Circumstanțele vizitei lui Klaus Iohannis la Berlin i-au dat prilejul lui Traian Băsescu să lovească. Să-l acuze pe președinte pentru o pretinsă trădare. El ar fi trădat „axa București – Londra – Washington”, creând o nouă „axa București – Berlin – Washington”. Această deviere, această schimbare a polilor politicii noastre externe ar reprezenta, conform fostului președinte, o eroare. Cu consecințe negative asupra României. Așa să fie?
Îmi amintesc, cu precizie, că după ce a câștigat alegerile prezidențiale, la sfârșitul anului 2004, Traian Băsescu, care încă nici nu depusese jurământul în fața Curții Constituționale, și-a permis să acorde un interviu pentru BBC, în zorii unei zile, și în acest interviu a anunțat faimoasa axă și a mai adăugat că va redeschide capitolele de negociere cu Uniunea Europeană. Am reacționat.
Era o gafă monumentală. Născută cumva din „noaptea minţii”. În primul rând, denumirea de axă este de rău augur și, date fiind antecedentele istorice, este respinsă, la unison, de toți partenerii noștri euroatlantici. În al doilea rând, dacă Traian Băsescu a încercat atunci să sublinieze importanţa parteneriatului nostru Euro-Atlantic, bine a făcut că s-a raportat la Washington, dar rău a făcut că s-a raportat la Londra. Din simplu motiv că nu Londra este pivotul în jurul căruia se mișcă Europa. Ci Berlinul. Sau, eventual, binomul Berlin – Paris. În al treilea rând, Băsescu a gafat vorbind despre necesitatea redeschiderii și renegocierii capitolelor de aderare la Uniunea Europeana. Dacă s-ar fi întâmplat așa cum a dorit el atunci, România ar fi fost integrată mult mai târziu. Sau deloc. Țin minte, cu precizie, că în cursul acelei dimineți am vorbit cu el – încă aveam o relație apropiată – și i-am spus, textual, următoarele: ”Înainte să faci asemenea declarații, ar trebui să mergi la toaletă, să te privești în oglindă, să-ți dai două palme, să te trezești, să realizezi că nu mai ești în campania electorală și că vorbești în calitate de președinte al României.” Dacă s-a supărat, nu știu, pentru că nu a avut vreo reacţie de acest fel. Dimpotrivă. S-a scuzat. Dar dubla gafă fusese făcută. Și nu peste mult timp, meșa lui, pe atunci neeliminată, a zburat în bătaia vântului, pe Wall-Street, în fața reședinței prim-ministrului britanic.
Așa că, ce face rău Klaus Iohannis? Strategia sa de securitate națională prevede, la primul punct, parteneriatul României cu Statele Unite, cu Uniunea Europeană și cu NATO. Iar Uniune Europeană înseamnă, ne place sau nu ne place, vrem sau nu vrem, motorul, bine uns, al Germaniei. Care a funcționat și în timpuri de criză. (Sorin Rosca Stanescu)