CURS VALUTAR
justitie-cedo

Dosarul ”Lukoil”, un scandal care ar fi trebuit sa cutremure justitia (2)

2 comentarii / 1208 vizualizări / 25 octombrie 2018

Tribunalul Prahova a hotărât, marţi, achitarea tuturor inculpaţilor din dosarul de spălare de bani în care a fost trimisă în judecată compania Petrotel Lukoil Ploieşti.
În loc de alte comentarii, vom reaminti ceea ce am scris pe acest subiect doi ani; prin prisma deciziei de marți a justiției, se confirmă spectaculos ipotezele lansate atunci.
Ceea ce lipsește, din păcate, e o reacție pe măsură a societății, a presei, a clasei politice, a mediului de afaceri și, nu în ultimul rînd, chiar al sistemului judiciar în ansamblu.
Cutremurul de mari proporții care ar fi trebuit să se producă – încă de atunci, dar, mai ales, acum! – s-a fîsîit discret, ca o minge de PVC spartă de țînci pe maidan.
Cum se fîsîie toate marile evenimente din România.

12 ianuarie 2016:
MUSAMALIZAREA SECOLULUI? DOSARUL ”LUKOIL”, UN SCANDAL CARE AR FI TREBUIT SĂ CUTREMURE JUSTITIA

În luna octombrie a anului 2014, procurorii români dădeau o lovitură de proporții, comparabilă în planul imaginii cu acțiunea care a dus la încarcerarea lui Adrian Năstase, dar, în realitate, de o importanță mult mai mare. E vorba de descinderea masivă în mai multe sedii ale companiei ruse Lukoil, soldată cu percheziții la sînge, cu punerea sub sechestru a produselor rafinăriei Petrotel și cu închiderea, ulterior, a activității acesteia. Aproximativ un an mai tîrziu, povestea ia o turnură halucinantă, care ar trebui, în mod firesc, să provoace un seism în sistemul judiciar și să se lase cu demisii la vîrful parchetelor.
De ce spunem că ancheta împotriva Lukoil este o lovitură de proporții, mult peste anchetarea fostului premier Năstase: în primul rînd, e vorba nu de una dintre cele mai mari companii străine care acționează în România, ci pur și simplu de una dintre cele mai mari companii din lume.
Cotată drept compania cu cele mai mari resurse petroliere din Rusia, cu peste 150.000 de angajați. LukOil este un gigant pur sînge al afacerilor.
Pe de altă parte, acuzațiile au fost dintre cele mai grave. Oficial, s-a vorbit de evaziune fiscală de sute de milioane de dolari. Neoficial, s-a mers chiar mai departe, Lukoil fiind acuzată că a mituit politicieni români pe scară largă, influențînd dramatic evoluția scenei politice în ultimele două decenii.
Prin ”atacul” la Lukoil, procurorii români au dat un mesaj de forță, arătînd, pentru prima oară după revoluție, că legea nu e doar pentru căței, ci și pentru dulăi.
În scandal a intervenit însuși premierul Victor Ponta, contestînd ideea de sechestru asupra mijloacelor Lukoil, apoi au venit la rînd amenințările rușilor că lichidează afacerea și pleacă trîntind ușa.
Cu toate acestea, ancheta a mers, curajos, mai departe.
Asta, în ciuda unor informații cam ciudate care au avut în epicentru tot Lukoil, precum contractele încheiate după demararea anchetei cu DNA și cu Poliția română, pentru furnizarea de carburanți, în următorii ani, mașinilor celor două instituții.
E cam neuzual să închei afaceri cu cei pe care tocmai îi anchetezi, dar, să trecem peste asta și să spunem că, în vara anului trecut, procurorii au făcut anunțul triumfal: ei au dispus trimiterea în judecată a SC Petrotel Lukoil Ploieşti şi a SC Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda, pentru spălare de bani, folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii şi complicitate la spălare de bani. La pachet cu firmele respective, au fost trimiși în fața Justiției și cetățeni ruși, adică acea categorie de cetățeni despre care mulți români rămăseseră cu ideea că au un soi de imunitate absolută pe pămînt românesc.
Prejudicial anunțat oficial era, și el, cutremurător: 1.766.766.125,10 euro.
Pentru milioane de români, anunțul procurorilor va fi fost semnalul că epoca protejării marilor rechini, fie ei și mega-investitori străini cu spate politic, a apus,
Iată că azi pică bomba: Tribunalul Prahova a dispus restituirea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Ploiești a dosarului Lukoil, cu un prejudiciu de aproape 1,8 miliarde euro, după ce, în decembrie, magistrații au constatat neregularități grave în rechizitoriu.
Magsitrații arată, între altele, că unele acte materiale au fost dublate sau chiar triplate. că procurorii nu au indicat activitatea infracțională concretă a inculpaților, modul în care aceștia au contribuit la rezultatul socialmente negativ enunțat de procuror, prin raportare la atribuțiunile de serviciu, nedescrierea concretă a actelor materiale și lipsa analizei procesului decizional în cadrul societății pentru a demonstra caracterul esențial al acțiunilor inculpaților în luarea deciziilor.
“În cazul inculpatei persoană juridică Lukoil Europe Holdings BV Olanda, neindicarea unei anumite persoane fizice care să fi acționat în numele său; neindicarea societăților comerciale favorizate de acțiunile inculpaților și a interesului direct sau indirect al celor doi autori (Bogdanov Andrey și Rață Andrei) în cadrul societăților favorizate”, se arată în decizia postată la acel moment pe portalul instanțelor.
La capitolul “în drept”, neregularitatea vizează, conform Agerpres, neconcordanțe în prezentarea actelor materiale ale infracțiunilor, în sensul că actele materiale prezentate au fost dublate sau chiar triplate, dar și nelămurirea laturii civile prin nedescrierea modului de calcul al prejudiciului pentru fiecare inculpat și pentru fiecare an în parte și nelămurirea categoriilor de persoane vătămate în cauză.
Magistrații arătau că, dacă s-ar considera că și acționarii SC Petrotel Lukoil SA sunt persoane vătămate, atunci toate aceste persoane trebuie identificate și indicate.
Citești și rămîi năuc!
Va să zică, nu se pune problema că procurorii au făcut un rechizitoriu insuficient probat pentru a obține condamnarea celor acuzați, boșii de la Lukoil. Ceea ce ar fi fost destul de grav, ținînd cont de dimensiunea scandalului și a acuzațiilor aduse.
Nu, stimați cititori, este de o sută de ori mai grav.
Procurorii români nu au fost în stare – atenție maximă! – nici măcar să întocmească un rechizitoriu coerent, care să poată fi acceptat de judecători și să constituie baza pentru un proces.
Retrimiterea rechizitoriului la anchetatori e palma dată de magistru după ceafa elevului tembel care nu doar că nu și-a făcut tema, dar nici ghiozdanul nu-l are la el.
Tocmai greutatea colosului Lukoil – care e de așteptat ca va înfrunta procurorii la proces cu mari case de avocatură plătite cu milioane de dolari – era un motiv arhisuficient pentru ca anchetatorii prahoveni să trateze această misiune cu responsabilitate înzecită.
Să o spunem de-a dreptul: or fi toți oamenii egali în fața legii, dar un eșec în lupta cu o mare companie internațională poate atrage, ulterior, consecințe dintre cele mai neplăcute, pentru că se poate invoca, pe bună dreptate, terfelirea brandului respectiv în ochii consumatorilor; în acest caz, cineva cam dă socoteală într-un fel sau altul.
Ca să constați, însă, nu numai că boșii Lukoil nu pot fi condamnați de justiția autohtonă, dar procesul nici măcar nu poate demara din cauza incompetenței procurorilor, e mai mult decît se poate concepe.
Nici nu vrem să ne imaginăm ce situație s-ar produce dacă procurorii nu vor reuși să dreagă rechizitoriul, așa cum au cerut magistrații, ceea ce ar însemna încheierea procesului mai înainte de a începe.
Sigur e că, după decizia de azi a Tribunalului Prahova, se conturează două idei majore, ambele terifiante.
Prima ar suna cam așa: dacă procurorii români fac în bătaie de joc rechizitoriul în cel mai mare proces de evaziune din istoria României, împotriva unei companii a unei super-puteri aproape ostilă țării noastre, atunci cum se întocmesc rechizitoriile în procese care implică amărășteni fără posibilități de reacție forte?
Pe a doua aproape ne tremură mîna să o formulăm: și dacă la mijloc nu e vorba de nicio incompetență a procurorilor, ci de un rechizitoriu făcut intenționat după ureche, ca un prim pas întru curățarea de păcate a colosului rus, în baza vreunei înțelegeri oculte? În mod normal, semnalele de alarmă ale magistraților, trase încă din 15 decembrie, ar fi trebuit să provoace un tsunami la vîrful parchetelor. Nici vorbă de așa ceva, pînă azi. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

  1. “Banalizarea raului”, cum spunea cineva.

    Regimul Basescu – Macovei a denaturat profund justitia. S-au dat functii in justitie unor indivizi primitivi, nepregatiti profesional dar devotati politic, dupa modelul justitiei bolsevice a anilor ’50.

  2. Acest proces nu a fost decat un santaj la adresa Lukoil si un sluj in fata “partenerului strategic”!E absurd sa calculezi un asemenea “prejudiciu”, probabil s-a folosit metoda din cazul “Telepatia”.Daca nu ma insel, unul din procurorii de caz a fost vestitul “Portocala”…

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *