CURS VALUTAR
646x404

Marturii explozive: cum a programat Ceausescu infometarea romanilor

5 comentarii / 2681 vizualizări / 9 octombrie 2017

Pe măsură ce trece timpul, se umplu rețelele sociale de nostalgii comuniste, iar istoria ante-decembristă e rescrisă în mod barbar. Leit-motivele sunt că toată lumea avea serviciu, toți primeau case de la stat, mîncare se găsea – că doar nu a murit nimeni de foame -, statul avea grijă de cetățean, iar Ceaușescu făcea politică internațională de prim rang, era respectat, plus că de ”micile” sincope legate de alimentația românilor, de căldura, apa caldă și lumina oprite sistematic și de alte probleme nu prea avea cunoștință, săracul, și-l mai și intoxica nefasta de nevastă.

Chiar așa să fi stat lucrurile?

Continuă și ia amploare un fenomen pe care îl remarcă tot mai mulți români, anume scoaterea la lumină a fostelor triste figuri ale Securității ceaușiste și vopsirea lor în eroi ai nației, o acțiune mai mult ca sigur deloc deloc întîmplătoare. Oameni cărora la revoluție le-au tremurat, probabil, și izmenele și sufletele, pentru că nu știau exact ce turnură vor lua evenimentele, astăzi defilează pe micile ecrane ori prin presa scrisă și ne informează cum au salvat țara de la război civil și de la desfacere pe bucăți. Lucru care alimentează puternic și nostalgiile comuniste ale multor români, cum spuneam mai sus.

De aici pînă la a rescrie istoria e doar un pas, și el se face tot mai hotărît. Generațiile mai tinere află cît de bine o ducea lumea în comunism, cum existau de toate, doar că unii cîrcotași exagerau micile probleme pe care, la urma-urmei, le are toată lumea. La înmormîntarea lui Iulian Vlad, doi foști securiști specializați în interceptări telefonice, întrebați de presă cum era cu criza alimentară, au răspuns cu un rînjet larg: ”Dacă noi am ajuns octogenari, înseamnă că era de mîncare!”.

Nu ne-am propus aici să reamintim toate problemele comunismului.
Dar cel puțin un mit vom încerca să-l spulberăm.
Anume că ”bietul” Ceaușescu nu era la curent cu problemele de zi cu zi ale românilor.
Și că acestea erau cauzate mai degrabă de proasta organizare, de speculă etc.

Nu, stimați cititori, înfometarea românilor a fost o decizie politică luată la rece și asumată de Nicolae Ceaușescu personal încă de la începutul anilor 80.

Dovada stă în chiar cuvintele dictatorului, desprinse din stenograma discuției avute în 18-19 septembrie 1983 cu vicepreședintele american George Bush, sosit în vizită la București (document publicat recent de revista Periscop).

Încă de la începutul discuției, Ceaușescu îl informează pe Bush că a luat decizii radicale:

”Vom acționa și acționăm să lichidăm într-o perioadă cât mai scurtă toate creditele și vrem să realizăm întreaga dezvoltare numai prin mijloace proprii. Chiar programul agricol pe care 1-am adoptat recent și care necesită cheltuieli de peste 100 miliarde lei, ceea ce înseamnă practic cam 8-10 miliarde dolari, dorim să-1 realizam cu forțele proprii. Garanțiile bancare și creditele din bănci le vom utiliza numai în sistemul de plăți și în activitățile curente, adică fără a apela la credite propriu-zise.
(…) Dacă s-ar întâmpla să trebuiască să importăm produse agricole, vrem să le importăm, de asemenea, fără să mai apelăm la sistemul de credite. Noi ne propunem să nu mai apelăm, decât cu totul excepțional, la importul de produse agricole.(…)

Am spus că, dacă va mai fi nevoie să cumpărăm produse agricole, nu le vom mai lua pe baza acestui credit(…) La sfârșitul anului 1981, Departamentul de Stat sau nu mai știu cine, nu mai rețin exact, a dat o declarație în care spunea că, deși România a solicitat produse prin sistemul CCC, consideră că nu este necesar să i se acorde și că se dă un ultimatum României să achite 50. 000 de dolari care nu au fost achitați.
Sigur, noi am înțeles că este o problemă vitală pentru Statele Unite ale Americii și am achitat imediat cei 50.000 dolari, a căror întârziere s-a datorat faptului că undeva se încurcase evidența. De aceea, nu mai vrem să apelăm la acest sistem”.

Cum se vede, dictatorul nu ezită să ia America peste picior, ironizînd-o că s-a ”împiedicat” de o datorie de doar 50.000 de dolari în relația cu România.

”Chiar dacă nu vom mai avea ce să mâncăm, nu vom mai apela la credite pentru mâncare”

El continuă, ritos:

”Nu, nu mai dorim. Am luat așa o hotărâre: chiar dacă nu vom mai avea ce să mâncăm, nu vom mai apela la credite pentru mâncare. Desigur, acestea aparțin trecutului. Eu vi le-am spus numai pentru a înțelege că noi dorim ca relațiile dintre noi să fie relații între două state egale. Românii sunt un popor foarte mândru. Avem un trecut de 2000 de ani. Am dus lupta pentru independență 500 de ani. Statele Unite ale Americii au dus o luptă mai scurtă pentru independență, dar au dus această luptă și au câștigat independența prin luptă. Deci, dorim ca relațiile noastre cu toate statele și cu SUA, să fie pe bază de egalitate. Dorim să avem relații foarte bune, dar ținem mult ca aceste relații să se bazeze pe respectul independenței României”.

Și vine momentul pentru o nouă ironizare a lui Bush:

”Am hotărât să nu mai luăm nici un dolar credit, de la nimeni. Nimeni nu mai poate lua pe credit, fără aprobarea mea, nimic. Și eu nu dau nici o aprobare!…) Când am spus că nimeni nu mai poate lua pe credit fără aprobarea mea, m-am referit la întreprinderile de stat. Dacă, însă, cetățenii români pot să primească credite din SUA, eu nu am nimic împotrivă, dar fără garanția statului român. Așa că noi nu încălcăm nimănui acest drept”.

Și încă o glumiță, de atmosferă:
”Dacă SUA sunt interesate să primească un număr mai mare de emigranți din România, putem să discutăm această problemă, sigur, pe o durată mai lungă, de perspectivă. Eu nu am nimic împotrivă să se ajungă chiar la două milioane de cetățeni americani de origine română”.

Ce a urmat acelei discuții, se știe.

Bush și-a văzut de drum, supervizînd, cîțiva ani mai tîrziu, debarcarea dictatorului, Ceaușescu a rămas cu glumițele ieftine, iar românii cu gaura în burtă.

Pînă la căderea regimului, au strîns curelele și au suduit printre dinți, îndurînd frigul, foamea și mizerii de nedescris.

Revoluția ne-a prins cu datoriile externe achitate integral, ba chiar cu bani împrumutați altor state.

Restul țărilor comuniste aveau, fiecare, datorii de zeci de miliarde de dolari. Au fost iertate de occidentali, dar azi se comportă mai demn în raport cu occidentul decît noi, ne-iertații.

După aproape trei decenii, România cea-mîndră-și-fără-de-datorii e tot coada Europei.

Nebunia dictatorului au decontat-o doar românii și, după cum s-a văzut, de pomană.

Da’ măcar știm că i-a zis-o lui Bush, nu-i așa? (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto:Adevarul.ro

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

5 Comentarii

  1. Dar multe mai stii. Explodezi de inteligenta!

  2. Mai,economistule,familia ta a luat credit pentru mancare,sau v-ati cautat o activitate retribuita ?,Daca este prima varianta,ai f.mare dreptate in articol,daca nu……….

  3. asa a fost. mii de ore pierdute la cozi unde se auzea mereu: “dati doar un kil sa ajunga la toata lumea.” conservele de peste si castravetii in otet,decolorati de prea mult stat in galantare, erau unicele produse alimentare pentru care nu stateai la coada. triste vremuri atunci, triste vremuri acum. suntem fara noroc si pentru ca avem prea multi analfabeti care cred orice minciuna. grav e ca mint si aia de-au stat la cozi. recunoasterea infectului comunism nu inseamna nicicum adorarea infectului capitalism. e greu sa spui adevarul in tara asta. te-ar omori toti prostii.

  4. Eu nu am nimic împotrivă să se ajungă chiar la două milioane de cetățeni americani de origine română”

  5. Cine exporta produsele alimentare românești? Cine făcea comisioane de pe urma produselor românești? De ce deveniseră celebre produsele “refuzate la export”?
    Pentru că Securitate.
    Ceașcă citea texte în care credea. Sunt texte politice. În realitate Securitatea se chinuia în draci să-i ofere cizmarului o imagine falsă despre România.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *