CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

De ce a inceput nebunia transferurilor pe piata politica

1 comentariu / 3092 vizualizări / 30 august 2016

Știrea că Victor Ponta își pregătește meticulos un partid de rezervă face valuri tot mai mari, în ciuda dezmințirilor hotărîte ale acestuia, ca și a logicii, care spune că numai un nebun s-ar îngropa într-un partiduleț de buzunar și cu tinichele de coadă, pe deasupra. Și totuși, piața transferurilor de parlamentari pare să se fi deschis exploziv și ea trebuie să aibă o explicație rațională.

Piața transferurilor nu doar că s-a deschis, cum spuneam, dar ea va lua o amploare fără precedent în acest an, vom asista în săptămînile următoare la valuri-valuri de imigranți, în special dinspre PSD, PNL și UNPR, către partide mai mici gen ALDE, PRU, Alianța Noastră ori chiar PRM.

În esență, migrația de final de mandat e banală, s-a regăsit în toți anii electorali.
Doar că anul acesta, dintr-un motiv anume, ea va avea o dimensiune spectaculoasă.

La fiecare încheiere de ciclu electoral, există un număr nedefinit de parlamentari care ”miros” că nu mai e loc pentru ei pe viitoarele liste, așa că soluția e simplă: cît încă mai poartă pompoasa titulatură de senator ori deputat, pleacă, mai cu scandal, mai discret, la cîte un partid mai mic, mai lipsit de resurse ori chiar nou format. Partidele mici, neavînd resurse umane, în general, ba nici măcar garanția intrării în parlament, își permit să ofere locuri pe liste cu duiumul imigranților. Iar acestora le convine: chiar la eșec, măcar știi că ai ieșit din scenă glorios, din postura de candidat și nu de aruncat la gunoi de propriul partid.

Partidele mari, în schimb, știu destul de precis, la un moment dat, pe cîte locuri eligibile pot sconta în alegeri, astfel că împărțirea acestora e un proces foarte serios și minuțios.

Experiența a dovedit că apar adesea cazuri în care partide de tip outsider, care ajung ținta unor asemenea migrații ale ”rebuturilor” marilor partide, pot face o figură neașteptată în alegeri, asigurînd locurile necesare unor inși care aproape își pierduseră speranța. Semnificative ar fi scorul partidului lui Dan Diaconescu, din 2012, ori al PRM din 2000, cînd însuși Vadim Tudor s-a trezit că nu cunoaște, după alegeri, cam jumătate din noii aleși, mulți, ai propriului partid.
Așadar, speranța moare ultima, chiar cînd te-au rejectat ai tăi din partid.

Spuneam însă, că, de astă dată, situația e mult mai dramatică pentru că în 2016 se va aplica o altă lege electorală, care presupune revenirea la votul pe liste. Odată cu noua lege, dispare sistemul din 2012 al creerii de locuri suplimentare de parlamentari, care a dus la gigantizarea legislativului, de la 470 la 588 de oameni.

Ceea ce înseamnă că, matematic vorbind, minim 118 parlamentari dispar dintr-un condei, pentru că li se desființează fotoliile.

O cifră uriașă, am spune.

Acești 118 oameni se adaugă celor care nu mai sunt agreați de propriile partide și trebuie să lase locul altora, aceștia fiind, și ei, cu zecile.

În decembrie, deci, cam o treime din actualul parlament e amenințat să rămînă pe tușă.

Există, în plus, complicații politice majore.

Una dintre ele ar putea fi numită cacealmaua fuziunii PMP-UNPR, mult trîmbițată ca o manevră de mare succes a ”geniului” Traian Băsescu.

O fi fost un mare succes de imagine, dar, de facto, ea nu există.

Pe de-o parte, nu s-a respectat legea partidelor, care stipulează că fuziunea trebuie aprobată separat de conducerile tuturor partidelor implicate, ori, la nivelul UNPR, nu a avut loc un astfel de vot. De fapt, nici nu a avut loc măcar o dezbatere de principiu, decizia de ”predare” către Băsescu fiind luată într-un cerc foarte restrîns, condus de Valeriu Steriu, spre enervarea grosului membrilor.

Pe de altă parte, pentru ca fuziunea să fie reușită, ea trebuie aprobată de tribunal, ori, niciodată pînă azi un asemenea proces nu s-a rezolvat la foc automat, cu atît mai mult cu cît congresul PMP-UNPR a avut loc în vacanța judecătorească, aceasta încheindu-se la 31 august, conform legii.
Întrucît legea alegerilor stabilește că listele de candidați se depun cel tîrziu cu 45 de zile înaintea alegerilor, rezultă că fuziunea trebuie decisă de tribunal, după rezolvarea contestațiilor deja depuse de unii membri – în cazul unor alegeri pe 11 decembrie, să zicem – cel mai tîrziu în jurul datei de 25-26 octombrie.

Dacă acest termen e depășit, UNPR și PMP rămîn două partide separate, cel puțin pentru alegerile din acest an.
O situație identică, sau chiar mai gravă, e cea de la USB, unde fuziunea cu USR și cu USC a avut loc abia pe 21 august.

Ce fac membrii unui partid, oricare ar fi el, care constată că se apropie vertiginos expirarea perioadei de depunere a candidaturilor fără a li se clarifica statutul juridic: sunt sau nu absorbiți de alt partid?
Nu e greu de estimat ce frămîntări trebuie să fie la nivelul UNPR, în această perioadă, din motivele sus invocate.

Iar soluția salvatoare e tot migrația individuală către un partid anume.
Pentru Băsescu, impresia lăsată publicului că a pus mîna pe UNPR e extrem de benefică. În anii electorali e foarte important să te prezinți drept un pol de atracție pentru alții.
UNPR-iștii, însă, își sparg deja capetele cu găsirea unei soluții care să-i scutească de emoția rămînerii pe tușă, în alegeri.

Toate aceste elemente vor contura o vînzoleală unică pînă acum pe scena politică în cele cîteva săptămîni de ”mercato” rămase disponibile pînă la alegeri.
Incluzînd, foarte probabil, surprize de proporții, dacă luăm ca exemplu doar bulucirea spre PRU a fostului mare lider politic Mircea Geoană.
Iar, dacă ne gîndim că PRU e singurul partid, dintre outsideri, cu situația juridică limpede, spre deosebire de USB/USR, Alianța Noastră, PMP/UNPR șamd, să nu ne mire dacă, în scurt timp, formațiunea lui Bogdan Diaconu va ajunge la cîteva zeci de parlamentari și va acapara în bună măsură agenda zilei. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Astia parca s-au nascut parlamentari. Ei nu au o meserie la care sa se intoarca dupa ce nu mai sunt parlamentari? Sau le „pute”?

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998