INSCOP a dat azi publicității un sondaj care, dacă ar fi ”pe bune”, ar trebui să dea multe angoase PSD și prezumtivului său candidat, Victor Ponta.

Astfel, potrivit cercetării sociologice, la alegerile din toamnă cca.65% dintre români vor să iasă la vot, ceea ce înseamnă peste 11,5 milioane de oameni.

La alegerile europene, PSD a scos un scor excepțional, în ciuda a doi ani de guvernare dezastruoasă, respectiv cca.38%.

Cum se explică performanța?

Simplu: o foarte bună mobilizare a activului de partid, dublată de o prezență scăzută la vot, de cca.32% (chiar dacă mai mare decît se estima inițial).

După alegeri, liderii PSD au raportat, ei înșiși, o mobilizare foarte bună, ba chiar s-a constatat că cele mai mari scoruri fuseseră obținute în județele cu baroni arestați, dovadă că frica păzește bostănăria.

Per ansamblu, PSD-PC-UNPR au luat 2,1 milioane de voturi.

O cifră care are toate șansele, însă, să reprezinte cam tot activul de partid al PSD, cel care poate și trebuie mobilizat la fiecare rînd de alegeri.

Marea problemă a PSD este, însă, că de la 2,1 milioane de votanți la 11,5 milioane, cît anunță INSCOP că vor veni la vot, există o diferență de peste 9 milioane de voturi.

Jumătate plus unu dintre votanți ar însemna cca.5,7 milioane necesare alegerii viitorului președinte, în turul doi.

De la 2,1 milioane la 5,7 e o diferență de 3,6 milioane de voturi.

Ponta ar trebui să ia de două ori și jumătate mai mult decît voturile pesediștilor pentru a fi sigur de victorie.

Ar trebui, pentru asta, să convingă un număr uriaș de români care nu sunt neapărat pesediști în cuget și-n simțiri că merită să fie președintele României.

Și dacă prezența la vot ar fi sensibil mai mică decît cea estimată de INSCOP, tot ar fi necesar un număr mult mai mare de voturi în contul lui Ponta decît a obținut alianța PSD-UNPR-PC la europarlamentare.

Nu spune nimeni cu precizie că Ponta nu o avea charisma necesară să convingă și alegători din afara activului de partid.

Da, dar nu spune cu precizie nici contrariul.

Ceea ce face ca alegerile din noiembrie să apară mult mai complicate decît lasă să se înțeleagă feluritele simulări sociologice de tip ”finală Ponta-Iohannis”, ”Ponta-MRU” ori ”Ponta-Diaconescu”, toate soldate, pe hîrtie, cu victoria primului.

Aceleași simulări care au fost de două ori fatale PSD în ultimul deceniu. (Bogdan Tiberiu Iacob)