România este, din păcate, țara în care, în materie de onoruri, nimic nu pare a fi luat în serios: ordinele și medaliile naționale se dau cu tona, la grămadă, mai toate VIP-urile civile sunt îngropate cu onoruri militare, iar cetățeniile de onoare au criterii bezmetice de acordare. Un exemplu în acest sens îl constituie situația municipiului București, posesor al unei foarte ciudate liste de cetățeni de onoare, criteriile de acordare a recompensei amintite fiind foarte greu, dacă nu imposibil de descifrat.

Aflăm azi că cel mai recent nume propus pentru cetățenia de onoare a Bucureștilor e al lui Alexandru Arșinel, pentru merite deosebite în teatrul de revistă.
Nu ne-am propus să comentăm dacă e sau nu justificată respectiva nominalizare, are și comediantul rostul lui.

Totuși, ce înseamnă cetățean de onoare al Capitalei?

Conform Regulamentului în vigoare la primărie, ”Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului București se acordă, după caz, la inițiativa primarului general sau a membrilor Consiliului General al Municipiului București și se dobîndește de către persoanele fizice din țară și străinătate, a căror activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața orașului București sau pentru talentul și serviciile deosebite”.

Pînă aici, totul pare în regulă.
Din păcate, analizînd atent lista fericiților posesori ai cetățeniei de onoare, de după 1990, se nasc serioase semne de întrebare, legate de condițiile de acordare.
Bunăoară, grosul ”onoraților” e constituit de membrii unor echipe sportive, nu toate avînd legătură cu orașul.

A fost decorat, în bloc, la propunerea unui singur consilieri, lotul naționalei de fotbal după campionatul mondial din 1994, deși conținea fotbaliști din întreaga țară. La fel, în cazul medaliaților de la olimpiada din 2000 ori a echipei olimpice de spadă din 2016, deși sportivii proveneau, de asemenea, din întreaga țară, iar unii fuseseră făcuți deja cetățeni de onoare ai orașelor lor.
De ce doar olimpicii de la două olimpiade, ceilalți ce cusur aveau?

Au mai fost onorați membrii loturilor de volei și handbal ale CSM București – măcar aveau legătură directă cu orașul, fotbalistul Rică Răducanu, atleta Iolanda Balaș, handbalistul Cristian Gațu ori Nadia Comăneci(la propunerea unui singur consilier).
Un alt lot masiv, 65 de nume, onorat în bloc în 1995, este al veteranilor de război decorați cu ordinul ”Mihai Viteazul”.
În fine, pe locul trei vin artiștii: doar în luna noiembrie a anului 2001 au fost onorate două duzini de personalități ale Teatrului Național, plus doi-trei interpreți de muzică precum Ludovic Spiess și Gheorghe Zamfir. (Cîteva luni în urmă mai fusese onorat și un lot de artiști lirici de la Opereta bucureșeană)

În aceeași lună noiembrie a fost onorat, însă, și un lot de 20 de interpreți populari din întreaga țară, cu Veta Biriș și Furdui Iancu în frunte, cu legături practic nule cu Bucureștii.

Apoi, s-a așternut liniștea.
În anii care au urmat, abia dacă s-au acordat, sporadic, 2-3 cetățenii de onoare anual.
Ba chiar, din 2009 pînă în 2014 avem o pauză totală, nemafiind onorat nimeni!??
După gimnasta Larisa Iordache, în 2014, pauză iar, pînă cînd titlul e acordat, anul trecut, în mod scandalos, unei anonime consiliere generale pesediste, Maria Popa, remarcată doar printr-un scandal public, huiduieli la adresa lui Traian Băsescu, în 2014, cu ocazia votului la europarlamentare.

De-a lungul ultimilor 27 de ani au mai fost onorați cîțiva politicieni străini, de la Bill Clinton la dictatorul din fruntea Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev(?!), cîțiva artiști plastici, precum Ion Irimescu – fără legături cu Bucureștiul -, violonistul Ion Voicu, Stela Popescu, Neagu Djuvara (la propunerea lui Turcescu) ori o româncă stabilită în SUA, patroana unei firme de cosmetice, pentru meritul de a fi apropiat orașele București și New York!!??

Cît despre baritonul Nicolae Herlea, el a primit cetățenia de onoare de două ori, în 1997 și în 2001, probabil dintr-o neglijență a aleșilor locali.
Nu la fel de norocos a fost marele artist Tudor Gheorghe, propus în 2015, dar respins pe motiv că era fan Victor Ponta. Nici el nu avea, însă, legătură prea mare cu Bucureștii.

Nici Maica Tereza nu a fost onorată, deși a vizitat Bucureștiul după Revoluție.

A mai fost și cazul de-a dreptul comic al unei educatoare pensionare care s-a autopropus, efectiv, printr-un referat către primarul Sorin Oprescu, în care își trecea, printre merite, obținerea permisului de conducere în anii 70. ”Vă rog să-mi permiteți ca la vîrsta de 78 de ani vă solicit ajutorul din partea dvs. de a-mi acorda titlul de cetățean de onoare al municipiului Buc. Recunosc că pe tot parcursul îndelungatei mele activități în creșterea și educarea celor mai mici, tinere vlăstare, curate ca lacrima, m-am dăruit acestei profesii considerînd-o meseria educatoare este o brățară de aur(sic)” scria doamna educatoare. A primit aviz pozitiv, deși exprimarea ar fi recomandat contrariul.

După cum se poate remarca, de pe lista decoraților lipsesc aproape cu desăvîrșire oameni ai științei, cu excepția savantului Emil Palade – iarăși fără legături cu Bucureștiul – , medici de renume, scriitori, jurnaliști, activiști civici, promotori ai unor acte de caritate, șefi de ONG-uri, pompieri sau polițiști eroi, ecologiști, investitori de calibru, industriași ori dezvoltatori imobiliari, adică oameni care chiar au un cuvînt de spus în dezvoltarea și în aspectul unui oraș și de la care te-ai aștepta să ia grosul cetățeniilor de onoare.

Oare de ce?

Dificilă întrebare.

La fel ca în cazul trist al marilor decorații ale statului – aruncate, cel mai adesea, cu kilogramele, în afara oricăror merite, inclusiv peste capetele penalilor -, și cetățenia de onoare a Capitalei creează impresia că e o chestiune superficială, un buton pe care îl apasă orice consilier cînd vrea, dacă vrea și după cum îl taie capul. (Bogdan Tiberiu Iacob)