CURS VALUTAR
bricusi

Brâncuşiul de serviciu

3 comentarii / 1423 vizualizări / 1 decembrie 2016

Brâncuşiul de serviciu de astăzi pare a fi domnul Ioan Bolborea. Iar propagandistul asiduu al său ar fi domnul Pavel Şuşară.
În Piaţa Alba Iulia a Bucureştilor, după monstruozităţile din faţa Teatrului Naţional, se pregăteşte o altă belea.
Care se pare că-i şi gata. Doar s-o pună acolo. O să fie sacrificată şi parcarea aceea generoasă de-acolo, când se va băga acolo meteoritul ăsta în formă de cozonac, garnisit cu serii de omuleţi, veniţi parcă dintr-o invazie cosmică? Tot ce se poate… Dar ce mai contează o biată parcare în faţa unui monument a celei mai de seamă realizări a neamului ăstuia? Chiar dacă acest monument nu va fi decât o infecţie, bun doar să comemoreze oribilitatea vreunui bombardament atomic sau o erupţie vulcanică de proporţii apocaliptice.
Asta după ce, încă de acum nişte ani, din faţa Teatrului Naţional a fost gonită o superbă statuie a lui Caragiale.
Operă admirabilă a lui Constantin Baraschi, fusese abandonată pe undeva, când Marin Preda a descoperit-o şi a adus-o în curtea editurii Cartea Românească, pe care o conducea.
Vremurile s-au schimbat şi în casa aceea de pe Nuferilor, Berthelot sau Popov, cum i-o mai spune azi, s-au întors proprietarii de drept.
Statuia a plecat de-acolo şi a ajuns la intersecţia străzilor I.L. Caragiale cu Maria Rosetti, în faţa unei case, unde marele dramaturg a locuit în 1900, când scotea Moftul român. Spre cinstea lui, Dinu Săraru, în anul 2000 sau 2001, după ce a ajuns director al Teatrului Naţional, a luat-o şi a pus-o acolo, în faţă, la Teatrul Naţional.. După opinia mea şi cred că şi a altor numeroşi oameni de bun simţ, acolo era locul ei legitim.
Dar cuiva nu i-a plăcut asta! Cui?
Cert e că după ce domnul Caramitru i-a urmat lui Săraru, s-a întâmplat şi statuia a fost ridicată şi înlocuită cu o construcţie halucinantă, absolut criminală, de sinistre fantome ambulante din bronz, care cică ar simboliza căruţa cu paiaţe, adică, vezi Doamne, pornind de la un titlu al unei piese de Mircea Ştefănescu, un grup statuar cu nişte aşa-zise personaje ale lui Caragiale, privite de însuşi Caragiale, dintr-un fotoliu. Iete, fleoşc, Gherghino!
Dacă ajungi noaptea pe-acolo, te sperii. Dar şi ziua, poate, mai rău, parcă eşti între vestigiile unui bombardament, după care n-au mai rămas decât ciosvârte de oameni, clădiri şi pomi. Totul amestecat de un diavol.
Opera, bineînţeles, este tot a inevitabilului domn Bolborea , un abonat, se pare, al marilor proiecte de urâţire urbană, a unei capitale , în mijlocul căreia stă şi chifteaua aia în vârf de par, glorificând diversiunea teroristă, care a gâtuit aproape până la sufocare revoluţia română de la 1989!
Sper ca totuşi nu domnul Caramitru, pe care-l ştiu drept un fin om de cultură, dar şi de acţiune, priceput să anunţe ca nimeni altul victoria unei revoluţii şi-n fine, un prosper milionar în euro şi un exemplar tată de familie (nu famiglie!), să fi fost la o adică iniţiatorul şi chiar unul din beneficiarii acestei ticăloşii! Nu, hotărât lucru, nu-l cred în stare de aşa ceva!
Eu prefer să închid ochii şi să cred că numai cuplul dintre domnii Bolborea şi admiratorii săi, cumularzi de funcţii şi demnităţi Răzvan Theodorescu, Pavel Şuşară, Florin Codre, înfrăţiţi cu o liotă de funcţionari culturali au pus la cale această crimă la adresa frumuseţii Bucureştilor. Mai ales că domnul Şuşară, în calitatea lui de preşedinte al Asociaţiei Experţilor şi Evaluatorilor de Artă din România pare a fi dirijorul acestei orchestre, care serveşte pe marele artist, altfel şi întreprinzător cu turnătorie proprie, milonar în euro, desigur.
Păcat, însă, că şi Teatrul Naţional din Bucureşti are astăzi o grămadă de spectacole la fel de oribile ca grupul statuar din faţă, spectacole la care cu mare greutate am reuşit să stau până la sfârşit, dacă nu au avut pauză, de care am profitat şi am putut să plec.
Dar să dăm cezarului ce-i al cezarului! După restaurare, faţa teatrului s-a schimbat şi arată omeneşte, adică ar fi arătat, fără jegul plantat acolo de o echipă, care a fost pusă pe treabă, nu glumă!
Însă ceea ce este într-adevăr civilizat şi ireproşabil este parcarea! Încăpătoare, cu mulţi oameni de ordine, politicoşi, îndatoritori, care te dirijează, zâmbesc, sunt chiar fini, ce mai lăfăială!
De-aia, parcă nici nu-ţi mai vine să cobori din maşină şi să intri la teatru, e mult mai bine acolo, în parcare şi mai ales dacă te nimereşti şi n-ai în faţă monştrii ăia ai lui Bolborea, Şuşară şi Caramitru.(Puşi Dinulescu)
P.S. Dar oare Şuşară nu vine cumva de la şuşă?

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. […] Sau chiar “Negationist-fundamentalista”: “Brâncuşiul de serviciu de astăzi pare a fi domnul Ioan Bolborea. Iar propagandistul asiduu al său ar fi domnul Pavel Şuşară. În Piaţa Alba Iulia a Bucureştilor, după monstruozităţile din faţa Teatrului Naţional, se pregăteşte o altă belea. Care se pare că-i şi gata. Doar s-o pună acolo. O să fie sacrificată şi parcarea aceea generoasă de-acolo, când se va băga acolo meteoritul ăsta în formă de cozonac, garnisit cu serii de omuleţi, veniţi parcă dintr-o invazie cosmică?” (“Brancusiul de Serviciu“) […]

  2. Cei care au cumparat tablouri cu certificate semnate Pavel Susara au facut-o pe raspunderea si pe banii lor. In Romania de azi nu mai exita experti de arta ci doar impostori cu patalama de la Ministerul Inculturii… si Sekuritatii… Expertii au murit : Remus Niculescu, Radu Bogdan, Theodor Enescu… Frumoasa tara, Romania…

  3. dintre domnii Bolborea şi admiratorii săi, cumularzi de funcţii şi demnităţi Răzvan Theodorescu, Pavel Şuşară, Florin Codre, înfrăţiţi cu o liotă de funcţionari culturali au pus la cale această crimă la adresa frumuseţii Bucureştilor. Mai ales că domnul Şuşară, în calitatea lui de preşedinte al Asociaţiei Experţilor şi Evaluatorilor de Artă din România pare a fi dirijorul acestei orchestre,

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *