CURS VALUTAR
same_sex_wedding_topper1

Legea contra casatoriilor gay – un vot istoric sau isteric?

3 comentarii / 916 vizualizări / 9 mai 2017

Plenul Camerei Deputaților a adoptat azi, cu 232 de voturi “pentru”, 22 – “împotrivă” și 13 abțineri, inițiativa cetățenească pentru revizuirea Constituției cu privire la redefinirea familiei. Această inițiativă cetățenească pentru revizuirea Constituției prevede că “familia se întemeiază pe căsătoria liber consfințită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

Marea întrebare: am asistat azi la un vot istoric, un prim pas spre interzicerea parțială ori totală a oficializării cuplurilor gay, sau doar la unul isteric, dacă ne e permis un joc de cuvinte, care nu va aduce României nimic bun, ci doar încurcături juridice cu duiumul?

Proiectul urmează, trebuie spus, să fie dezbătut și votat în Senat. Chiar dacă va trece și acolo, drumul pînă la modificarea Constituției mai e destul de lung, totuși. Cei cca.3 milioane de semnatari – dacă or fi fost atîția, că nu i-a verificat nimeni, exact ca la alegeri – mai au pînă să răsufle ușurați.

Să zicem, însă, de dragul argumentației, că votul de azi înseamnă plasarea României pe un drum fără întoarcere și că vom avea, la un moment dat, stipulat în Constituție, interdicția unei familii formate altfel decît din bărbat și femeie. Una care nu exista pînă acum.

Pentru țara noastră, problemele abia atunci ar putea începe.

Dintr-un anume punct de vedere, ceea ce se petrece azi e repetarea bătăliei de la debutul deceniului trecut, cînd clasa politică autohtonă, cu țărăniștii în frunte, biserica și cea mai mare parte a populației se opuneau vehement dezincriminării homosexualității.
În 2000, spre exemplu, România rămăsese printre ultimele trei țări europene, alături de Cipru și Bulgaria, care menținea sancțiuni penale pentru gay în Codul penal.
În parlament, aleșii tunau și fulgerau, declarînd că se opun “oricărei schimbări a poziției pe care un stat creștin, cum se pretinde România, trebuie să o aibă față de homosexualitate“, și care “subminează baza societății, familia, prin neprocrearea de copii” (Ioan Moisin-PNȚCD).
”Nu îl sfidați pe Dumnezeu” se mai rostea, apocaliptic, de la tribuna Parlamentului.

Problema e că România sfida în primul rînd lumea civilizată, iar reacțiile împotriva ei au fost atît de dure, încît, în iunie 2001, guvernul Năstase a fost obligat să acționeze prin ordonanță de urgență și să elimine sancțiunile din Codul penal, călcînd cu bocancii pe capul parlamentului. În caz contrar, am fi intrat iar sub monitorizarea Consiliului Europei, riscînd amînarea aderării la UE.

Și nu-i vorbă că guvernul PSD se omora de dragul homosexualilor: pe Năstase l-au costat scump, în campania prezidențială din 2004, declarațiile împotriva legalizării căsătoriilor gay și a adopțiilor de copii, în timp ce contracandidatul Băsescu s-a pronunțat exact pe dos.

Revenind la problema căsătoriilor gay, acestea se impun în mod accelerat în toată lumea: sunt zeci de țări importante unde s-au legalizat deja, și alte cîteva zeci în care se acceptă parteneriatele civile(care, trebuie spus, nu vizează exclusiv homosexualii).
În fine, în multe alte țări acestea sunt permise la nivel regional, pînă la extinderea deplină, în plan național. E probabil că anumite guverne încearcă să obișnuiască populația cu ideea încetul cu încetul; e și asta o tactică, desigur.

De asemenea, în unele țări din UE, uniunile civile și parteneriatele înregistrate sunt considerate echivalente sau comparabile cu căsătoria.

Țările care permit căsătoriile între persoane de același sex recunosc, în general, și parteneriatele înregistrate încheiate în alte țări între persoane de același sex.

În statele în care legea prevede o formă de parteneriat înregistrat, dar nu permite căsătoriile între parteneri de același sex, cuplurile de același sex care s-au căsătorit în străinătate vor beneficia, în general, de aceleași drepturi ca și partenerii înregistrați.
Din nefericire, și de data asta suntem în coada Europei: conform siteului europa.eu, doar șase țări din Europa se mai opun oricărei forme de legiferare a relațiilor gay, Polonia, Bulgaria, România, Slovacia, Lituania și Letonia.

Nu am învățat nimic în cei 20 de ani scurși de la momentul cînd încă acceptam să băgăm homosexualii în pușcării. O temă care reușise să ”unifice” în mentalități PNȚCD, PRM sau PC-ul lui Voiculescu. Singurul partid care își asumase, curajos, apărarea homosexualilor era UDMR, și tot un udemerist, Eckstein Kovacs, avea să introducă, peste ani, și prima propunere de lege privind legalizarea căsătoriilor gay.

Astăzi, România ar trebui să fie lucidă și să înțeleagă că, ne place, nu ne place, trendul internațional este în mod categoric favorabil parteneriatelor gay.

Legat de votul de azi, există părți bune și părți rele.

Partea bună e că introducerea în Constituție a definiției familiei ca fiind uniunea dintre sexe diferite nu blochează automat o eventuală legislație favorabilă parteneriatelor civile, cel puțin în opinia unor juriști de calibru consultați de Inpolitics. Deși, votul CCR e imprevizibil, cum s-a dovedit de atîtea ori.

Partea proastă, în schimb, e că o Constituție nu poate fi modificată după bunul plac, în medie schimbările se fac la 10-15 ani odată.
Iar dacă pasul unu, adică parteneriatele civile, se va impune deplin, cel puțin în UE, în următorii cîțiva ani, pasul doi, adică dreptul la căsătorie, va veni imediat după.
Caz în care România se va trezi că, și să vrea asta, e barată de o Constituție ancorată în trecut doar fiindcă așa au vrut 3 milioane de cetățeni din 20.

Cea mai bună dovadă că situația e extrem de dificilă e tărăgănarea neobișnuită de la Curtea Constituțională a dosarului Coman-Hamilton, cuplul gay a cărui căsătorie nu e recunoscută în țara noastră și care și-a căutat dreptatea la judecătorii CCR. Amînată de cîteva ori, cauza băltește, judecătorii apelînd, pentru indicații, la Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg. Spre deosebire de civilii de rînd, ei știu mai bine care e trendul internațional și nu vor să riște o decizie populistă, dar cu efecte potențial devastatoare pentru România. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. si croatia sia pus in constitutie acelasi lucru. cred ca si polonia isi va pune. doar esticii

  2. E corect votul din Parlament ! In fond la referendum se va vedea ce doreste poporul suveran! Restul sunt povesti pt tfl-isti! Asa e in democratie !

  3. Ce bateti campii? Daca ceva nu este mentionat in constitutie inseamna ca este interzis?

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *