Cînd organul Kremlinului, ”Vocea Rusiei”, începe să plîngă de mila corupților români și să înfiereze procurorii de la București începi să te întrebi, vrînd-nevrînd: e de bine, e de rău? Doar o privire peste umăr, spre Ungaria, Spania, Germania șamd și răspunsul cam vine de la sine.

”A devenit clar și limpede. România este condusă de procurori, judecători și magistrați. În fond, nu mai are nevoie de Parlament sau președinte, DNA ar fi suficient. În condițiile unei resetări totale a clasei politice cu ajutorul ”dosarelor”, merită să avem o discuție serioasă despre eterna corupție din România” scriu analiștii ”Vocii Rusiei”.

”Una dintre cele mai bizare idei care bântuie în noosfera filoamericanilor din România este legată de încrederea oarbă în interesul americanilor de a rezolva problema corupției în spațiul danubiano-pontic(…) Situația ar fi tristă dacă nu ar fi comică. Mai ales în condițiile în care americanii nu fac altceva decât să reproducă modelul Lăpușneanu în care clasei politice, indiferent de falsa coloratură ideologică, îi revine rolul ingrat al lui Moțoc. De fapt, întreaga campanie electorală este un fel de ”Lăpușneanu reloaded” în care americanii, cu ajutorul vajnicilor procurori anticorupție fac ceea ce se numește în cibernetică un ”hard reset” al sistemului politic. Ceea ce nu înțeleg cei care se bucură de încarcerarea mafioților de școală veche este că aceștia sunt înlocuiți cu ”băieții și fetele de la Harvard” care vor perpetua același sistem în care implicarea în acte de corupție este un element principal al controlului asupra coloniei. Cine poate fi mai obedient decât un politician vulnerabil și șantajabil? Despre ce calitate a actului politic, despre ce eficiență se poate discuta în condițiile în care cei incoruptibili sunt ”filtrați” la intrare în clasa politică?” mai afirmă organul moscovit.

Interesantă suprapunerea imaginii clasei politice actuale, ultra-corupte, de la noi, cu cea a lui Moțoc; ideea ar fi că bieții corupți sunt niște țapi ispășitori, victime ale unor interese despotice.

Ceea ce rușii se fac că nu observă e că războiul anti-corupție cuprinde încet-încet întreaga Uniune Europeană, nu doar România. De zile bune, în Spania au loc arestări masive, între care zeci de politicieni de vîrf, înalți funcționari, afaceriști de top, 260 de mari companii anchetate, sute de conturi bancare blocate. În Germania apar articole tăioase despre mega-afaceri murdare oblăduite de cancelari, gen EADS, în Franța sunt anchetați fostul președinte și șefa FMI, în Irlanda se anchetează giganți precum Microsoft și Apple.

La începutul anului, raportul anticorupție al Comisiei Europene releva că e vorba de un fenomen care afectează grav toate statele membre ale UE și costă economia europeană aproximativ 120 de miliarde de euro pe an. Statele membre trebuie să se intensifice eforturile pentru prevenirea și pedepsirea faptelor de corupție, se cerea răspicat în document.

De asemenea, un sondaj Eurobarometru privind atitudinea europenilor față de corupție scotea la lumină, în aceeași perioadă, că 76% din europeni cred că fenomenul corupției este larg răspândit și mai mult de jumătate (56%) considerau că nivelul corupției din țara lor a crescut în ultimii trei ani.

Cee ce se întîmplă azi nu e un meci al ”justiției băsiste” cu adversarii politici, teza favorită a multora. Ci startul unui amplu război european anticorupție, în care nu ar fi exclus ca România, oarecum în avangardă, să fi jucat rolul unui cobai.
Umflarea mușchilor lui Putin a dezmeticit o Europă amorțită, care și-a amintit că fenomenul corupției ”joacă” pentru marile puteri nedemocratice.

Nici nu e de mirare că presa apropiată Moscovei deplînge ”victimele” anticorupției.
Exemplul Ungariei e terifiant: a fost suficient ca șarpele rus să înceapă sîsîitul în urechea Budapestei, că Orban & comp au luat-o razna in corpore.
Clasa politică din Ungaria face eforturi ostentative ca țara să fie exclusă din UE, și asta dintr-un motiv foarte simplu: odată scoasă de acolo, cine să mai impulsioneze anchetarea marilor corupți?
Ceea ce ne trimite cu gîndul la opoziția manifestată cu mulți ani în urmă de nume sonore precum Țiriac ori Patriciu față de admiterea României în UE, sub pretextul că nu am fi fost încă pregătiți.
În Wild Westul dintre Europa și Rusia, am fi fost mediul perfect pentru afaceri uriașe în beneficiul unei mîini de profitori, cel mai adesea vopsiți în mari patrioți și naționaliști. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S.: După arestarea lui Dumitru Nicolae Niro, secretar general al Casei Româno-Chineze, siteul acesteia s-a închis, brusc. Așa ”subțire” să fie prietenia cu marele popor de la răsărit?