CURS VALUTAR
Presedintele CRP, Cristian Tudor Popescu, a declarat, luni, dupa intilnirea cu presedintele Traian Basescu, ca seful statului ar fi trebuit sa spuna la iesire, nu numai numele ziaristului care l-a amenintat, ci si faptul ca nu detine probe, asa cum a afirmat la intilnire. In imagine, Sorin Rosca Stanescu

Binom penal sau binom politic?

0 comentarii / 330 vizualizări / 9 aprilie 2017

În percepția colectivă, binomul, care uneori a fost trinom, iar alteori chiar mai mult, a fost creat și a funcționat în zona penală. În scopul de a executa sumar persoane considerate indezirabile. Așadar, o combinație de sorginte penală care a acaparat justiția, în scopul atingerii unor obiective politice. Informații care survin însă pe parcurs demonstrează caracterul preponderent politic al acestei combinații, întemeiată, la vârf, pe legăturile și aranjamentele încheiate între SRI și DNA. Dacă așa stau lucrurile, atunci nu avem de-a face cu o simplă depășire ilegală a atribuțiile constituționale ale celor două instituții în scopul atingerii unui obiectiv finalmente politic, respectiv combaterea cu orice preț a corupției, inclusiv cu prețul executării, la viteză, a unor oameni nevinovați. Ci cu totul altceva. Cu un complot în principal politic. Și cu obiective clar politice.
Câteva dezvăluiri converg în această direcție. Întâlnirile sistematice, în locațiile secrete ale SRI, ale unor lideri ai acestei instituții, împreună cu vârful DNA, nelipsită fiind doamna Laura Codruța Kovesi, cu vârfuri ale puterii judecătorești, omniprezentă fiind Livia Stanciu, dar și cu capi ai politicii, lideri sau viitori lideri ai unor partide. Din combinații nu lipseau nici oameni din presă, transformați și ei în vehicule ale mesajului acestor personaje, care, în esență, nu făceau altceva decât să conspire și să acționeze împotriva siguranței unui stat pe care aveau datoria să îl apere.
Două asemenea întâlniri sunt extrem de relevante și mă voi opri asupra lor. Prima, în ordine cronologică, a avut loc în anul 2009, în noaptea care a urmat votului din cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Atunci când Mircea Geoană a pierdut într-un mod de neînțeles, după ce, la închiderea urnelor, exit-polurile l-au dat câștigător. S-a petrecut chiar acasă la Gabriel Oprea. Cea de-a doua întâlnire, mult mai puțin mediatizată sau aproape deloc, a avut loc la Dubai, cu puțin timp înainte că Victor Ponta să ajungă prim-ministru al României. Și acolo s-a pus țara la cale. Distribuția personajelor a fost asemănătoare.
Ce s-a întâmplat, de fapt, în 2009, în apartamentul lui Gabriel Oprea? Aparent, o simplă întâlnire a unor prieteni, reprezentanți ai diferitelor instituții ale statului, care sărbătoreau anticipat, deasupra unor pahare cu whisky, victoria ce avea să fie anunțată mai spre sfârșitul petrecerii. De ce la Gabriel Oprea acasă și nu în altă parte?
Pentru că generalul cu trei stele, ridicat apoi de către același Traian Băsescu la rangul de general cu patru stele, urma să își facă un partid. În interiorul Parlamentului. Preluând, din mers, senatori și deputați de la PSD și PNL. După cum se știe, UNPR a devenit foarte repede, așa cum de altfel reiese din documentele Wikileaks că prognozase corect ambasada Statelor Unite la București, un aliat de nădejde al PDL. Un partid balama care i-a asigurat lui Traian Băsescu, pentru încă o perioadă, o majoritate. Majoritatea partidului său. Chiar cu o zi înainte să își înscrie partidul la tribunal, Gabriel Oprea a primit de la RA-APPS, lângă Arcul de Triumf, primul său sediu. Împreună cu generalul Florian Coldea, aflat la cârma operativă a SRI, cu acceptul și sprijinul lui George Maior, directorul așa-zis civil al SRI, cu Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, și în corul ziariștilor sub acoperire, prezenți și ei la eveniment, generalul Oprea a trecut la treabă. Zeci și sute de oameni politici ai partidelor din opoziție, oamenii de afaceri care i-au finanțat, precum și ziariști care susțineau opoziția au început să fie executați. Pe bandă rulantă
Serviciul Român de Informații furniza despre aceștia, “pe surse”, date compromițătoare. Filtrate de presa aservită și apoi amplificate, asemenea informații erau distribuite opiniei publice pentru a pregăti terenul execuției. Imediat intra în acțiune DNA, care trecea la rețineri, arestări, anchete și promovarea unor rechizitorii în justiție. Livia Stanciu, în calitate de cap al judecătorilor, dar nu numai ea, se ocupa de ducerea la îndeplinire, până la capăt, a execuțiilor. Pentru ca treaba să funcționeze ireproșabil, justiția s-a transformat într-un câmp tactic al SRI. Totul era monitorizat. Orice abatere a unor magistrați era imediat sancționată. Tot prin anchete DNA. “Presa” își făcea și ea “treaba”, executând victimele în piața publică. În cazurile mai grele, încredințarea unor cauze către judecători se făcea “aleatoriu”, utilizându-se un sofisticat calendar săptămânal. După care, victimele erau urmărite până și în închisoare, la locul de executare al pedepselor, și apoi, în contiuare, prin amânarea sistematică a punerii lor în libertate.
Acest mecanism a funcționat impecabil atâta timp cât la președinția României s-a aflat Traian Băsescu. Deși presa neaservită a semnalat gravele derapaje ale regimului de la regulile democratice, excesele DNA și complicitățile institiei cu unii judecători, datele cât de cât exacte ale respectivei operațiuni au ieșit mult mai târziu la iveală. Punctul culminant fiind imediat după ce Sebastian Ghiță, un om din interiorul sistemului, s-a detonat.
Cert este că toată lumea a prosperat. Mă refer, firește, la gașcă. George Maior, directorul SRI, a fost ridicat pe cele mai înalte culmi ale adulației publice. Gabriel Oprea a devenit un vârf al sistemului, împărțind la rândul său grade și stele celor care l-au susținut și anticipând verdicte judecătorești împotriva adversarilor politici sau chiar a partenerilor care mișcau în front. Generalul, tot cu patru stele, Florian Coldea era omniprezent la facerea jocurilor și era, incontestabil, unul dintre principalii stâlpi ai sistemului. Livia Stanciu era de neclintit în calitatea ei de cap al judecătorilor din România, iar când s-a clintit, a primit o excepțională sinecură la Curtea Constituțională. Cât despre Laura Codruța Kovesi, aceasta a devenit o veritabilă eroină la nivel național și mondial. Presa aservită a prosperat.
A doua întâlnire semnificativă, despre care am precizat că s-a vorbit mult mai puțin, a avut loc la Dubai, într-un luxos hotel, numit Atlantis. Au participat Gabriel Oprea, care se pregătea, ca reprezentant de marcă al sistemului, să sară, cu arme și bagaje, în tabăra USL, alianța dintre PSD și PNL fiind pe val, același George Maior, căruia i se ridicau în continuare osanale, fiind în cărți, în mod sistematic, chiar și pentru un mandat prezidențial, Victor Ponta, copreședinte USL, președinte PSD și viitor prim-ministru, și Sebastian Ghiță, un personaj extrem de influent politic, fiind în epicentrul sistemului, dar și superpotent financiar, ca reprezentant al unor oameni de afaceri proveniți și susținuți de sistem, devenit, de curând, mare mogul de presă. La Dubai, a fost stabilită configurația viitoarei puteri politice. La Dubai, a fost hotărâtă împingerea lui Crin Antonescu în afara jocului prezidențial și, tot acolo, s-a stabilit ca viitorul candidat să fie George Maior, directorul SRI. Oprea urma să preia Serviciul Român de Informații.
Despre această întâlnire de la Dubai am aflat, dintr-o întâmplare, de la mai mulți români, martori oculari, chiar atunci când evenimentul a avut loc. L-am informat, în calitate de consilier, pe domnul Crin Antonescu, căruia nu i-a venit să creadă că asemenea fapte sunt reale. Erau momentele când, aparent, tandemul Ponta-Antonescu funcționa ireproșabil. Mai târziu, am făcut scurte relatări pe blogul meu și pe CorectNews, cărora nu li s-a dat atenția cuvenită. Spre sfârșitul anului trecut, când am revenit, am fost căutat de Victor Ponta, care mi-a comunicat că George Maior, între timp devenit ambasadorul României la Washington, nu a participat la respectivul sejur din Dubai. L-am rugat să scrie acest lucru pe pagina sa de Facebook, angajându-mă că voi prelua postarea sa. Dar nu s-a mai întâmplat nimic. Ponta nu a dezmințit niciodată oficial această informație.
Între timp, știind că regimul Traian Băsescu este pe ducă, Florian Coldea, fiind cel mai bine plasat dintre toți, a decis ca, împreună cu Laura Codruța Kovesi, să treacă la etapa următoare. Să își facă propriul joc. Iar acest joc urma să conducă mai întâi la eliminarea lui Crin Antonescu din cursa prezidențială, așa cum se prevăzuse anterior, apoi la scoaterea din jocul prezidențial a lui George Maior, cu care Coldea avea deja raporturi de rivalitate, împingerea lui Victor Ponta în cursă, un element nesigur pentru Coldea, și, în fine, la susținerea lui Klaus Iohannis, candidatul PNL, fuzionat parțial cu PDL, și considerat un jucător mult mai maleabil și mai docil decât Ponta. În final, a fost sacrificat, tot din rațiuni de rivalitate, și Gabriel Oprea. La scurt timp după ce acesta era în cărți pentru a deveni premier al României în locul lui Victor Ponta. Căruia, psihologic cel puțin, Oprea i-a făcut vânt și de la conducrea PSD și din funcția de premier, alertându-l în legătură cu posibilitatea degenerării demonstrațiilor Colectiv.
Fie și din detalierea celor două episoade reise cât se poate de clar că așa-zisa luptă împotriva corupției, căreia, formal, i s-au dedicat toate instituțiile și toate persoanele mai sus menționate, a fost doar un pretext pentru ca, odată cu plecarea la pensie a lui Traian Băsescu, conducerea statului să fie preluată de sistem. Cu orice risc. Cu orice sacrificii. Cu hotărâre. Și cu cinism.
Cum a colapsat totuși sistemul, atât cât a colapsat? Și ce urmează? Despre asta, într-o analiză viitoare. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *