CURS VALUTAR
dictator1-620x350

Democratia din Romania, in cadere libera: dictaturile de partid

0 comentarii / 1309 vizualizări / 21 decembrie 2016

România a fost extrem de tulburată de posibilele efecte ale alegerii lui Trump asupra democrației din SUA, uitînd că, ea însăși, are probleme din ce în ce mai grave în acest domeniu. Din nefericire, de ceva vreme încoace, de la un an la altul democrația de la noi se duce la vale fără ca măcar să se producă oarece valuri de protest la nivelul clasei politice, al presei, al societății civile. Ceea ce e un simptom grav: înseamnă că cetățenii nu mai au demult anticorpii necesară pentru a lupta contra abuzurilor în serie care se produc.

În această dimineață, spre exemplu, a mai căzut o regulă de fier a democrației, s-a mai călcat în picioare o procedură de maximă importanță, s-a mai făcut un pas înspre dictatură. Deocamdată, una de partid. Doar deocamdată…

Mai precis, avem primul caz din istorie cînd întreaga conducere a unui mare partid, de fapt a celui mai mare, PSD, a fost eliminată de la ultima dintre cele trei mari decizii posibile: alegerea președintelui partidului, a candidatului de șef al statului și a candidatului de premier.
De la primele două, liderii PSD au fost săriți măcar cu o brumă de acoperire statutară, atunci cînd s-a decis că desemnarea aparține tuturor membrilor și simpatizanților PSD, ceea ce a permis manevre extrem de murdare (inexistența, efectiv, a unui asemenea rînd de alegeri, acum câțiva ani).

La a treia, însă, nu există nicio acoperire legală.

Azi dimineață, Comitetul Executiv, al treilea for al partidului după Congres și Consiliul Național, a decis să acorde un mandat în alb președintelui Liviu Dragnea privind propunerea de premier pe care o va înainta președintelui Iohannis.
Cel puțin teoretic, liderul PSD e singurul om care știe cine e respectivul candidat, cu excepția acestuia însuși, desigur.
Ce să ne mai complicăm cu o competiție internă, cu discuții pro și contra, cu analize și negocieri pe marginea programului viitorului candidat, asupra viziunilor acestuia privind guvernarea etc?…
Mai ales, ce să ne mai complicăm cu statutul PSD, care prevede clar, la art.120, alin.7 că forul care decide candidatul de premier, la propunerea Comitetului Executiv, este Congresul?

În urmă cu mai mulți ani, o Curte Constituțională obedientă președintelui Băsescu a deturnat spiritul Constituției, indicînd că șeful statului ar avea puteri discreționare în privința desemnării premierului.
PSD a criticat extrem de dur, de-a lungul timpului, comportamentele prezidențiale care au derivat de aici.
Nu a putut dovedi, iată, că are capacitatea, el însuși, să treacă de acest nivel al abordării.

Din păcate, fenomenul e cvasi-generalizat.

Al doilea mare partid al țării, PNL, a fost condus pînă recent de un președinte, Alina Gorghiu, ales nu de Congres, nu de Consiliul Național, nu de Delegația Permanentă, ci de Biroul Politic, al patrulea for de putere din partid. Și asta, în baza unui Statut respins de Tribunal.

USR, marea supriză politică a anului, a mers și mai departe: de la înființare pînă azi nu a făcut niciun congres, iar cel de fuziune cu USB a fost cu ușile închise, altă premieră post-decembristă.
USB, în schimb, ar fi avut trei congrese într-un an, conform fondatorului său, Nicușor Dan, dar toate ar fi fost la secret. Atît de secrete încît să nu se fi aflat, la vremea respectivă, nu ce s-a decis acolo, dar măcar faptul că au avut loc?
În plus, partidul și-a făcut un titlu de glorie din faptul că nu are doctrină.

După recentele alegeri soldate cu dezastrul PNL, am aflat pe surse că lui Tăriceanu ori lui Crin Antonescu i-sar fi oferit șefia partidului pentru a-l scoate din marasm.
Unii liberali au contestat informațiile în cauză, dar niciunul nu a ridicat o problemă de bun simț: un partid a ajuns, la noi, o marfă care se livrează pe sub mînă, la colț de stradă, cui oferă mai mult?

Am atras atenția în repetate rînduri: încălcarea legilor țării începe cu încălcarea statutelor de partid, a democrației interne, a disciplinei politice.

Principiul ”merge și așa” ori ”lasă că găsim noi o chichiță” a început ca excepție și a devenit regulă generală.

Întrebat, în aprilie 2014, cum rămîne cu candidatura prezidențială dacă e găsit incompatibil de către ANI, Klaus Iohannis a dat un răspuns simptomatic: ”Sunt convins că se va găsi o soluție”.
Și s-a găsit ”o soluție”, prin refuzul justiției de a judeca procesul său pînă după alegeri.

Fiecare generație de lideri, din nefericire, preia abuzurile de unde le-a lăsat precedenta și le împinge mai departe.

În acest ritm, în cîțiva ani probabil vom renunța la alegeri naționale din motive de economie, că la deciziile legitime de partid s-a renunțat deja, iar legi importante ale statului vedem că, oricum, sunt descoperite mai mult accidental în preajma momentelor cînd ele ar trebui, dimpotrivă, să țină afișul, vezi recentul caz al legii care i-a barat lui Dragnea accesul în guvern. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Pe principiul că ”așa fac toți”, PNL a reușit azi o nouă performanță politică, desigur, cu ghilimele de rigoare, alegînd-și un președinte în mod ilegal. Un demers care ar putea să îl coste scump, dacă ne gîndim că justiția deja i-a acordat, lunile trecute, un cartonaș galben pentru încălcarea legislației în vigoare.

Știrea zilei e că deputata Alina Gorghiu e noul președinte al PNL, pe stil vechi, și co-președinte al PNL/PDL, partidul născut în vară.
O alegere care s-a făcut, însă, după o procedură neortodoxă, unică în politica post-decembristă: prin votul membrilor Biroului Politic Național, care este abia al patrulea for al partidului, după Congres, Consiliul Național și Delegația Permanență.
Or, liderii de partid sunt aleși, se știe, prin votul congresului, întîiul for, ori prin alegeri interne, cazul PSD (procedeu încă nefolosit vreodată).

Cum a fost posibilă această ciudățenie?

Simplu: folosindu-se statutul PNL modificat în luna iunie, într-un congres fulger, și în care s-a introdus următoarea prevedere: “în cazul vacantării funcţiei de preşedinte al PNL, responsabilităţile acestei funcţii se asigură de către un vicepreşedinte ales de Congres, desemnat prin vot de către BPN”.

Numai că există o mică problemă: respectivul statut a fost, cum bine se știe azi, respins ulterior de Justiție, în urma contestației unui membru PNL. O premieră absolută la noi, dar una binevenită, după ani și ani în care legea partidelor a fost călcată în picioare fără scrupule.

Cum a fost posibil ca Alina Gorghiu să fie aleasă, azi, președinte pe baza unui statut ilegal?

Un răspuns l-a oferit, pentru Inpolitics, deputatul Mihai Voicu: ”E adevărat că statutul votat de noi în iunie nu a fost aprobat de justiție, dar asta își produce efectele numai în raport cu terți. La intern, el poate fi folosit fără probleme”. (??!!)

O explicație, să spunem, halucinantă, care nu are acoperire în nicio prevedere legală.
Unul dintre cei mai experimentați juriști parlamentari, deputatul PSD Eugen Nicolicea, declară, la rîndul său, pentru Inpolitics, că nu se poate vorbi de efecte diferite ale unui statut: ”Legea și regulamentele sunt aceleași pentru toți, nu am auzi pînă acum de relații între terți ori secunzi în materie de statute de partid. Un statut respins de Justiție e bun respins și nu mai poate fi aplicat pînă cînd e refăcut și votat din nou de congres”.

Legea partidelor nr.14/2003 stipulează clar, la art.25, în cazul modificării statutului: ”Orice modificare se comunica Tribunalului Bucuresti, in termen de 30 de zile de la data adoptarii, cu indeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) si (3). Tribunalul Bucuresti o examineaza potrivit procedurii prevazute la art. 20 si 21”.

Mai grav, art.26 al legii spune la fel de clar: ”In cazul in care modificarile nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau daca instanta a respins cererea de incuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic in cauza actioneaza in baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucuresti incetarea activitatii partidului politic si radierea acestuia din Registrul partidelor politice”.

Instanța a respins, deja, acum cîteva luni, statutul modificat de PNL în iunie, iar astăzi s-a acționat, totuși, în virtutea prevederilor acestuia.

Concluzia?

PNL se joacă cu focul, riscînd o sesizare a justiției, în sensul legii partidelor, care să ducă pînă la radierea partidului. În septembrie, justiția a arătat, pentru prima oară în ultimele decenii, că partidele nu sunt chiar stat în stat și că trebuie, și ele, să respecte legile în vigoare. Un cartonaș galben care se poate transforma, de aici încolo, într-unul roșu. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *