în vizită la SRI, eventual cu flori și bomboane, și profită de ocazie să facă niște interceptări, dacă nu se supără gazda.

Fără teama de a greși prea mult, putem spune că peste cîteva zile se împlinesc 26 de ani de cînd SRI conduce, indirect, România.

Un serviciu înființat în baza unei spoieli de decret al CPUN, organism nereprezentativ, neconstituțional etc, care decret cuprindea 7-8 articole mari și alte. În atîtea articole nu poți reglementa nici plimbatul cîinilor pe stradă, darmite rolul unui mare serviciu secret. (Interesant de menționat, timp de vreo două decenii, respectivul document a fost de negăsit în vreo arhivă, abia recent el fiind strecurat pe internet, într-o culegere de decrete ale defunctului CPUN)

Timp de aproape trei ani, pînă la legea din 1992, SRI a funcționat după cum l-a tăiat capul, în cea mai agitată perioadă de după căderea comunismului.

Cine să-l controleze atunci, dacă nu-l poate controla nimeni ACUM?

Își mai amintește cineva azi, bunăoară, că senatorul Attila Verestoy, eternizat în conducerea comisiei SRI, a făcut parte din celebra comisie de anchetă a evenimentelor din martie 1990, de la Tg.Mureș, care au constituit pretextul înființării SRI? Un început frumos de carieră, că doar n-o să credem în asemenea ”coincidențe”.

Faptul că SRI a fost înființat în 1990 nu îl împiedică – țineți-vă bine!! – să se revendice de pe vremea lui Burebista. Afirmația apare într-un volum despre istoria serviciilor secrete și îi aparține generalului SRI Aurel Rogojan, fost securist de frunte și autor, în numele instituției sale – altă aberație – al unui pachet de legi în domeniul siguranței naționale, rămas, din fericire, prăfuit prin parlament.

Timp de 26 de ani, cum spuneam, SRI a sfidat societatea și democrația, în numele unei secretomanii care nu le-a prea servit să prindă vreun terorist sau spion, adică adevărata sa menire. Dacă ar fi prins, nu aveți grijă că s-ar fi bătut în piept cît ar fi putut cu asta!

La un an de la dezbaterea sus pomenită, am aflat, alt exemplu, cum înțeleg SRI și DNA transparența.
O audiere a lui George Maior la comisia de resort a scos la iveală fapte halucinante: în 2006, DNA ascultase cu mandat, prin intermediul SRI, peste un milion de convorbiri telefonice. Cifra reală e considerată a fi, în realitate, mult mai mare, dat fiind că se recunoscuse oficial că se făcuseră și multe interceptări fără mandat. Pentru a lămuri cum s-a ajuns la asemenea cifre amețitoare, parlamentul a mandatat Comisia SRI să audieze procurorii și polițiștii judiciari care participaseră la interceptările respective.

Marile întrebări la care membrii comisiei voiau răspunsuri:

De ce-şi asumă DNA înregistrarea efectivă a interceptărilor, chiar dacă semnalul original este interceptat de SRI?
Cine din SRI participă la aceste înregistrări?
Cine poate autentifica, în aceste condiţii, veridicitatea înregistrării?

”La solicitarea noastră, atât dl Daniel Morar, cât şi dna Kovesi ne-au răspuns că nu pot asigura participarea la audierea procurorilor şi ofiţerilor solicitaţi, fără aprobarea CSM.
Comisia, prin preşedintele Camerei Deputaţilor, dl Bogdan Olteanu, a solicitat din nou prezenţa acestor procurori şi poliţişti, explicând pe larg că nu este vorba de a căuta în dosare sau de a interfera cu activitatea procurorilor şi poliţiştilor în ceea ce priveşte activitatea judiciară pe care aceştia o desfăşoară. Ni s-a răspuns din nou că aceşti domni nu pot fi audiaţi şi ni s-a adus la cunoştinţă, ca unor şcolari, că în România există separarea puterilor în stat şi, în consecinţă, Parlamentul nu poate cere Justiţiei să i se subordoneze” dezvăluia, ulterior, deputatul PNL Mihăiță Calimente, într-o declarație politică.

Zilele acestea, s-a vorbit foarte mult despre costurile mari ale interceptărilor, între altele și pentru că la SRI trebuie să lucreze specialiști în limbi grele, chineza, araba, afgana etc.
Interesant de amintit, acum cîțiva ani SRI nu a fost în stare să traducă, cu lingviștii lui cu tot, din omniprezenta maghiară. ”Am confundat curca cu găina (csirke=pui)” recunoștea, senin, fostul director al SRI Radu Timofte, în celebrul scandal al gripei aviare ”importate” din Ungaria.

Lipsa de transparența a serviciilor și a DNA nu este, însă, cum s-ar putea crede, totală.
Din păcate, nu în sensul bun.
În 2005, s-a iscat zarvă mare după ce au apărut indicii clare că informații secrete din interiorul DNA se scurg exact către cei anchetați, iar unele dosare și probe dispar fără urmă. Interpelată în parlament în acest sens, ministrul Justiției, Monica Macovei a recunoscut oficial acest lucru: ”precizăm că la nivelul conducerii PNA există date și indicii privind aceste fapte, așa cum rezultă din informațiile comunicate de conducerea acestei instituții, ele trebuie, însă, verificate și, dacă se dovedește existența lor, angajarea răspunderii penale sau disciplinare, după caz, a persoanelor vinovate”.

Întrucît informațiile din dosarele DNA au continuat să se scurgă și în următorul deceniu, probabil ancheta nu a găsit niciun vinovat.

În 2009, un scandal la fel de mare s-a produs după ce ministrul Adriean Videanu a dezvăluit public că Marian Vanghelie obișnuia să-și înceapă diminețile lecturînd notele informative ale ”Doi și un sfert”, în biroul ministrului Dan Nica, coleg de partid.

Interpelat, și el, în parlament pe această temă, ministrul de Interne, Vasile Blaga, anunța că respectivele acuzații s-au verificat, în urma unui control tematic efectuat ”de structura de specialitate a MAI, urmînd a fi dispuse măsurile care se impun, conform legii”.

Dat fiind că Vanghelie și Nica nu au avut, ulterior, nicio durere de cap pe subiect, rezultă că legea trebuie să fie al naibii de blîndă cu scurgerile de informații secrete din servicii.

Din păcate, se pare că, de la an la an, a crescut lipsa de transparență a serviciilor, în loc să crească. SRI, care depunea anual în parlament un raport de activitate, ulterior făcut public, a renunțat la acest obicei de vreo 10 ani.

Din rapoartele respective măcar aflam nominal, spre exemplu, ce organizații teroriste au fost semnalate ca activînd pe teritoriul țării noastre.

În decembrie anul trecut, deputatul PNL Daniel Andrei Gheorghe a adresat o interpelare ministrului de Interne, Petre Tobă, solicitînd o informație similară: ce organizații teroriste se află în monitorizarea Poliției și a ”Doi și un sfert”.

Răspunsul a venit, practic, la mișto:
”Precizam că elemente simpatizante ale diferitelor entități teroriste, active în spațiul arabo-islamic, sunt semnalate cu activitate pe teritoriul național, fapt ce a determinat adoptarea măsurilor corespunzătoare din partea autorităților române”.

Ca în aproape toate cazurile, autoritățile se fac că nu înțeleg subiectul cînd e vorba de activitatea serviciilor secrete.
Deputatul liberal promite să nu se lase: ”Am să revin cu o nouă interpelare, și apoi cu alta, dacă ministerul va continua să furnizeze asemenea răspunsuri” a declarat Gheorghe, pentru Inpolitics.
Fiind încă tînăr, deputatul are timp și nervi la dispoziție; după vreo 10 ani probabil va înțelege că e zadarnic.

Iată, deci, că au trecut 26 de ani de la înființarea SRI, mai mult de un deceniu de la înființarea parteneriatului misterios și ultra-secret – în formă – cu DNA, și nu s-a progresat un pas în direcția modernizării legislației și a clarificării regulilor de fier ale acestei operațiuni atît de delicate, interceptarea cetățenilor.

Recenta decizie a CCR părea că marchează un nou început, pe baze temeinice, sănătoase.
Speranța s-a stins repede: decizia guvernului și a CSAT, de vineri, încurcă și mai rău lucrurile.
SRI rămîne cu mega-aparatura pe mînă, cel mult scapă de bănuielile că ei ar scurge controlat anumite informații către public.
În plus, în pofida însăși a rațiunii de a exista a serviciului – culegerea de informații – angajații SRI capătă dreptul de a face acte de urmărire penală, precum fosta Securitate. De aici, altă ciudățenie: civilii vor fi ”lucrați” penal de către militari, lucru nemaiîntîlnit în afara dictaturilor.

Să pomenim, în treacăt, că, vineri seara, cînd era pe tapet cel mai incendiar subiect din ultimii ani, televiziunile de știri au ales, în bloc, să comenteze, fiecare, alte evenimente, atingînd abia en-passant problema interceptărilor.
În plus, s-a mai lansat și diversiunea plecării lui Mihalache de la Cotroceni, o mînă discretă de ajutor dată îngropării adevăratului subiect.

De ce să ne mire?
Dezbaterea din parlament din 2006, de care vorbeam în debutul acestui material, l-a avut ca moderator pe Robert Turcescu, pe atunci în calitate de șef al Societății Jurnaliștilor Profesioniști. Dacă luăm în serios faptul că jurnalistul s-ar fi deconspirat recent ca fost ofițer acoperit, rezultă că, în România, serviciile secrete orchestrează pînă și dezbaterile privind propria lor reformă.

De rîsul curcilor! (al puilor, în versiunea SRI) (Bogdan Tiberiu IACOB)