CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Dormiti in pace, blinzi lideri ai tarii mele!

3 comentarii / 3614 vizualizări / 2 martie 2017

S-a remarcat destul de mult în presa ultimelor zile un fenomen ciudat: refuzul brusc al alianței PSD-ALDE de a declanșa atacuri la adresa președintelui Klaus Iohannis într-un moment în care acesta – el însuși în plină ofensivă contra guvernanților – s-a trezit cu o mare vulnerabilitate în urma deciziei Curții de apel Pitești. Nici pe tema protocoalelor SRI cu diverse instituții nu a fost înghesuit Iohannis, ca șef al CSAT, nici a referendumului lăsat în suspensie și nici în legătură cu abuzul dovedit al DNA în relația cu guvernul. Din nefericire, PSD îl ”iartă” pe Iohannis chiar și în cazul unor atitudini stupefiante de care depinde însuși viitorul României, născînd impresia că, la noi, nu îi mai pasă nimănui de marile teme.

De la un partid cu forța și experiența PSD, marele cîștigător al alegerilor, te-ai fi așteptat nu să fie băgat în corzi de palatul Cotroceni, ci să se plaseze el însuși într-o ofensivă puternică și pe deplin justificată împotriva președintelui.

De ce asta?
Simplu.

Pentru că președintele cel mult cîntat al României, artizanul lucrului bine făcut etc, nu doar că încurcă prin atitudinile sale neobișnuite activitatea altora, vezi tărăgănarea promulgării bugetului de stat, încurajarea protestelor de stradă ori ideea lăsată în coadă de pește a referendumului. Mai grav de atît, el nu se achită de propriile îndatoriri prezidențiale.

Iar aici se ascunde adevărata sa vulnerabilitate.

Să luăm un caz: aflăm, marți, că șeful statului e foarte nemulțumit de direcția care se conturează la Bruxelles, aceea a unei UE cu mai multe viteze:

”Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia sa, asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. Şeful statului a subliniat că România se pronunţă pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă.
În cadrul discuţiilor legate de viitoarele negocieri privind retragerea Marii Britanii din Uniune, Preşedintele României a accentuat importanţa deosebită a menţinerii unităţii celor 27 de state membre UE” se arată într-un comunicat de după întrevederea cu premierul Maltei.

Indignare maximă la Cotroceni, va să zică.
Ce a făcut, însă, concret, președinția pentru a nu se ajunge aici?
Răspuns: nimic!

Să ne amintim un episod foarte important din vară. În fața perspectivei unei Europe cu cetățeni de ranguri diferite, mai multe state foste comuniste – candidatele preferate la statutul pomenit mai sus -, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, au încercat să-și sincronizeze pozițiile și să-și unească vocile într-un cor comun, mai puternic, care să se facă mai lesne auzit de către ”cei mari”. Un cor care să încerce impunerea unor modificări ale Tratatului european, inclusiv limitarea rolului Comisiei Europene. Pentru cei mici, doar unirea aduce puterea.

Invitată de grupul celor patru să li se alăture – doar împărtășea aceeași soartă – România a spus pas. În cadrul unei întîlniri pe această temă cu șefa guvernului de la Varșovia, premierul Dacian Cioloș a trîntit potențialilor aliați întru suferință ușa-n nas, declarîndu-se de partea „celor mari” și a planurilor lor: ”Sunt marje de manevră în limitele tratatului actual şi considerăm că pe termen scurt, pe termen mediu, trebuie să lucrăm în primul rând pe marjele pe care ni le lasă Tratatul în momentul de faţă.” a declarat el.

Și a făcut cale întoarsă la București.

La acea vreme, analiști de prestigiu observau, nu fără stupoare, că România alege un drum divergent față de celelalte nou sosite în UE și că nu ține, efectiv, să joace un rol important în viitoarea configurație a Uniunii. Cu atît mai ciudată era poziția apatică a regimului de la București cu cît, remarcau aceiași analiști, în toamnă urmau alegeri legislative, ceea ce ar fi trebuit să însemne o atenție mare acordată acestor subiecte. Dar, ele nu preocupau pe nimeni la vîrful țării.

A trecut mai bine de jumătate de an și România e pusă, practic, în fața faptului consumat fără să fi schițat măcar o tentativă de opinie proprie: Iohannis s-a mulțumit să se plaseze în spatele deciziei Germaniei, oricare ar fi fost ea.
Acum, cînd vede ce soarte ne paște, se declară indignat și nemulțumit, dar numai în fața măruntului premier al Maltei, precum iepurașul din banc care înjură lupul numai cînd ajunge la adăpostul vizuinei.

Dar, continuă să nu miște un deget.

România a avut un președinte, Ceaușescu, ce s-a visat lider și mediator mondial, un altul, Iliescu, dornic să convingă mapamondul că e mai mult decît un fost comunist, un altul, Constantinescu, avînd doar ambiții regionale și altul, Băsescu, dornic să pună rușii la punct și să fie aliatul nr.1 al SUA în acest colț de lume.

În prezent, avem un președinte a cărui singură ambiție e să-i umilească pe Dragnea și Tăriceanu și singura dorință, să vină mai repede week-endul.
Iar apatia lui se transmite, vrînd-nevrînd, și restului clasei politice.

Într-un comentariu al Deutsche Welle se pune degetul pe rană:

”Eurodeputații români, la fel ca și politicienii din țară, nu au adus niciodată argumente consistente împotriva Europei cu mai multe viteze, în afara unor considerații vagi de natură pur emoțională, cum ar fi de pildă că unii se vor detașa de alții lăsîndu-i în urmă, că se vor crea discriminări sau că o soluție nu poate fi cu adevărat bună decât dacă este unanim acceptată. Toate acestea sunt argumente exterioare care nu au atacat fondul problemei(…) Un lucru e cert: opoziția aceasta pur sentimentală care se face îndeobște în România și care nu se bazează pe nimic precis, nefăcând referire nici măcar la un plan limpede de viitor pentru propria țară, nu folosește la nimic”.

O poziție extrem de lucidă, întărită azi, pentru RFI, de europarlamentarul Renate Webber:

„Dacă doar vom spune nu ne place asta, nu ne place Europa cu mai multe viteze, dacă ești doar negativist și spui nu vreau n-ai făcut nimic (…). Sigur că nu ne place, dar nu-i suficient doar atât. (…) În primul rând, eu cred că ar trebui să avem o dezbatere în sfârșit ca lumea în Parlamentul României cu privire la toate cele cinci propuneri oferite de Comisia Europeană. Eu niciodată n-am înțeles care este de fapt poziția României în legătură cu viitorul Uniunii și viitorul nostru în cadrul UE, să vedem la care din acele politici majore ale UE vrea România să participe și cum anume”, a spus Weber.

O declarație de o sinceritate dezarmantă: dacă un europarlamentar cu mare experiență admite că nu a reușit pînă azi să înțeleagă care e poziția României față de UE, situația e gravă.

Vă dați seama cam cît înțeleg românii de rînd!

Se întîmplă asta doar pentru că România s-a pricopsit, în primul rînd, cu un președinte paralel cu mai toate realitățile care contează, și a cărui activitate se împarte între sejururi prelungite și contre nervoase cu PSD. Un președinte fără viziune, fără know-how, fără consilieri, fără chef de muncă, fără ambiții de viitor, afară de un al doilea mandat de huzur.

Se întîmplă asta, în al doilea rînd, și pentru că avem un guvern care se pliază vertiginos pe profilul președintelui; un guvern incompetent, dezlînat, care tratează problematica externă ca pe o chestiune insignifiantă. Un guvern emanat de un partid a cărui tripletă de conducere Dragnea-Bădălu-Neacșu e greu de imaginat într-un dialog cu vreun oficial european.

Incapabil să vină cu propria viziune de viitor în interiorul noii UE, PSD nu reușește nici măcar să forțeze o activare în acest sens a președintelui, primul factor responsabil de politica externă.
Ori măcar să-l fixeze drept vinovat în conștiința publică.

Într-o lume care se agită tot mai puternic, pentru că se reașează din temelii, nu se poate spune, la noi, decît ”Dormiți în pace, blînzi lideri ai țării mele!”. Ca de obicei, vom rămîne să stingem lumina în urma celorlalți! (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. Asa era partitura pentru sefii politici:de cooperare si/sau competitie dupa caz, de la frimasonerie si mai sus de la alti sefi din ascunzatoari. Acuma numai sa ne rugam individual sa nu ne prinda dezastrul la nivel de familie.Dar mai intai sa ne punem pe calea moralitatii ca nici rugaciunile nu vor fi ascultate, sa fie clar. Cu atata hotie si minciuna doar razboaiele si/sau cutremurele mai pot aduce o schimbare. In plus,in medie romanul sufera de falosenie,de betia ca el e mai sus ca altul, probabil de cand cu iluzia puterii ca un fel de subcultura emanata de la securitate si/sau pcr, sau de cand a fost omorata aristocratia interbelica..Ba pe teritoriul asta mai sunt si minoritatile pline de ura si competitivitate gata de orice marsavie contra majoritatii.Toate astea se platesc la un moment dat.

  2. De acord cu materialul… De fapt nimic nou sub soarele nostru blestemat de vreme si de vremuri! Este in adn-ul nostru national aceasta pozitie tipica ghiocelului… in fond ” capul plecat,sabia nu il taie” .Incercati sa traduceti asta unui ungur, german, polonez etc…va va rade in nas: tocmai ca sabia chiar taie capul plecat mult mai usor decat daca omul( natiunea ) ar sta drept, mandru si curajos in fata furtunii….

  3. Eu mai sper sa se trezeasca cat mai curand Cine Trebuie… A purta in creier lozinca „vreau guvernul meu” presupune sa nu mai ramana prea multi neuroni conectati la problemele serioase ale romanilor. Degringolada populatiei care se intreaba INCOTRO mergem, bezmeticeala unor tineri care isi fac rost de adrenalina prin jocuri de scena ca distractie de weekend, agatand de pe unde pot adepti confuzi, arata incoerenta puterii bipolare si incoerente etc

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998