CURS VALUTAR
Presedintele CRP, Cristian Tudor Popescu, a declarat, luni, dupa intilnirea cu presedintele Traian Basescu, ca seful statului ar fi trebuit sa spuna la iesire, nu numai numele ziaristului care l-a amenintat, ci si faptul ca nu detine probe, asa cum a afirmat la intilnire. In imagine, Sorin Rosca Stanescu

Asaltul lui Tăriceanu asupra PNL

0 comentarii / 633 vizualizări / 18 iunie 2018

Ofensiva declanșată de liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, împotriva PNL este un succes garantat. Această mișcare vizează electoratul vulnerabil al Partidului Național Liberal. Scopul urmărit este acela de a trece cât ai mulți votanți ai fostei Drepte liberale în tabăra noii Drepte. În tabăra ALDE. Care sunt pârghiile pe care Tăriceanu le pune în mișcare? De ce este sigur succesul acestei operațiuni?
Indiscutabil, asistăm la o perioadă de ascensiune a formațiunii conduse de Călin Popescu Tăriceanu. Este adevărat că ALDE se află în alianță cu partidul Stângii din România. Cu PSD. Dar este la fel de adevărat că, în mod real sau fals – are în acest context mai puțină importanță – ALDE a creat în rândul populației sentimentul că reprezintă liberalismul autentic în această alianță politică. Și, deși cu mult mai puțini parlamentari decât PSD, ALDE a reușit să impună în programul de guvernare și în aplicarea acestuia o serie întreagă dintre exigențele Dreptei. De fapt, este singurul partid de sorginte liberală pe care îl vedem acționând cu oarecare eficiență în plan politic.
ALDE crește indiscutabil prin merite proprii. Printr-un comportament adecvat, suficient de elastic și în același timp suficient de ferm, în majoritatea paramentară. Printr-o imagine bună pe care și-o face, marcând de câte ori consideră necesar importanța protejării interesului național și a valorilor de tip liberal, între care un loc extem de important, chiar central, îl ocupă garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Pe de altă parte însă, ALDE este beneficiarul net sau, dacă vreți, principalul beneficiar al inconsistenței activității politice a PNL, dar și a aliaților acestuia, formali sau ocazionali. PNL nu poate câștiga decât în mică măsură, o măsură total insuficientă, simpatie politică, din derapajele, din inconsecvențele și din ezitările Stângii aflate la guvernare. De fapt, a Coaliției de Centru-Sânga. Și asta din două motive. 1). Coaliția de Centru-Stânga nu poate fi acuzată de un număr excesiv de mare de greșeli sau de greșeli majore, care, în mod fatal, conduc la grave hemoragii electorale. 2). Pentru ca rezultatele unor asemenea hemoragii de mai mică anvergură să poată fi contatbilizate în beneficiul PNL, ar fi fost necesar ca acest partid să fie extrem de activ în viața politică, nu numai în calitate de contestatar a ceea ce face sau nu face majoritatea parlamentară, ci și ca alternativă pentru populație, în sensul promovării unor proiecte, dacă nu spectaculoase, în orice caz cât de cât convingătoare. Dar PNL de prea multă vreme nu face altceva decât să conteste cu cerbicie, uneori cu argumente, alteori fără argumente ceea ce face alianța de Centru-Stânga. Românului însă, în aceste condiții, nu îi este arătat și nici măcar sugerat vreun alt reper spre care să-și poată îndrepta speranțele.
Am spus de nenumărate ori și mai repet pentru că aceasta mi se pare chintesența cauzelor eșecului PNL. Acest partid și-a pierdut treptat, dar într-un grad avansat, atât substanța liberală cât și substanța națională. Ideologic, PNL a fost canibalizat de PDL. Dar nu numai ideologic.
Dacă privim cu atenție și încercăm să observăm care este de fapt componența echipei de decizie de la vârful Partidului Național Liberal, vom observa că Ludovic Orban este secondat în cele mai importamte domenii de foști membri marcanți ai PDL-ului, condus timp de 10 ani de Traian Băsescu. Iar acești oameni s-au remarcat pe vremea celor mai dure bătălii, care se desfășura nu numai la centru, ci și în teritoriu între PNL și PDL. Este limpede că, pentru electoratul celor două foste partide, fuziunea nu a fost ușoară. A fost chiar traumatizantă. Cu atât mai traumatizantă cu cât s-a desfășurat prea lent. Și lipsită de repere ideologice. Teama fiecăruia dintre fostele partide de a nu călca în străchini i-a determinat pe liderii formali sau informali ai acestora să-și semnalizeze confuz intențiile de viitor. În cele din urmă, Ludovic Orban, cunoscut ca un liberal de marcă, dar în același timp ca un outsider al echipelor tradiționale, a reușit să pună mâna pe putere, însă, temându-se de foștii rivali din fostul PNL, a preferat să opteze pentru o echipă de conducere în general dominată de foști pedeliști.
Canibalizat ideologic, canibalizat organizațional, PNL este în aceași timp și un partid canibalizat din punct de vedere mediatic. Este pentru prima dată când ofer o asemenea explicație a unora dintre eșecurile repetate ale acelui partid. Să-i analizăm pe actualii vectori de imagine ai PNL. Cine sunt cei care apar în studiourile televiziunilor de știri, în care sunt organizate dezbateri politice și care sunt prezentați drept reprezentanți ai acestui partid? Cu foarte puține și, de altfel, notabile excepții, avem de-a face cu foșt pedeliști. Cu persoane care, într-o măsură mai mică sau mai mare, au fost oameni de încredere ai lui Traian Băsescu și au reprezentat politicile partidului condus de acesta în plan mediatic, la nivel central și local. Aceste personaje din ce în ce mai talibanizate au un anumit auditoriu relativ restrâns. Joacă prin urmare propagandistic pe terenuri mici în fața unui număr redus de telespectatori dispuși să le asculte și să le înțeleagă argumentele și, în general, sfârșesc prin a fi ridiculizați tocmai pentru talibanismele manifestate pe parcursul respectivelor dezbateri. În niciun caz aceștia nu sunt purtători ai imaginii clasice a liberalismului. Nu îi nominalizez. Dar se știe despre cine vorbesc. Cu bufoni, cu oameni încrâncenați, incapabili să furnizeze argumente cât de cât convingătoare nu se poate face propagandă politică.
Sunt toate acestea caracteristici ale activității inconsistente a opoziției, în special a opoziției liberale, care îi crează un mare avantaj lui Tăriceanu în ofensiva în care a lansat partidul ALDE, care își propune – se pare că are șanse în acest sens – mai mult decât o dublare a bazinului său electoral. Ținta este bine aleasă și dintr-o altă pespectivă. Este pozitiv faptul că Tăriceanu, pentru a-și crește partidul, vizează nu electoratul de stânga al PSD sau altor formațiuni mai mici, ci electoratul extrem de vulenrabilizat al PNL. În acest fel se ferește de eventualele rivalități din interiorul coaliției, de acuzații conform cărora le înfige partenerilor din PSD cuțitul pe la spate și compensează cu sânge proaspăt venit dinspre populația din Dreapta, ceea ce PSD pierde inevitabil prin erodarea la guvernare.
Din toate aceste motive, îi prevăd partidului ALDE un viitor de succes la viitoarele alegeri. Și asta în ciuda faptului că și aici sunt destul de multe critici de adus privind modul uneori nedemocratic în care este condus partidul de la centru de câteva dintre eminențele sale cenușii.(Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *