CURS VALUTAR

Cum a fost sacrificata Romania inghetata pe altarul intereselor politice

1 comentariu / 1899 vizualizări / 12 februarie 2012

Ceva a fost putred la schimbarea guvernului Boc, au remarcat-o aproape toți comentatorii, în sensul unei precipitări fără precedent în istoria post-decembristă: am avut cădere de executiv și instalarea celui nou în doar 4 zile.
În plus, există informații că demisia lui Boc ar fi trebuit să se producă nu luni, ci miercuri, 8 februarie, după ședința ordinară de guvern. De unde a venit această grabă neobișnuită? Răspunsul ar putea fi de-a dreptul terifiant, după cum veți vedea în rîndurile care urmează.

Analizînd o serie de elemente concrete, concluzia care se desprinde este că autoritățile au ascuns acum 10 zile cu bunăștiință dezastrul care urma să vină peste țară, și l-au minimalizat la maxim pe cel care se înregistra deja la acea oră, totul cu un singur scop: schimbarea cît mai ”lină” a guvernului Boc.
Sute de mii de români au fost sacrificați, astfel, dintr-un foc doar pentru ca partidul de guvernămînt să demareze în timp util campania de rebranding politic, ori să răspundă unor comenzi externe.

Să o luăm metodic.

Acum 10 zile, are loc un comandament de urgență la nivelul guvernului în care se analizează situația vremii nefavorabile, iar ministrul de Interne scapă un porumbel de proporții: ”Vom avea zăpezi ca în 1954”. Presa intră în alertă, ministrul dezminte, opinia publică își amintește că oricum e tolomacul s(t)atului și concluzia e că a vorbit aiurea-n tramvai. Ba chiar apare suspiciunea că ar fi vorba de o diversiune șmecheră, ca să mai abată atenția românilor de la protestele din Piața Universității.
În zilele următoare se declanșează un fenomen media halucinant: pe de-o parte se anunță, totuși, din diverse surse, zăpezi abundente, ger și viscol, pe de alta, se dau asigurări guvernamentale ori de la Agenția Meteo că lucrurile nu sunt nici pe departe atît de grave, iar exagerările nu își au rostul. Apare o nouă suspiciune, aceea că informațiile sunt aruncate pe piață în beneficiul marilor comercianți, pentru că românii se bulucesc să facă provizii și golesc rafturile.
În paralel, ANM anunță doar cod galben sau, cel mult portocaliu, în traducere ”vor fi probleme, dar nu extrem de grave”.

Cînd se declară, legal, cod roșu?
Atunci cînd:
a) sunt aşteptate căderi importante de zăpadă sau depuneri masive de polei, ce pot afecta grav activităţile umane şi viaţa economică;
b) circulaţia riscă să devină rapid impracticabilă în întreaga reţea (rutieră, feroviară şi maritimă);
c) distrugeri importante pot afecta reţelele de electricitate şi de telefonie, timp de mai multe zile;
d) există posibilitatea producerii de perturbări foarte grave ale transportului aerian şi feroviar.

La finele săptămînii trecute, începe dezastrul. Căderile de zăpadă vin peste țară, viscolul ridică troiene de metri înălțime, gerul ucide, România paralizează.
Trenurile rămîn în în cîmp zeci de ore, aproape 200 de localități sunt blocate, zeci de mii de români rămîn izolați, fără mîncare, fără drumuri de acces, fără apă, fără curent, fără posibilitatea de a încărca măcar telefoanele mobile.
În cîteva zile, în România se înregistrează un sfert din totalul morților din întreaga Europă pe altarul gerului.
Un sfert din județele țării sunt grav calamitate, iar în jumătate dintre acestea peisajul e de-a dreptul apocaliptic: zăpada trece de acoperișuri, aproape 200 de drumuri naționale abia mai pot fi identificate sub nămeți, iar la marginea unor localități morții sunt puși în sicrie și aliniați, frumos, pentru că nu există posibilitatea înmormîntării.

Finalmente, opoziția cere declararea stării de urgență și își anunță disponibilitatea de a sprijini în parlament această măsură.
Incredibil, dar nu se declară nici măcar acum cod roșu, deși normele mai sus citate sugerează că ar trebui să avem deja un cod negru, dacă ar exista.

Cîteva întrebări se impun.

De ce în toate statele din jurul României și nu numai, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Polonia, Cehia, Italia etc s-a declarat cod roșu, iar în România nu?
De ce nu s-a declarat stare de urgență, care ar fi permis intervenția armatei și luarea unor măsuri excepționale pentru salvarea românilor calamitați?
De ce Emil Boc a demisionat pe 6 februarie și nu pe 8, cum era programat inițial?

Răspunsul e unul singur: pentru că schimbarea guvernului Boc ar fi fost amînată cu cel puțin cîteva săptămîni.

Președinția, guvernul, știau din timp că se apropie dezastrul climateric, dar au decis mușamalizarea, pentru că declararea codului roșu, respectiv a stării de urgență, ar fi blocat pe termen nedefinit schimbarea de guvern. O lună, ba poate chiar 2-3 luni, pentru că sfîrșitul iernii va aduce în mod cert debutul inundațiilor, altă situație dezastruoasă.
Coordonarea activităților ar fi revenit Comisiei Guvernamentale de Apărare împotriva Dezastrelor, condusă de premier și în care se regăsesc miniștrii Apărării, Internelor, Transporturilor etc conform prevederilor Ordonanței 1/1999 privind declararea stării de urgență. Pe toată durata funcționării Comisiei, e de la sine înțeles că guvernul nu ar fi putut fi schimbat.

Traian Igaș nu a spus o prostie, ci a scăpat un mare adevăr, pentru că zăpezile căzute se apropie, cu adevărat, de nivelul dramatic din 1954. În paralel, demisia lui Boc a fost devansată cu două zile, pentru că altfel validarea noului guvern ar fi fost împinsă spre săptămîna care urmează, cînd dezastrul va lua amploare, după cum anunță meteorologii. Iar parlamentarii puterii nu ar mai fi putut fi aduși la vot cu chartere, ci cu tancuri.

Și Agenția Meteo, subordonată guvernului știa exact ce culoare ar fi trebuit să aibă codul, dar a preferat să mintă milioane de români în față. În acest moment, pe micile ecrane se perindă, jenant, o armată de specialiști ai ANM care se justifică prin argumente aiuritoare ”Nu e chiar ca în 1954, atunci zăpada a atins peste 100 cm, iar acum s-a atins această cotă doar prin troienire”.
Priviți în ochi, dragi specialiști, rudele celor morți de ger și explicați-le, savant, diferența între ”cădere” și ”troienire”.

De parcă 1954 ar fi un reper absolut, un soi de linie roșie în termometru sau barometru: nu e atinsă, nu declanșăm alarma.

Traian Băsescu a avut nevoie să se pună batista pe țambal pentru a nu-și vedea blocat planul stabilit încă din decembrie – propria declarație – privind schimbarea de guvern.
În numele acestei decizii politice, menită să ducă la relansarea PDL în perspectiva campaniei pentru locale, care începe în mai, guvernanții au refuzat să ia măsurile de urgență care se impuneau, să instituie comandamentele potrivite șamd.
Încă o dată, politica s-a dovedit mai importantă decît oamenii. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. […] zăpezi și viscole devastatoare în următoarele săptămîni? ”Vom avea zăpezi ca în 1954” spunea el. Au urmat zile-n șir de dezmințiri guvernamentale și din partea ANM, care ne asigurau că totul […]

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *