Să facem o scurtă trecere în revistă a modului în care funcționează politica în România: în campanie ori imediat după preluarea guvernării, politicienii anunță proiecte frumoase, utile și, în special, mărețe. Extrem de mărețe! Mai apoi, apar amînările. Ulterior vin blocajele. Apoi scuzele și explicațiile. După care se pune praful uitării. Proiectele mari sunt abandonate în favoarea celor mici. Care, și ele, se nasc cu greu și în chinuri zdravene. Dacă se nasc. Nicio legătură cu ambițiile de odinioară.

Avantajul politicienilor e că lumea uită destul de repede. Și se lasă îmbrobodită iar și iar. Din cînd în cînd, poate e bine să ne amintim soarta unor mari promisiuni, la ani și ani de zile după lansarea lor, cu surle și tobe.

Spre exemplu, astă vară venea o știre dinspre primăria generală: Consiliul General a decis să implementeze 30 de stații de alimentare a mașinilor electrice, într-un viitor nu foarte bine definit. La acea vreme, în România rulau sub 300 de mașini electrice, dintre care 187 în București.

Marea întrebare: cîți dintre români își mai amintesc azi că, în aprilie 2010, deci acum 7 ani și jumătate, guvernul Boc anunța înființarea unui ”Comitet inter-ministerial pentru dezvoltarea automobilului electric în România”, din care făceau parte reprezentanți ai celor mai grele ministere și autorități?

De ce?

Pentru că ”automobilul electric reprezintă o mare oportunitate pentru România”, iar producătorii de la noi ”sunt printre pionierii cercetării în domeniu”, după cum ne explicau premierul Boc și ministrul Economiei, Videanu.

După aproape 8 ani ne-am ales cu cîteva zeci de prize de alimentare în toată țara și cu noi promisiuni de viitor.

Tocmai de aceea, credem că ar fi o idee bună să ne amintim ceea ce numeam, acum 7 ani, într-un articol, mărețele proiecte visate de ”Faraonii politicii mioritice”.

Și să ne amuzăm – or să ne enervăm, funcție de temperament – văzînd ce s-a ales de ele.

FARAONII POLITICII MIORITICE
(INPOLITICS – Bogdan Tiberiu Iacob, 27 august 2010)