De la re-izbucnirea scandalului SIPA, în aceste zile, s-au formulat tot felul de opinii legate de rolul arhivei odiosului serviciu secret al Justiției, la loc de cinste fiind ideea șantajării magistraților cu informațiile compromițătoare aflate în dosare, pentru a trata anumite cauze așa cum ”trebuie”. Mecanismul ar fi următorul: cînd era nevoie de o anume decizie a unui judecător ori de o anume soluție de procuror în vreun dosar, se căuta în arhiva SIPA ceva compromițător despre respectivii, și aceștia erau puși cu botul pe labe.

În ansamblu, însă, sunt toate șansele ca lucrurile să fie infinit mai grave, iar semnalul de alarmă a fost tras încă de acum un deceniu de către partidul de guvernămînt, culmea ironiei, chiar cel în mandatul căruia se petrecuseră grozăviile.

Concret, în iunie 2007, la scurt timp după debarcarea Monicăi Macovei de la Justiție, ca de altfel a întregului PDL, liberalii au prezentat în parlament, oficial, un scenariu horror, prin intermediul unei declarații politice susținute de deputatul Emilian Frîncu și intitulate „Reforma justiţiei, între noile lichele şi vechile canalii”.

Iată în ce ar fi constat ”misiunea” explozivă a arhivei SIPA, conform partidului de guvernămînt de atunci:

”Timp de doi ani, fostul ministru Monica Macovei ne-a promis într-una că se face reformarea justiţiei din România şi că, în mod simultan cu adoptarea de noi legi şi reglementări, ar fi fost în curs de desfăşurare înnoirea corpului magistraţilor – procurorilor şi judecătorilor – cu persoane care nu pot fi influenţate în luarea măsurilor legale ce ţin de competenţele magistraţilor.
Timp de doi ani, arhiva serviciului secret al Ministerului Justiţiei a stat la dispoziţia doamnei Monica Macovei. Arhiva conţine mii de dosare ale unor magistraţi implicaţi în abuzurile comise înainte de 22 decembrie 1989, cu numele de cod ale procurorilor şi judecătorilor care au acţionat la comandă politică şi/sau la ordinul Securităţii.
Timp de doi ani, preşedintele Traian Băsescu a numit, pe bandă rulantă, mii şi mii de magistraţi în toate parchetele şi la toate judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel din ţară. Teoretic, aceste numiri ar reprezenta înnoirea de personal de care vorbea fostul ministru Monica Macovei.
Practic, însă, există destule semnale care vorbesc despre numiri de magistraţi obedienţi administraţiei prezidenţiale, ca şi de menţineri în funcţie a unor magistraţi „dalmaţieni”, ale căror dosare au putut fi conspectate şi copiate spre a deveni instrumente de şantaj şi docilizare.
Sunt curios să ştiu cum stau lucrurile în realitate: cât adevăr şi câtă minciună se află în aşa-zisa restructurare de personal a justiţiei româneşti şi cum ar putea, la o adică, să fie justificată menţinerea în sistem a unor persoane vulnerabile prin prisma dosarului lor de dinainte de 22 decembrie 1989.
Aşa ceva nu vom şti decât după o riguroasă confruntare a dosarelor de la Cernica cu decretele de numire în funcţia de magistrat, semnate timp de doi ani de preşedintele Traian Băsescu, la propunerea Monicăi Macovei”.

Dacă informația furnizată în acel moment de PNL este reală, avem în față un tablou terifiant: cel al unei justiții în care mii de magistrați au fost numiți pe baza capacității ante-verificate de a fi șantajați.

Sugestia de atunci a liberalilor ar fi utilă și azi, respectiv confruntarea listelor cu magistrați numiți de Băsescu cu dosarele existente în arhiva SIPA (mare parte copiate după arhivele justiției comuniste depozitate la fosta cazarmă Cernica).

Acuzațiile PNL ar putea explica și altă ciudățenie, anume traseul legislativ halucinant al arhivei SIPA din anul anterior.

Reamintim pentru cei mai puțin informați: prin HG nr. 127/2006 s-a decis desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei.
Conform dispoziţiilor Hotărârii, în termen de 90 de zile de la data intrării sale în vigoare, D.G.P.A. Urma să se desființeze şi, în acelaşi termen, o comisie specială constituită prin ordin al ministrului justiţiei urma să inventarieze şi să preia arhivele şi documentele în lucru aparţinând D.G.P.A. pe care să le preda ulterior, potrivit ordinului ministrului justiţiei, cu avizul conform al CSAT, către Arhivele Naţionale şi către instituţiile din sistemul de apărare, siguranţă naţională şi ordine publică, prin protocoale încheiate între aceste instituţii şi Ministerul Justiţiei.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 586/2006, termenul de 90 de zile prevăzut de HG 127 a fost prorogat până la data de 30 iunie 2006, iar la expirarea acestui nou termen nu a mai fost emis, în termen legal, un alt act normativ de prorogare a termenului prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 127/2006.

De atunci, arhiva SIPA a rămas în aer, teoretic sigilată și în custodia Administrației Penitenciarelor, problema fiind repusă pe tapet abia anul trecut de către ministrul Raluca Prună, care a propus din nou desigilarea arhivei, inventarierea acesteia, accesarea documentelor de interes pentru justiţiabili şi distribuirea, respectiv predarea documentelor către autorităţile competente.

O decizie rămasă, din nou, în aer.

Nu știm, oficial, pînă azi cine se face vinovat de nerespectarea HG 127/2006.

Grație dezvăluirii venite dinspre PNL în 2007, însă, măcar știm posibilul motiv pentru care Monica Macovei a ținut la îndemînă, ca ministru, timp de doi ani, o arhivă care trebuie lichidată din primele momente după numirea ei în guvern, în decembrie 2004: cu ea s-a ”reformat” justiția română, mai înainte de a fi declanșat tăvălugul cătușelor și al arestărilor în direct la TV. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: ziuadeconstanta.ro