Tentativă de puci anti-Orban în PNL. Mai mulți liberali îi cer capul. Pe motiv de referendum. Pe Facebook. Iar Orban le răspunde. Indirect. Prin intermediul Realitatea TV. Oare care este motivul real al acestui ciudat război? Și cum se va sfârși?
Primele două cele mai mari partide din România sunt pe cale să-și schimbe șefii. Liviu Dragnea este în cădere liberă. De popularitate. Alegătorii PSD nu îl mai vor. Testul tocmai a avut loc. La referendumul pentru definirea căsătoriei. Acest test a costat scump. Au plătit toți cetățenii României. Dar există și un altfel de cost. Costul politic. Din punct de vedere politic, PSD a suferit o gravă înfrângere. Care, inevitabil, e pusă în cârca lui Dragnea. Eșecul referendumului este asimilat cu o scădere dramatică a încrederii în președintele PSD. Să ne întoarcem însă la al doilea cel mai mare partid.
Nici Ludovic Orban nu stă pe roze. Mai mulți fruntași liberali îl acuză că s-a implicat în referendumul pentru definirea căsătoriei. Și că această poziție este departe de a fi liberală. Implicarea lui Orban, scriu contestatarii acestuia, aduce prejudicii grave credibilității PNL. Și îndepărtează de partid electoratul liberal. În consecință, i se cere capul lui Ludovic Orban.
Avem de-a face, în două partide total diferite, cu un întreg șir de coincidențe. Care mai de care mai stranii. Una dintre acestea este că liderilor li se cere capul în rafale succesive. După cum se poate observa cu ochiul liber, în PSD se produc rând pe rând cutremure cu o intensitate din ce în ce mai mare. Rareori însă, așa cum se întâmplă și acum, la originea acestora se află cauze palpabile. Ușor detectabile. De regulă, Dragnea este contestat utilizând-se diferite pretexte. Cum este acum eșecul referendumului. Dar este Dragnea vinovat cu adevărat și în mod direct de acest eșec? În definitiv, oficial, PSD nu s-a angajat în susținerea referendumului. Deși, atunci când a avut loc campania civică de strângere de semnături, PSD a semnat un angajament, în sensul că va susține referendumul. E clar că organizațiile partidului nu s-au pus decât în mod izolat în mișcare și că nu a existat niciun fel de centru politic de comandă pentru reușita operațiunii. PSD a jucat la noroc. Dacă la urne s-ar fi prezentat peste 30% dintre alegători, atunci Liviu Dragnea ar fi triumfat. Iar PSD ar fi primit în mod nemeritat o cunună de lauri. Pe care Dragnea și-ar fi pus-o simplu pe cap. Într-o logică inversată, ar trebui să tragem concluzia că, la fel cum în cazul unui succes, succesul nu ar fi fost nici al PSD, nici al lui Dragnea, în cazul eșecului care chiar s-a produs, acest eșec nu trebuie atribuit nici PSD-ului, nici lui Liviu Dragnea. Dar aceast realitate de tip logic este răsturnată de o altă realitate. Cea pe care ne-o înfățișează psihologia colectivă. Și întrucât neîncrederea în Liviu Dragnea crește exponențial, atât în rândul partidului, cât și în rândul electoratului, acestuia i se pune în cârcă eșecul. Iar eșecul, inevitabil, este proiectat și asupra partidului. Pur și simplu pentru că succesul sau eșecul au fost percepute ca un test.
Peste drum, în tabăra liberală, situația este asemănătoare. Ludovic Orban nu a fost înjurat de propriul partid sau de propriul electorat atunci când s-a sinucis politic, denunțându-și la Parchetul General pentru o pretinsă infracțiune de trădare principalii adversari politici. Nu l-a zgâlțâit nimeni pe Ludovic Orban pe motiv că a trădat toate principiile liberale, atunci când a decis să lupte pentru putere utilizând armele procurorilor. Dimpotrivă. Partidul s-a solidarizat cu el. Și a declarat că susține acest demers. Mai târziu, Serviciul Român de Informații, solicitat să devoaleze ceea ce știe legat de actele de trădare care ar fi fost săvârșite de premierul Dăncilă și de președintele PSD Liviu Dragnea, a informat Parchetul General că nu deține nici probe, nici informații vizând o asemenea chestiune. Și nici atunci PNL nu s-a dezis de Ludovic Orban. Nu a făcut-o nici atunci când Parchetul a închis pur și simplu acest dosar. Mai mult decât atât: Ludovic Orban a recidivat, solicitând, în ciuda evidenței, redeschiderea cauzei penale. Și din nou PNL nu a reacționat. În schimb, iată acum, legat de referendum există lideri care dau de pământ cu Ludovic Orban.
Culmea este că toți acești lideri, în frunte cu Alina Gorghiu, se aflau la conducerea PNL atunci când se strângeau semnături pentru organizarea referendumului iar PNL s-a angajat în scris, la fel ca și PSD, să sprijine întreaga operațiune. Deci Alina Gorghiu a semnat și s-a angajat în numele partidului să susțină referendumului și, aceeași Alina Gorghiu, astăzi îl crucifică pe Ludovic Orban pentru că s-a dus și a votat, nu se știie cum, după ce în prealabil a declarat că, din punctul de vedere al partidului, fiecare liberal poate vota așa cum crede de cuviință sau poate pur și simplu să nu meargă la vot. A greșit cumva politic procedând astfel Ludovic Orban? Și în cazul lui, așadar, realitatea faptelor este răsturnată de modul în care sunt ele percepute. În acest caz, la fel de bine liderii PNL, care-l contestă acum pe Orban, ar putea să-i arate obrazul și președintelui Klaus Iohannis. Care a făcut la fel. S-a dus și a votat. De altfel, aceasta este cea mai directă dovadă că în cazul lui Orban avem de-a face cu un simplu pretext.
Am toate motivele să cred, observând reacțiile din cele două tabere în raport cu liderii lor, că cele patru runde de alegeri europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare sau o parte dintre aceste alegeri nu îi vor mai prinde în funcție pe actualii președinți ai PSD și PNL. (Sorin Roșca Stănescu)