CURS VALUTAR
13450184-1083227201756026-7557961911279191106-n-465x390

Marea lovitura: Va ataca PSD Cotrocenii cu Margareta?

8 comentarii / 4234 vizualizări / 21 decembrie 2017

În noiembrie 2007, pornind de la spuse din surse grele, autorul acestor rînduri înfiera la gazetă, cu indignare nedisimulată, despre o manevră odioasă de imagine pusă la cale de PD și Cotroceni, anume lansarea informației, în viitorul ce va să vină, că prințul Duda ar urma să fie candidatul prezidențial al PNL, în 2009. Aveam convingerea, la acea vreme, că aiuritorul scenariu nu e decît o intoxicare anti-liberală a lui Băsescu. Doi ani mai tîrziu, cu stupoare, aveam să constat că scenariul era în mare măsură real. Radu Duda s-a lansat în cursa prezidențială, chiar dacă pe cont propriu, dar cu sprijinul unei grupări din PNL plus unele afaceristice, cu Dinu Patriciu în frunte, după cum avea să dezvăluie public și Elena Udrea, la un moment dat.

Tocmai de aceea azi nu mai pare atît de SF scenariul unei manevre similare, la viitoarele alegeri: ”Regina” Margareta, candidatul prezidențial al PSD.

Să o luăm metodic.

Doar naivii ar putea crede că e posibil, în viitorul apropiat, transformarea României în monarhie.
Sondajele arată un sprijin de maxim 20% pentru regalitate, iar procedurile ar fi, oricum, extrem de greoaie.
Ideea referendumului aruncată pe piață de PSD e praf în ochi, nici Constituția, nici legea referendumului nu permit asemenea temă. E nevoie de transformarea parlamentului în adunare constituantă, de o nouă Constituție, de vreo două referendumuri distincte etc.
Să fim serioși, e un pod mult prea îndepărtat.

Asta nu înseamnă că monarhia nu poate fi băgată în jocuri politice grele, însă.
Președintele Klaus Iohannis, spre exemplu, pare să fi adoptat de mult modelul comportamental al unui monarh: s-a distanțat de clasa politică, intervine rar în bălăcăreală, se ține ”prețios”, se expune public cu parcimonie șamd. În plus, comportamentul manifestat pe durata funeraliilor fostului suveran denotă clar că a înțeles beneficiile suprapunerii imaginilor, în subconștientul colectiv.

PSD, pe de altă parte, are propria agendă monarhică.

Urmașii Regelui sunt, de mulți ani, în buzunarul său de la piept.
Legea privind drepturile foștilor șefi de stat – inclusiv Mihai – a fost votată în mandatul PSD, retrocedările regale s-au făcut tot atunci. ”Constantinescu mi-a promis, dar Iliescu mi-a dat” spunea, deschis, fostul suveran într-un interviu.
Margareta a ajuns, tot într-un mandat pesedist, președintele Crucii Roșii, iar prințul Duda, în mandatele Năstase și Tăriceanu, a fost Reprezentant Special al Guvernului României, dar și consilier al premierului Tăriceanu, devenind cel mai bine plătit bugetar din țară, cu peste 600 de milioane de lei lunar. În 2004, Năstase chiar i-a propus un loc pe listele parlamentare, dar Duda a refuzat.
În paralel, relațiile Casei Regale cu sprijinitorul tradițional, PNȚCD, se răceau vertiginos.
În 2004, negocierile privind candidatura Margaretei pe listele țărăniste de Senat au eșuat, candidatura lui Duda la președinție a fost aspru criticată, iar Ion Diaconescu dezvăluia, nu mult înainte să moară, într-un interviu, că Regele nu l-a mai sunat de prin 1996 să-i spună ”La mulți ani” de ziua lui, spre deosebire de Ion Iliescu. ”Monarhia e o relicvă” conchidea bătrînul țărănist.

Relațiile dintre Margareta-Duda și PSD sunt, pe de altă parte, mai strînse ca oricînd.

O relație care ar putea duce la marea surpriză a alegerilor viitoare.
PSD ia în calcul, conform unor informații care se vehiculează de ceva vreme, o candidatură a Margaretei la prezidențiale, dacă nu va găsi pînă atunci o soluție mai viabilă la spinoasa problemă a unui candidat ”intern”.
Prima mare dramă a social-democraților e că în 2019 se vor împlini 15 ani de cînd au terminat-o cu șefia statului.
Mult prea mult. Încă un eșec ar fi dezastruos.
A doua e că, în premieră post-decembristă, cu doi ani înaintea alegerilor nici măcar nu se conturează vreo figură pentru candidatura respectivă. (Doar în spectacolele de stand up comedy se vorbește, sporadic, de Vrînceanu Firea.)

De ce ar fi o idee eficientă aruncarea Margaretei în luptă?
Din mai multe motive.
În primul rînd, adversarii ar fi băgați zdravăn în încurcătură, începînd cu Iohannis. Dar și cu Ludovic Orban, care jura mai zilele trecute credință fierbinte Casei Regale.
Strategiile tradiționale de atac la adresa stîngii ar trebui revizuite din temelii.
PSD e un partid comunist, Margareta, însă, nu e.
PSD e un partid de corupți, Margareta, însă, nu e.
PSD e un partid de ”nefrecventabili” la nivel european, Margareta, însă, e frecventabilă. E chiar rudă cu mulți supergrei ai continentului.
PSD e un partid de școliți la ”Ștefan Gheorghiu” ori ”Spiru Haret”, Margareta e școlită în străinătate, la britanici.
În plus, Margareta e femeie, iar promovarea unei femei la nivel înalt în politică e, în vremurile pe care le trăim, o notă bună în plan extern.
Nu are nici măcar bagajul negativ al soțului (bănuite relații cu Securitatea, trecut profesional modest etc), care a dus la atacurile din 2009.
E bine familiarizată cu marile cancelarii europene încă din perioada lobby-ului făcut pentru admiterea României în UE și NATO.
Și, deloc de neglijat, marea sărbătoare a Centenarului Marii Uniri – operă a monarhiei interbelice – ar menține în atenție familia regală tot anul preelectoral; Margareta și Duda ar putea face o campanie abilă, mascată chiar de festivitățile programate, sub bagheta PSD.

Cel mai important, PSD ar putea juca o carte perfidă în campanie, prin lansarea unor mesaje potrivit cărora înscăunarea unui membru al Casei Regale la Cotroceni ar fi, de fapt, primul pas spre reinstaurarea monarhiei. O momeală care s-ar putea dovedi irezistibilă pentru segmentul monarhic de 20%. Iar 20% înseamnă enorm în alegeri,

Ideea anumitor structuri de a-l lansa pe prințul Duda la președinție, în 2009, nu a fost chiar proastă, mai ales că fusese dezbătută cu o serie de consultanți de mare calibru, inclusiv externi. Betsy Myers, coordonatoarea campaniei lui Barack Obama și una dintre persoanele implicată în proiectul Duda, spunea, ne amintim, în acea perioadă că principele ar fi ”singurul candidat pe care l-ar vota”.

Marea vulnerabilitate a principelui, care a și dus la retragerea lui din cursă, finalmente, a fost, conform acelorași experți, absența unui partid solid care să-l sprijine deschis.
Într-un interviu acordat de Duda postului RFI, în perioada campaniei din 2009, era citat analistul Cristian Pârvulescu, cel care spunea că prințul ar avea șanse „dacă va fi susţinut de două partide”.

Ori, PSD și ALDE sunt, azi, o grupare nu solidă, ci chiar cea mai solidă. Și sunt ”două partide”. Iar Margareta e oricum, o figură mai stilată decît consortul
Peste 2,5 milioane de alegători pesediști tradiționali, extrem de disciplinați, s-ar încolona în spatele oricui le comandă partidul, că le place fiica Regelui, că nu le place, numai să cîștige.
Cît despre motivația aventurării unui membru al familiei regale în politică, ea a fost deja elaborată și prezentată public de Duda, în 2009.
Chestionat de același RFI în legătură cu aparenta contradicție monarhie-președinție, Duda a replicat:
”Este un semn de continuitate şi de complementaritate. Continuitate pentru că instituţia din care fac parte livrează de 143 de ani un anume fel de leadership şi uneori în aceşti 143 de ani a livrat chiar şefii de stat ai României, şi complementaritate pentru că sunt cel puţin 12 ani de când familia regală, în armonie destul de frumoasă cu clasa politică, a servit interesele româneşti în ţară şi în afară. Iar UE este o entitate care se sprijină ca principiu pe sufragiul universal, pe dreptul de a alege sau de a fi ales”.
Și adăuga: ”Instituţia preşedintelui României este o instituţie care merită servită în sine. Rostul acestui fel de leadership este nobil în orice fel de formă de guvernământ. Şi, respect pentru familie, pentru că dacă regele ar fi dorit să încerce maşinaţiuni subterane pentru a-şi pune în aplicare planul de restaurare a monarhiei, nu ar fi aşteptat 88 de ani şi nici nu ar fi făcut-o prin acest joc care este la urma urmei un exerciţiu atât de public. A-ţi depune candidatura pentru preşedinţia României… nu există ceva mai transparent decât atât”.

”Acum este vorba de altceva, nu e vorba de a servi Casa Regală, ci de a servi România” mai puncta, apăsat, principele.

La acea vreme, Radu Duda nu și-a permis luxul de a vorbi despre președinție ca despre un pas spre reinstaurarea monarhiei: ”Eu nu fac acest pas pentru a restaura monarhia, ci o fac din respect pentru România şi pentru familia din care fac parte”.
Vremurile s-au schimbat, însă: azi, chiar liderii PSD își permit să fluture deschis ideea monarhiei.
Ceea ce e încă un mare atu pentru o candidatură regală la Cotroceni.

Cît a trăit bătrînul Rege, Margareta nu prea a avut spor să facă pasul mare spre politică în mod direct, ci doar prin intermediul soțului; de acum, drumul e liber.

Vor exista, desigur, comentarii critice, e inevitabil, dar nimic care să nu poată fi depășit prin strategii de comunicare și imagine. În plus, mare parte dintre argumentele contra aventurii regale în politică au fost deja epuizate din 2009.
Avem deja exemplul regelui Simeon al Bulgariei, care a devenit premier și lider de partid; în fapt, chiar monarhia română a fost instaurată de un personaj istoric care a fost și președinte de republică, și monarh, l-am numit pe Napoleon al treilea. Ba am avut chiar și propunerea Regelui, însuși, drept candidat prezidențial, în 1992, de către cel mai mare partid de opoziție, PNL.

Cum spuneam mai sus, marele avantaj al PSD-ALDE ar fi punerea adversarilor pe picior greșit.
Klaus Iohannis, marele favorit pentru un nou mandat, ar avea dificultăți serioase în a găsi breșe de atac fără riscul de a comite erori care să-l coste.

Deja, se constată cu ochiul liber că președintelui a început să nu îi mai prea placă relația PSD cu monarhia, vezi declarația nervoasă de ieri, despre referendum: “Nu se poate face în momentul acesta şi trebuie văzut dacă vrea societatea. Statul paralel poate că vrea. E suspectă dragostea pentru monarhie a unora. Mi se pare o fumigenă”.

Iată că, brusc, președintele descoperă că există, totuși, un stat paralel.

Și tot brusc, premierul serviciilor descoperă și el că legea Casei Regale nu e bună.
Semne de teamă vizavi de posibila strategie a PSD? (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

8 Comentarii

  1. […] Astfel, în mediul public a apărut scenariul unei manevre odioase, în care social-democrații vor ataca Cotrocenii cu Margareta, custodele Coroanei Regale, scrie inpolitics. […]

  2. […] Cum i-au dat de pildă unui nene de la site-ul inpolitics.ro, Bogdan Tiberiu Iacob, care titrează: ”Marea Lovitură: Va ataca PSD Cotrocenii cu Margareta?” Zgubiliticul ăsta înșiră ditamai cearșaful  căutând să ne explice că pesediștii sunt […]

  3. Securisme groaznice, adică de o severa slabanogeala de minte.

    Alta mizerie aruncata înspre Casa Regală.
    V-ați pus o sec problema: MS sa va accepta?
    Va răspunde eu: categoric NU.

    Deși este singura varianta pe care as mai da votul.

  4. […] Să fim serioşi, e un pod mult prea îndepărtat. Asta nu înseamnă că monarhia nu poate fi băgată în jocuri politice grele, însă. (…) În 2004, negocierile privind candidatura Margaretei pe listele ţărăniste de Senat au eşuat, candidatura lui Duda la preşedinţie a fost aspru criticată, iar Ion Diaconescu dezvăluia, nu mult înainte să moară, într-un interviu, că Regele nu l-a mai sunat de prin 1996 să-i spună „La mulţi ani” de ziua lui, spre deosebire de Ion Iliescu. „Monarhia e o relicvă” conchidea bătrînul ţărănist”, a scris jurnalistul, pe inpolitics.ro. […]

  5. […] Astfel, în mediul public a apărut scenariul unei manevre odioase, în care social-democrații vor ataca Cotrocenii cu Margareta, custodele Coroanei Regale, scrie inpolitics. […]

  6. Da as accepta ca presedinte pe Margareta din partea PSD-ALDE .Eu cred si voi vota .

  7. […] Să fim serioşi, e un pod mult prea îndepărtat. Asta nu înseamnă că monarhia nu poate fi băgată în jocuri politice grele, însă. (…) În 2004, negocierile privind candidatura Margaretei pe listele ţărăniste de Senat au eşuat, candidatura lui Duda la preşedinţie a fost aspru criticată, iar Ion Diaconescu dezvăluia, nu mult înainte să moară, într-un interviu, că Regele nu l-a mai sunat de prin 1996 să-i spună „La mulţi ani” de ziua lui, spre deosebire de Ion Iliescu. „Monarhia e o relicvă” conchidea bătrînul ţărănist”, a scris jurnalistul, pe inpolitics.ro. […]

  8. […] „Monarhia e o relicvă” conchidea bătrînul ţărănist”, a scris jurnalistul, pe inpolitics.ro. […]

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *