Nu există niciun secret asupra faptului că o remaniere va avea loc. Este indispensabilă. Din mai multe puncte de vedere. În schimb, există și un mare secret. Aflăm de existența lui din simpla observare a faptului că momentul este amânat. Până când? Până când PSD se va pune în acord cu ALDE. Sau până când dezacordul va conduce la ruptură. Și la o reconfigurare a majorității. Va fi deci o remaniere cu sau fără ALDE.
În 2019, România, în primul rând prin Guvernul ei, prin cei mai importanți miniștri, preia președinția rotativă a Ununii Euripene. Rolul președintelui este mai mult simbolic. Admițând că am avea un președinte foarte bun, cel mai bun din întreaga istorie, el tot nu poate suplini echipa guvernamentală, care va trebui să negocieze cu toți omologii din statele membre UE, să găsească soluții comune la marile probleme din ce în ce mai disputate pe care le are Uniunea Europeană iar, în final, să le impună în mod argumentat grupurilor parlamentare. De aceea, este esențial pentru interesele directe ale României – și nu numai pentru imaginea acestui stat – ca deținătoriii principalelor portofolii să fie persoane extrem de autorizate, de calificate, de versatile, bune cunoscătoare ale practicilor de la nivelul UE.
Mai trebuie făcută remanierea și pentru a înviora activitatea Executivului. Sunt miniștri care nu au vrut sau nu au reușit să se impună în instituțiile pe care le-au condus și care nu lasă în urma lor nicio realizare cât de cât notabilă. Se știe cine sunt aceștia. Opinia publică i-a bifat deja. Acești miniștri trebuie să zboare din Executiv.
În fine, și PSD are nevoie de o gură de aer. Un Executiv reșapat aduce un plus de încredere în cel mai mare partid al României, zguduit însă de succesive crize interne.
Toate aceste raționamente prezentate mai sus, fără a sări în aer, trebui puse totuși sub semnul unei eventuale reconfigurări a coaliției. Dezacordurile dintre PSD și ALDE au devenit din ce în ce mai numeroase, sunt profunde și zgâlțâie din ce în ce mai mult coaliția aflată la guvernare. Și, atenție, coaliția care asigură până una alta majoritatea în ambele Camere ale Parlamentului. Să facem o enumerare succintă a acestor teme de controversă: 1). Nominalizarea sau nu a unui candidat unic la președinție încă din primul tur. Și, dacă da, din ce partid provine. 2). Legea offshore, care fiind cea mai mare miză financiară din întreaga istorie a României poate zgudui nu numai alianța la guvernare ci și munții Carpați și poate conduce la disoluția majorității. 3). O ordonanță de urgență vizând amnistia și grațierea, dorită de unii și neagreată de alții. 4). Legea fondului suveran de investiții, asupra căreia viziunile sunt total diferite. 5). Tema suspendării ori nesuspendării președintelui Klaus Iohannis.
Obiectiv vorbind, coaliția se poate rupe. Pentru că ALDE nu este dispus să negocieze asupra punctelor de mai sus, fie pentru a nu-și încălca principiile liberale, fie pentru că și-a luat în altă parte angajamente pe care trebuie să le onoreze, fie pur și simplu din interese electorale și postelectorale. În paranteză fie spus, dacă ALDE – firește, în anumite condiții – s-ar înscrie în frontul anti-PSD, această mișcare ar putea reconfigura întreaga viață politică românească pentru moment și pentru viitorul apropiat.
La rândul său, PSD, dacă se va produce o ruptură cu ALDE, trebuie să fie pregătit pentru a plăti un preț scump și a intra în alianță cu alți jucători politici pentru a-și menține majoritatea. Iar asta înseamnă în primul și în primul rând oferirea în beneficiul acestora a unor poziții în Executiv și, în general, în întreaga administrație publică, centrală și locală.
Din toate aceste motive, remanierea se amână. Se amână până când se clarifică într-un fel sau altul raporturile din interiorul actualei coaliții aflate la guvernare. Marele secret ale remanierii este dacă se va face sau nu se va face împreună cu ALDE. (Sorin Roșca Stănescu)