CURS VALUTAR
CNSAS a preluat, joi, de la un depozit al SRI din Bucuresti, primele cinci tone de dosare apartinind arhivei fostei Securitati, documentele fiind transportate la noul sediul al Consiliului din orasul ilfovean Popesti-Leordeni.

Manevra-soc: Hodor si GDS bat in retragere in scandalul ”Intelectualii CIE”

6 comentarii / 1905 vizualizări / 20 iunie 2018

S-au scurs mai bine de două luni de la scandalul amorsat de un cercetător al CNSAS, cu largul concurs al ”Revistei 22”, în ceea ce privește așa-zisa colaborare a unor intelectuali de top cu fosta Securitate și lucrurile, în loc să se lămurească, se complică tot mai tare. Mai precis, s-au formulat acuzații grele, dar lipsesc probele și pare că se pregătește terenul pentru constatarea că nici nu vor mai apărea vreodată.

La începutul lunii aprilie, ”Revista 22” publica un amplu material al unui cercetător al CNSAS pe marginea unei liste cu cca.200 de așa-ziși colaboratori ai fostei Securități, descoperite miraculos printre hîrțoagele consiliului. (Atît de miraculos încît aflăm chiar de la Hodor că a cerut arhivarilor CNSAS exact dosarele în care se aflau respectivele documente)

”Lista cuprinde datele de identificare în clar ale colaboratorilor amintitei unităţi şi locul lor de muncă la acea dată și a fost trimisă către UM 0503(…) în baza unui ordin al general-locotenentului Aristotel Stamatoiu, şeful CIE” puncta autorul.

Pe respectiva listă, la loc de cinste figurau numele proaspăt alesului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, al dirijorului Horia Andreescu, al reputatului jurnalist Cornel Nistorescu și multe altele.

În final, ni se promitea:

”Voi continua această serie cu publicarea a încă două liste. Prima îi conţine pe colaboratorii care în urma acţiunii de actualizare a datelor despre care am vorbit au fost scoşi din evidenţa UM 0225 în anul 1985 (dar au fost colaboratorii unităţii până la data respectivă). A doua listă priveşte surse şi persoane de influenţă din rândul emigraţiei originare din România şi stabilite în SUA şi Canda. Tot nume sonore”.

Ceea nu era clar deloc, însă, era însuși statutul celor aflați pe lista respectivă; din documentele prezentate nu rezulta ce au fost și ce au făcut concret cei trecuți acolo. Doar o listă întocmită de Securitate și atît.
La fel de bine putea fi o listă a urmăriților de către fosta poliție politică.
Dubiile erau alimentate și de adnotări cu ”Nu” în dreptul unora dintre nume.
Se spera la acea vreme, însă, că următoarele materiale vor lămuri misterele.
În loc de asta s-a produs un imens scandal, apărînd reacții critice dure din partea presei și a societății civile, iar cercetătorul a fost acuzat de CNSAS că a încălcat legislația și procedurile și suspendat din respectiva calitate.

Continuarea dezvăluirilor, promisă de Hodor, nu s-a mai produs.

Totuși, într-un interviu dat ”Newsweek” după suspendare, cercetătorul vine cu noi acuzații-șoc:

”Ion Cristoiu figurează pe una dintre liste, doar că pe o listă care privește foști colaboratori ai Securității. În 1985, s-a recurs la o reevaluare a surselor care erau în legătura UM 0225. În urma acestei reevaluări, o parte dintre surse au fost menținute, iar alte surse, care nu mai erau considerate utile sau din diverse alte motive, au fost scoase. Ion Cristoiu se află pe una dintre listele cu sursele la care s-a renunțat, fiind scos din evidență din 1985, ceea ce nu înseamnă că nu a fost sursă înainte de 1985. Documentul nu spune ce au făcut aceste surse și în ce perioadă au colaborat cu Securitatea, ci doar că, începând cu anul 1985, acești oameni au fost scoși de pe lista surselor Securității”.

De la respectiva acuzație au mai trecut niște săptămîni.

Timp în care Hodor nu a venit nici cu documente care să lămurească statutul concret al celor de pe lista de 200 de nume publicate în ”Revista 22”, nici cazul Ion Cristoiu, cu atît mai mult cu cît cel din urmă a intentat un proces în justiție.

Zilele trecute, însă, în locul probelor, vine bomba: Hodor și deontologii gedesiști încep să bată, subtil, în retragere.

Astfel, Grupul pentru Dialog Social, editorul ”Revistei 22”, organizează o dezbatere pe tema listei lui Hodor.
Ce aflăm din această dezbatere derulată cu participarea lui Mădălin Hodor și a altor intelectuali de calibru?

Aflăm că ”Lista aceasta nu conține adevăruri ultime. Foarte probabil, unii ofițeri de Securitate făceau exces de zel și puneau pe asemenea liste, ca să-și impresioneze superiorii, și numele unor oameni pe care urmau sau ar fi dorit să-i racoleze. Nu e sigur că în toate aceste cazuri chiar s-au produs racolări de succes”. (Prof.dr.Tereza Brîndușa Palade)

Încă mai stupefiantă e poziția lui Hodor însuși, la dezbatere:

”Vreau să fac o precizare legată de chestiunea colaboratorilor de pe listă(…) Ceea ce am vrut să arăt este că au existat grade de colaborare. Nu toată lumea a avut angajament, nu toată lumea a dat note informative, nu toată lumea a primit chitanțe sau bani, nu toată lumea lumea i-a turnat pe vecinii care ascultau Europa Liberă. Nu toți au fost informatori, nu toți au fost colaboratori, nu toți au fost surse. N-a existat un standard de colaborare – Securitatea venea și-ți punea un formular, tu semnai și asta era tot. În termeni ușor religioși, dacă punem Securitatea în rolul Diavolului, Diavolul a avut întotdeauna oferte pentru toată lumea și pe gustul tuturor. Lista aceasta vorbește despre astfel de oferte. D-l Pop spune: n-am semnat, n-am ieșit în nicio țară din Vest, n-aveam cum să lucrez cu Brigada Antiemigrație. Ceea ce, la prima vedere, este perfect real, pentru că pe ce știm noi, cu nivelul nostru de cunoaștere, este că lucrai în antiemigrație dacă te duceai în Vest și-i turnai pe cei care locuiau acolo. Ei, nu e chiar așa. Puteai să stai liniștit în țară și să lucrezi cu Brigada Antiemigrație, pentru că Brigada Antiemigrație nu-ți cerea neapărat să dai informații despre Europa Liberă, despre Monica Lovinescu, despre Regele Mihai etc. Nu, Brigada Antiemigrație avea un departament care se ocupa cu scrierea istoriei. Unde oameni de genul d-lui Pop și al altor istorici care sunt pe lista respectivă scriau despre Ștefan cel Mare sau Matei Corvin sau despre orice altă chestiune istorică, despre continuitatea poporului român, despre unitatea medievală românească. Dar toate lucrurile astea mergeau în propaganda național-comunistă a lui Nicolae Ceaușescu și îi serveau acestuia. Securitatea și politicienii nu știau să scrie istorie la nivelul ăsta și aveau nevoie de aceste persoane. Care asta făceau. Numărul de istorici de pe lista respectivă este foarte mare. Sunt majoritari acolo”.

Carevasăzică, Mădălin Hodor lansează în spațiul public o listă de ”colaboratori ai Securității”, fără dovezi concrete, care lipește sute de etichete rușinoase pe frunțile unor intelectuali români. Că e așa o demonstrează chiar exprimarea, în cadrul dezbaterii, a fostului ministru Vlad Alexandrescu, cel care spune:

”Mădălin Hodor a avut o șansă extraordinară. A găsit un document care prezenta un tablou sinoptic al securiștilor din cultură, din istorie, din câmpul intelectual al științelor umaniste din România”.

Numai că, același Hodor recurge, dintr-o dată, la nuanțe complexe și explică savant că de fapt sunt doar oameni ale căror scrieri conveneau într-o formă sau alta regimului.
L-ai preamărit pe Burebista într-o lucrare?
Ai colaborat cu CIE, pentru că teza aia i-a mers la suflet lui nea Nicu.

”Ar trebui să aflăm: au colaborat oamenii ăia, n-au colaborat, ce e cu ei?” spune jurnalista Andreea Pora, legat de listele lui Hodor.

Iar Tereza Brîndușa Palade conchide:

”Mădălin Hodor nu a pretins că lista aceea ar fi răspunsul ultim, ci că ar trebui să fie începutul unei cercetări. Prin urmare, e nevoie de multă muncă pentru interpretarea acestor date”.

Hodor și intelectualii GDS au găsit, din cîte se pare, strategia cea mai potrivită: adunăm niște potcoave, apoi căutăm – și dacă avem noroc găsim – caii care să li se potrivească.
Dacă nu, asta e, măcar am încercat…

Întîi s-au lansat în spațiul public listele rușinii, apoi vedem cum le susținem prin probe.

În cazul celor 200 de intelectuali români nu a apărut, cum spuneam, nicio probă.
În cazul lui Ion Cristoiu, executat separat, nu avem, după cîteva săptămîni, nici măcar vreo listă, vreun crîmpei de document; doar vorbele lui Hodor.

În urmă cu mulți ani, reputatul disident, cofondator și președinte al GDS, Gabriel Andreescu l-a acuzat pe Andrei Pleșu că ar fi fost colaborator al fostei Securități.
A fost executat fără milă și exclus din Grup, la cererea lui Gabriel Liiceanu însuși, pentru vina de a nu fi adus probe în susținerea acuzației sale. Și e corect că s-a întîmplat așa.
De atunci, GDS dă semne că s-a înțelepțit: nu mai execută ”păcătosul”, ci îl apără, îl scuză și așteaptă, cu răbdare și speranță, să apară într-o zi și dovezile. (Bogdan Tiberiu IACOB)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

6 Comentarii

  1. Si zice ca a existat securitate si oamenii s-au turnat unii pe altii, si ca inainte era dictatura. Dar nu-ii rusine obrazului?

    • Cum adică a existat securitate?
      Securitatea este SRI. Puțifricul ăla a dat în gât vreun securist?

  2. Cu permisiunea primita prin punerea la dispozitia tuturor a acestui spatiu virtual pentru exprimarea libera a opiniilor vizitatorilor/cititorilor (a propos: cititorii de aici pot fi considerati ca fiind (parte din) ‘societatea civila’? sau doar ‘onegheurile’ de utilitate publica care traiesc din bani de la stat si fac politica partizana au dreptul sa isi spuna asa?!?) as remarca timpurile paradoxale pe care Romania le traieste. Un bun si elocvent exemplu sunt chiar aceste ‘onegheuri’: dintr-o permanenta coniventa care s-a manifestat in mod ocult dupa ’89 intre guvernele care s-au succedat la conducerea Romaniei si asa-zisa ‘societate civila’ (in fapt fiind vorba despre tzutzeri mai mari sau mai mici ai regimului comunist, convertiti la ‘democratia originala’ de dupa ’89) au luat nastere in aproape 30 de ani peste 1500 de ‘onegheuri de utilitate publica’, care primesc sume de bani de la stat, atat in forma directa (subventii directe) cat si indirect prin scutiri de taxe si impozite. Dat fiind tema articolului, lasam la o parte acele ‘onegheuri’ stranii de tip “Yacht Club Regal Român” (Copos si prietenii), “Marea Lojă Naţională a României” (niste tristi care au umplut de ridicol notiunea de masonerie, in cel mai pur stil romanesc posibil) sau “Rotary Club Bucureşti Continental”, cu toate ca este evidenta lipsa oricarei utilitati publice a acestor organizatii care nu pot face nicicum dovada statutului lor raportat la prevederile legale care reglementeaza notiunea de utilitate publica (Legea nr. 145/2012). Totusi, vina nu este a lor, in primul rand, ci a celor care ar trebui sa le verifice activitatea si sa stabileasca daca respecta sau nu legea dupa care s-au infiintat; atat timp cat cei pusi sa vegheze la respectarea legii nu isi fac datoria, fenomenul a proliferat ajungandu-se la cifrele aiuritoare mentionate anterior. Interesant insa, din perspectiva subiectului propus aici, este cum oameni perceputi pana nu demult drept intelectuali fini, rafinati, cu o intelegere superioara a naturii umane si pretinsi a se situa cu mult deasupra vulgului, au inteles mecanismele coniventei care sufoca Romania. Au inteles cum au o moneda de schimb, si anume capacitatea de utilizare facila a verbului, pe care au pus-o la dispozitia menajeriei denumita gresit ‘clasa politica’ contra a cativa arginti, un sediu central si niste scutiri de taxe. Astfel, intreaga lor anvergura de intelectuali pe care noua, ‘pulimii’ (asa cum frumos ne alinta acesti ‘intelectuali rasati’) ne placea sa le-o atribuim, a fost anulata printr-un colaborationism ordinar, pe care nume grele ale intelectualitatii romane l-au construit asiduu, timp de mai bine de 20 de ani. In acest mod simplu, oameni cu multa stiinta de carte si-au anulat pretioasele lor acumulari prin aservirea totala manifestata fata de niste politruci dispusi sa le mai scuteasca niste taxe in schimbul unor ‘limbi’ atent plasate si extrem de eficiente, si a unui ‘produs’ (panseuri, opinii, analize, etc.) destinat unei categorii extrem de restransa de concetateni ai nostri incapabili de a gandi cu propriul lor cap si dispusi oricand sa mestece regurgitarile ‘marilor oameni de cultura’ ai natiei. Aceasta categorie insa, conform regulilor democratiei, prezinta interes pentru menajeria politica in mod ciclic, la fiecare tur de alegeri.
    Si cum ‘ce naste din pisica, soareci mananca’, o noua generatie de pretinsi oameni de cultura (ca dovediti nu avem cum sa-i numim, in lipsa unei opere impresionante si de necontestat) s-a ridicat in Romania si urmeaza neabatut calea prostitutiei morale, cu sarg invatata de la inaintasi, aducatoare de stipendii mai mari sau mai mici. Cei mai ‘curajosi’, depasesc granitele fragile ale prostitutiei morale ‘de baza’ si se avanta in inalturile partizanatului politic, uitand insa ca pentru asa ceva legea in Romania obliga la inrolarea politica cu acte in regula. Uneori, isi mai fac si cate o mica platforma online (un blog, un site, un profil pe Facebook, ceva acolo) si plini de patosul pe care ti-l da suportul ocult si activ al ‘serviciilor’, incep sa imparta dreptatea in aceasta tara dupa regulile si in functie de interesele celor care-i ‘butoneaza’. Iar in acest tablou dezolant, mocirlos, al asa-zisei ‘elite’ intelectuale a Romaniei, in mod evident nu mai incap disidentii adevarati, intelectualii adevarati, elitele adevarate si, in general, cam nimic din ce mai este ADEVARAT in aceasta tara. Doar ei, niste ‘trompete’ jalnice, autosuficiente, extrem de atente la, si preocupate de, comenzile ce vin de la stapanii lor.

  3. Eu presupun, avansez ipoteza ca Madalin Hodor e recrutat de Seku, de aceea e lasat sa faca atita zgomot. Si CNSAS lucreaza total pentru Seku. Se ocupa numai de informatori si colaboratori si nu de ofiteri Seku criminali. Sintem timpiti ? Si GDS, cu Liiceanu si Plesu, sint tot ai Aekuritatii si ai KGB plus STASI si BND. Vom reveni cu precizari.

  4. Excelent comentariul lui Iorgulescu Teodor. Felicitari !

  5. Ca de obicei Dl. Iorgulescu le-o trage… la subiect 😀

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *