CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Dezvaluiri: Basescu, PMP, Coldea si ”acoperitii” Diaconescu, Tomac si Turcescu

4 comentarii / 6906 vizualizări / 16 iunie 2018

Traian Băsescu iese azi din conducerea PMP, cu ocazia congresului partidului, urmînd să devină simplu membru. De ce face asta fostul președinte? Răspunsul cel mai la îndemînă e că nu vrea ca dispariția de facto a formațiunii să se producă, în curînd, cu el la cîrmă. Retragerea lui Băsescu vine, însă, la pachet cu o serie de dezvăluiri interesante dinspre un fost camarad de drum, ex-deputatul Gelu Vișan.

Scurt remember:
În 2013, congresul PDL l-a ales președinte pe Vasile Blaga în dauna Elenei Udrea, decizie urmată de acuzații de fraudare a votului din partea oamenilor lui Băsescu. A fost momentul în care președintele de atunci al țării a spus oficial adio PDL și în care a demarat procedura de constituire a unui nou partid băsist.
Presa vremii a relatat în repetate rînduri despre implicarea nepermisă, neconstituțională a președintelui țării în lansarea unui partid politic; de fapt, nu doar a președintelui, ci aproape a întregului aparat prezidențial. Spre norocul președintelui, informațiile se bazau în general pe surse ori pe observații de bun simț cu ochiul liber.

Cinci ani mai tîrziu, astăzi, vine o confirmare publică din partea unuia dintre cei implicați profund în construcția noului partid, deputatul PDL, pe atunci, Gelu Vișan, care dezvăluie pe Facebook felul cum s-au derulat faptele. Încă mai grav, Vișan afirmă că trei dintre oamenii din conducerea partidului lui Băsescu sunt ofițeri acoperiți, plantați în coasta lui Băsescu, cel mai probabil de Florian Coldea.

Ce relatează Vișan:

”După ce au decis – împreună cu Cristian Diaconescu, șeful cancelariei prezidențiale, Sebastian Lăzăroiu, Dorel Onaca, Cristian Hrițuc, consilier prezidențial, profesorul Marian Preda, avocata Elenina Nicuț, consilier prezidențial, și alții – să pornească proiectul Fundației Mișcarea Populară, a început formarea filialelor Fundației, dar și afirmarea Fundației. La două zile, m-am dus în biroul de la Cotroceni al lui Cristian Diaconescu și am decis să mă implic în activitatea de construire a proiectului, fără a mă înscrie în Fundație, prntru că la un moment dat se va forma Partidul Mișcarea Populară, cu politicieni, care va fi partenerul Fundației. Proiectul larg cuprindea deci un ONG, Fundația Mișcarea Populară și un partid, PMP, Fundația fiind pe de o parte legătura Partidului cu Societatea Civilă și problemele ei, iar pe de altă parte avînd ca sarcină să asigure fundamentul ideologic și doctrinar pentru PMP.
Am mers în țară cu Cristian Diaconescu și echipa Fundației și am construit împreună filiale, eu ocupîndu-mă de zona Olteniei. Și acum mi-aduc aminte ziua în care l-am propus la Mehedinți pe domnul Ștefan Odobleja, propus la rîndul lui de Eugen Golea, viitor președinte al PMP Mehedinți, pentru că, în paralel, identificam și viitorii președinți ai PMP, care puteau construi o filială. Identificarea viitorilor președinți de filiale ale PMP-ului îmi reveneau, iar deciziile se luau împreună. A fost o perioadă superbă, plină de un entuziasm pe care nu credeam că-l voi mai trăi.
Între timp, alături de Elena Udrea, care era decisă să se alăture viitorului nou partid, am început să construim partidul, Elena fiind furată la moțiunea împotriva lui Blaga și decisă fiind la ora aceea să părăsească PD-L-ul. Cristi Petrescu, Florin Popescu, Gheorghe Tinel, Florin Secară, Paleologu și mulți alții deciseseră să părăsească PDL-ul și să se alăture noului proiect. Munca de construcție a PMP-ului devenise deodată mai ușoară, pînă cînd, dintr-un motiv extrem de clar, Elena Udrea a spus că nu poate rupe PDL-ul, că plecarea să ar însemna să dea o lovitură ce nu va mai putea fi remontată PDL-ului și că încearcă încă să formeze un liant între PD-L și președintele Traian Băsescu, care nu voia să mai audă de PDL după ce oamenii lui Blaga fugiseră cu urna de voturi.
Poziția Elenei Udrea a fost o poziție corectă, rămăsese din echipa Elenei Cristi Petrescu, care nu era deputat, pentru că decizia a fost să nu rupem nici un deputat de la PD-L, pentru că ar fi însemnat practic o canibalizare, fiind convinși la ora aceea că PDL și viitorul PMP vor avea același drum, la un moment dat. Elena nu a luat singură decizia, ci am hotărît cu toții două lucruri: Dacă Vasile Blaga nu va dori să înțeleagă că nu poate rupe PDL ul de Traian Băsescu și dacă nu se poate realiza o „punte”, să plece din PDL și să revină la PMP în calitatea pe care o avea deja, aceea de președinte al partidului, noi urmînd să construim partidul, viitorul președinte avînd o poziție oarecum interimară.
In acel moment, eu și Cristi Petrescu am început să strîngem semnături pentru formarea partidului. Atunci cînd am identificat șefi de filială, în mai mult de 70% din județe și am strîns în jur de 70000 de semnături, in luna iulie 2013, am cerut colegilor din Fundație, adică lui Cristi Diaconescu să se înscrie partidul, urmînd ca funcția de președinte să o decidem împreună. Fundația l-a propus pe Cristi Preda, cei care strînseseră semnături și deveniseră președinți interimari nu au fost de acord, au urmat negocieri cu Fundația, am intrat într-un blocaj, venise luna august, intraseră într-un blocaj, Petrescu a plecat în concediu, și am rămas singur în sediul din Turnescu nr 1, uitîndu-mă la 70000 de semnături. Intr-o zi, a intrat Gabi Berca și i-am spus că îl rog să-i transmită domnului Traian Băsescu că trebuie luată o decizie, altfel blocîm proiectul, că suntem dispuși să-l acceptăm inclusiv pe Cristi Preda, pentru a nu omorî proiectul. Problema cu Cristi Preda era aceea că doar se folosea de oameni ca să prindă o poziție, după care te părăsea. Eram amic cu Cristi Preda, dar știam apucătură asta de caracter, însă blocam proiectul.
Țin minte și acum cînd a venit Adrian Rădulescu și mi-a spus: ”Toată lumea e de acord, mîne ne întîlnim, luni, peste patru zile, înscriem partidul, condiția este să-l accepți pe Cristi Preda, e propunerea Fundației”. Am spus „Da”, l-am sunat pe Cristi Petrescu și i-am spus că nu-i altă soluție, altfel blocăm proiectul, a spus ”Da” și m-am dus la întîlnire cu reprezentanții Fundației, cărora li se alăturase și Baconschi. Între timp m-au rugat să propun un semn pentru siglă, lucrasem deja, era pregătită: inima încadrată de stelele după steagul UE. La ora aceea Traian Băsescu era extrem de supărat că se blocase proiectul pentru un nume.
Întîlnirea
La întîlnire au participat: Cristi Diaconescu, Marian Preda, Sebastian Lăzăroiu, Cristi Hrițuc, Adrian Rădulescu, Baconschi, proaspăt intrat în Fundație, și eu, ca reprezentant al președinților interimari ai viitorului PMP, adică al PMP-ului. Am intrat în biroul lui Cristi Diaconescu bucuros că, după luni de zile puteam să formăm PMP-ul și am găsit fețe de…înmormîntare! M-am așezat pe scaun, cred că Rădulescu mi-a dat vestea: „Ce, nu știi? Ne-a sunat Cristi Preda și a spus că nu mai vrea să fie Președinte că e prea greu, iar Traian Băsescu nu știe” S-a dărîmat cerul pe mine: știindu-l pe Traian Băsescu, căruia ei, cei de la Fundație, i-l propuseseră pe Cristi Preda, reacția, după ce le spunea ceva de dulce, ar fi fost: nu se mai face nimic.
Ce era de făcut? Să găsim într-o oră un președinte al viitorului PMP, după ce timp de două luni vorbiserăm de Cristi Preda. Dacă ne duceam la Traian Băsescu spunîndu-i că Preda s-a retras, tot proiectul se bloca. Am decis să căutăm un președinte, și să ne ducem la Traian Băsescu cu un nume, pe care să-l mai și agreeze Eu l-am propus pe Cristi Diaconescu, a răspuns că Traian Băsescu are multă treabă cu el acolo, la Cotroceni, am intrat iar în blocaj.
După alte propuneri nefezabile dintr-un motiv sau altul, Cristi Hrițuc a propus un deputat, care nu se implicase deloc în activitatea de construcție, dar care sigur ar fi fost agreat de Băsescu: Eugen Tomac. Ne-am uitat unii la alții, nu-l cunoșteam aproape deloc pe Tomac, mă întîlnisem o singură dată cu el, pe la Severin, dar știam că experiența lui politică e 0, era la primul an din primul mandat în Parlament, fusese secretar de stat, consilier prezidențial, nu făcuse deloc politică. Să conduci un partid fără să știi deloc politică era sinucidere. Au vorbit toți, au căzut cumva de acord, dacă și noi, adică eu voi fi de acord. Am cerut o pauză: l-am sunat pe Cristi Petrescu, care era în Portugalia, dar nu am putut da de el. Eram într-o situație fără ieșite: ori acceptam un nume cu care să mergem la Traian Băsescu, ori blocam formarea, cel puțin atunci, a PMP.
Singurul care tăcuse fusese Cristi Diaconescu. L-am luat într-un colț al biroului imens și l-am întrebat în șoaptă de ce nu s-a pronunțat. Diaconescu era șeful Cancelariei Prezidențiale, conducătorul de facto al Fundației și un om cu multă experiență politică. Îmi cer încă odată scuze către Cristi Diaconescu pentru că devoalez această discuție. Răspunsul mi l-a spus la ureche, și a fost ca o lovitură de măciucă pe care am luat-o în plină față:
„Pentru că este ofițer acoperit plantat lîngă Băsescu”
Am rămas mut, chiar nu mă așteptam. Am îngăimat ceva, nu am sesizat însă gravitatea faptului și i-am răspuns: ” Dă-l dracului, îl ținem sub control”, iar Cristi mi-a răspuns: ”Va face totul, inclusiv pe Băsescu, praf.”
Niciodată nu o să-mi iert faptul că, întors la masă după discuția cu Cristi Diaconescu, nu am spus „nu sunt de acord”. Am făcut un compromis, gîndindu-mă că pînă la urmă este un fel de interimat, va veni înapoi în proiect Elena Udrea, ceea ce s-a și întîmplat, și vom depăși momentul. Am spus ”Da”. Baconschi a venit cu ideea cu mărul ca siglă, eu am susținut sigla pe care o desenase, inimă, în fine, a rămas mărul. Diaconescu a fost cel care s-a dus la Traian Băsescu să-i spună propunerea noastră, s-a întors și a zis: „a fost de acord”, a zis că-l sună el pe Tomac.
Am plecat ușurați, a doua sau a treia zi a venit Eugen Tomac la sediu, mi-a spus că președintele i-a zis să lucreze apropiat cu mine și cu Cristi Petrescu, am început să lucrăm.
Aproape că uitasem de discuția cu Cristi Diaconescu (în perioada aceea nu aveam dimensiunea catastrofei a ceea ce va însemna Securitatea), m-am împrietenit cu Eugen, am început să lucrăm mult, între timp a venit Elena la partid și a fost aleasă președinte, pînă cînd într-o zi, de data asta în biroul Elenei Udrea de la partid, Tomac m-a luat deoparte, eram doar noi doi și mi-a spus: ” Să nu ai încredere în Cristi Diaconescu pentru că este ofițer acoperit” La ora aceea Cristi Diaconescu era candidatul PMP pentru alegerile prezidențiale. M-am gîndit: „Ori ășia sunt în servicii diferite și se omoară între ei, ori Tomac are sarcină să-l ”omoare” pe Cristi Diaconescu și să-l scoată din cursa pentru președinte(…)
Tomac s-a activat puternic începînd cu arestarea lui Udrea, moment din care a început să o atace în interior, inclusiv la mine; Cînd am început să vorbesc despre Coldea și Securitate, mă suna după fiecare apariție și-mi spunea să nu mai vorbesc de Coldea, de Securitate, în vara lui 2015 deja a vrut să mă dea afară din Partid.
In vara lui 2014, am vorbit cu mai mulți înalți ofițeri SRI și toți mi-au confirmat, fără excepție, că Tomac este ofițerul lor acoperit. In iarna lui 2015 cînd Elena Udrea s-a retras, i-am spus toată povestea, i-am spus că nu poate fi pus Tomac președinte, Tomac a crezut că i-a spus Adrian Rădulescu, care știa și el, dar vorbise mai mult, și l-a executat.
Ulterior, a aflat și am urmat eu, ceva mai greu e drept, și doar atunci cînd am realizat că PMP-ul a devenit partidul Securității, inclusiv pe linia lui Robert Turcescu.
Pentru mine rămîne o enigmă de ce totuși Traian Băsescu l-a păstrat pe Tomac, fiind informat încă din 2015. Cert este că astăzi s-a produs ultima etapă din proces: scoaterea de către Securitate a lui Traian Băsescu din Politică.
In alt fel, mai greu este drept, Traian Băsescu a pățit ce au pățit și ceilalți doi predecesori: a fost învins de Sistem.
Iar PMP-ul, dintr-un proiect de suflet a devenit un alt partid al Securității, alături de USR. Scenariul (de data asta al Securității) este fuziunea cu USR, celălalt partid al Securității, și ulterior cu PNL.
Astăzi, Securitatea a mai cîștigat un punct și un partid: L-a scos pe Traian Băsescu din politica activă, iar PMP-ul a devenit ceea ce-și doreau demult. Partidul lor”.

O dezvăluire amplă din partea fostului deputat, dar care merită lecturată, pentru că ea arată încă o fațetă mizerabilă a politicii practicate de fostul președinte Traian Băsescu. Ca și de către sistemul păstorit și susținut de el ani de zile, dar care nu ezita să-l țină sub control prin intermediul ofițerilor acoperiți plantați lîngă el.

Ales de două ori pentru a fi președintele tuturor românilor, Băsescu a folosit președinția pentru a-și aranja cariera politică de după terminarea mandatelor. A angrenat consilierii prezidențiali plătiți de la buget în respectivul proiect personal și a supervizat îndeaproape spargerea unui partid parlamentar, PDL, tot întru îndeplinirea scopurilor sale de viitor.

Scriam aici, despre Băsescu, în martie 2013, că ”Mișcarea Populară, e un simplu renghi, chiar dacă unul pe care și-l joacă lui însuși” și profețeam că președintele în exercițiu va repeta, oarecum, parcursul lui Emil Constantinescu, cel care a încercat să-și prelungească destinul politic cu un partid-surogat, mai înainte de a ieși definitiv din joc.
”În cazul lui Băsescu, mai trebuie să așteptăm nițel, dar nu prea mult, probabil” conchideam la acea vreme.

Azi, asistăm la finalul partidului și, probabil, al carierei lui Traian Băsescu.

În 2013, consilierul său, Sebastian Lăzăroiu, răspundea batjocoritor pedeliștilor care denunțau intenția Fundației Mișcarea Populară de a deveni partid: ”Inteleg ca sursele „bine informate” care anunta transformarea Fundatiei Miscarea Populara in partid sunt din PDL. Sursele mele imi spun ca PDL va pierde suficient de multi parlamentari si primari in urmatoarea perioada cat sa se transforme in fundatie”.

Au trecut cinci ani, Fundația Mișcarea Populară a sucombat, dar vestea bună e că PMP e pe cale să se transforme, el însuși, în fundație. Partid, oricum, nu va mai fi mult timp. (Bogdan Tiberiu IACOB)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

4 Comentarii

  1. De ce ne mai zbatem atata? Sa treaca serviciile oficial la conducere, sa nu mai votam ( ca oricum o facem degeaba) si gata! Lucrul bine facut, pas cu pas!

  2. Fascinante delatiunile dlui Visan! Am citit si recitit aceste pasaje si constat cu amaraciune perpetuarea unui blestem lipit adanc de fibra acestui popor, din vechime cel mai probabil, despre a carui dezlegare nu ne putem astepta sa se intample decat in urma unei minuni dumnezeiesti. Incercand sa ma abtin in a face vreo judecata de valoare, va marturisesc, dragi cetateni, ca eu am inteles cam asa: noi, adica ‘spuma’ unei organizatii de oportunisti lipsiti de coloana vertebrala si preocupati tot timpul sa nu iasa cumva din gratiile lui ‘Zeus’, adica niste ‘securisti’ de bine, ne-am gandit cum sa-l servim cat mai bine pe ‘taticul’ nostru, dupa ce acesta isi va fi incheiat epopeea distructiva aplicata neincetat, timp de doua mandate, asupra Romaniei si, la indicatia pretioasa a lui Zeus insusi (sper ca va amintiti circul profund dezagreabil cu inregistrarea denumirii, in coniventa cu propria sa fiica) am decis sa punem bazele unei fundatii pe care, atunci cand Zeus va decide, o vom intitula pur si simplu ‘partid’ si i-l vom preda lui Zeus ca sa continue distrugerea esentei acestei tari. In acest timp insa, alti securisti (interni si, posibil si externi) dar care nu erau ‘de bine’, mai exact niste nenoriciti, au stat la panda si la un moment dat ne-au luat ‘jucaria’ pe care noi o construisem special pentru Zeus, fapt care ne umple pe noi, securitii ‘de bine’ de o indignare fara masura. Unde totusi dl. Visan nu poate fi contrazis insa, este afirmatia privind „scoaterea de către Securitate a lui Traian Băsescu din Politică”. O nuantare aici cred ca se impune pentru respectarea pe de-antregul a adevarului: tot ‘Securitatea’ invocata de dl. Visan l-a si introdus pe T. Basescu in politica, in ciuda lipsei oricarui merit si/sau pregatiri pentru cea mai inalta demnitate a unui stat. Singura ‘calitate’ reala a lui T. Basescu, apreciata ca atare de Securitate, a fost ‘cheita’ cu comanda din interiorul Securitatii, pe care Basescu si-a dorit-o cand inca era cursant la Institutul de Marina din Constanta, si pe care si-a procurat-o din biroul C.I.-ului din acea institutie militarizata de invatamant superior. Faptul ca acea ‘cheita’ a ramas functionala toata viata acestui om lipsit de scrupule, discernamant si sentimente umane, a fost garantia pentru Securitate ca alegerea lui este corecta. In fapt, cred ca nu gresim deloc daca afirmam in mod clar ca T. Basescu a cancerizat (aproape) general societatea romaneasca, fiind cel mai nociv, daunator si lipsit de orice valori conducator, poate chiar din intreaga istorie a acestei tari. Raul profund si oribil pe care l-a produs acestei tari deabia acum se releveaza poporului, iar dimensiunile sale sunt atat de infricosatoare incat multi semeni ai nostri refuza sa creada ceeace iata, cu dovezi materiale certe, ni se infatiseaza cu rtimicitate inspaimantatoare. Curatarea definitiva a acestui rau insa, mai mult ca sigur, nu se va putea intampla in timpul vietii noastre. Securitatii i-au trebuit cam 15 ani sa se regrupeze, iar cand a ales sa mearga pe mana lui T. Basescu a facut-o in deplina cunostinta de cauza. Este greu de presupus ca in interiorul acestui putergai imund numit Securitate, se putea gasi o sluga mai odioasa si mai predispusa la a nenorici ORICE este necesar, inclusiv propria sa familie, pentru niste mize mici si meschine. In concluzie, am asistat neputinciosi timp de 10 ani la un pariu pe care Securitatea l-a facut alegandu-l pe T. Basescu, pariu castigat cu asupra de masura intrucat adancimea ingrozitoare a caracterului sau infect si putred cred ca a uimit chiar Securitatea insasi! In rest, ramane poate doar o mirare sincera: cum a fost posibil ca, dupa o schimbare dramatica si consistenta de regim din ’89, acest popor, daruit de Dumnezeu de-a lungul vremii cu capete luminate si cu oameni geniali, sa scoata la suprafata niste caractere pentru care cele mai ingrozitoare epitete din vocabularul acestei limbi romane sunt palide in a descrie monstruozitatea unui sistem de gandire si de actiune demne de criminalii cei mai odiosi pe care omenirea i-a cunoscut vreodata. Se impune, cetateni, sa ne intreb pe buna dreptate: ce anume a catalizat adunarea la un loc in asa-zisa ‘clasa politica’ a unui numar ireal de mare de lepre, lepadaturi, gunoaie umane, netrebnici si drojdii ale societatii? Acest popor a dat umanitatii minti sclipitoare, care au participat decisiv la dezvoltarea omenirii, asa cum o cunoastem azi, incat mi se pare pe deplin legitima intrebarea: ce mecanism a reusit coagularea acestor starpituri depravate? Am putea, oare, sa folosim inca o data acest mecanism, sau poate un altul, dar in sensul corect si bun de aceasta data?!? Mai are acest popor resurse pentru a renaste vreodata?

  3. E clar ca Securitatea dirijeaza toata politca romaneasca!Nici macar nu e un „organ” al tarii, ci e o institutie controlata total din afara tarii!

  4. Va rog eu mult de tot lasati-l pe dementul asta in pace. Si asa si-a batut joc de noi de am ajuns JunglaRO cu legi care nu se respecta mâine poimâine in haos cu ål de citeste asa de greu.

Scrie un răspuns la livia Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998