Cuvintele din acest titlu sintetizează o relație de fapt. Din motive pe care le vom dezvolta mai jos, Germania s-a transformat, sub presiunea doamnei Angela Merkel, într-un avocat al Tiraspolului în raport cu Republica Moldova. Așa se explică insistențele, din ce în ce mai scandaloase, ale Berlinului de a impune Republicii Moldova o serie de concesii prin care, regiunii separatiste Transnistria, i se creează un “statut special”, o categorie inexistentă în dreptul internațional. De fapt, un cadou pe care doamna Merkel dorește să i-l facă lui Putin, pe seama independenței Republicii Moldova. Pusă în fața unei asemenea provocări, România se dovedește, din nou, incapabilă să reacționeze.
Asupra Republicii Moldova, în luna iulie, la o reuniune din Germania la care au participat reprezentanți de la Chișinău și Tiraspol, s-au exercitat uriașe presiuni pentru ca autoritățile de la Chișinău să accepte două concesii în favoarea Tiraspolului. Legalizarea plăcuțelor de înmatriculare din regiunea transnistreană și deci, recunoașterea lor în Republica Moldova, precum și recunoașterea diplomelor școlare acordate în Transnistria. Aparent, aceste două concesii sunt inofensive. Așa le prezintă, de altfel, și șeful diplomației de la Berlin, Frank-Walter Steinmeier. În realitate, plăcuțele de înmatriculare sunt un atribut al statalității. Recunoașterea dreptului unei regiuni separatiste de a elibera plăcuțe de înmatriculare înseamnă un transfer de suveranitate de la Chișinău către Tiraspol. În ceea ce privește diplomele școlare, este același lucru. Mai grav încă. Recunoașterea diplomelor școlare emise de autoritățile de la Tiraspol ar conduce, ineviatbil, la suprimarea ultimelor școli românești care mai funcționează în această regiune separatistă, creată cu spijunul direct al Armatei a 14-a Rusă.
Sunt necesare câteva precizări. Armata a 14-a Rusă, care a acordat, în mod nemijlocit, susținere operațiunii de desprindere a Transnistriei de Republica Moldova de la începutul anilor ‘90, continuă să se afle staționată în regiune. În ciuda acordurilor de retragere încheiate cu Federația Rusă în 1999-2001. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, prin documente oficiale, că regimul separatist se află “cel puțin sub influența decisivă a Rusiei”. Dacă asta înseamnă “cel puțin”, ce ar pute să însemne, în limbajul CEDO, “cel mult”? “Cel mult” nu poate să însemne decât “sub ocupație”.
Germania Angelei Merkel, în ciuda deciziei CEDO, în ciuda punctului de vedere oficial al Uniunii Europene, al NATO, al Organizației Națiunilor Unite, a reiterat, zilele trecute, această solicitare adresată Republicii Moldova aproape în termeni ultimativi.
Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puțin că afirmația din titlu este adevărată. Pentru a-i face pe plac lui Vladimir Putin, care joacă geostartegic în această regiune șantajând, din Tiraspol, Republica Moldova, România și Uniunea Europeană, este gata să facă toate diligențele necesare, punând presiune pe Chișinău, pe București, pe celelalte guverne UE, pentru ca aceste entități să admită și să consacre o aberație. O aberație juridică extrem de periculoasă politic și militar. Crearea, în Europa, a unei regiuni cu statut special. În spatele acestei expresii ascunzându-se, de fapt, ocupația militară rusă asupra unui teritoriu al unei terțe țări.
Poate că doamna Angela Merkel sau poate chiar Germania au interse proprii în raport cu Moscova, diferite de interesele României, ale Uniunii Europene sau ale NATO. Până la urmă, în anumite limite, fiecare stat și fiecare om politic este liber să facă o politică de natură să îl favorizeze. La fel de adevărat este,însă, că și România este liberă să procedeze la fel. Mai mult chiar, România este obligată să apere cu dinții, prevalându-se de dreptul internațional și de acordurile stabilite, integritatea și suveranitatea Republicii Moldova. Pentru ca astfel se apăra pe sine.
În aceste condiții, este inevitabil să ne punem o întrebare dureroasă: de ce diplomația de la București tăce? De ce Ministerul Român al Afacerilor Externe nu ia o inițiativă în acest sens pentru a contracara presiunile exercitate de Germania? De ce președintele României tăce în raport cu maneverele exercitate de cancelarul Angela Merkel? Mai suntem sau nu mai suntem un stat suveran? Mai suntem sau nu mai suntema animați de sentimente patriotice și de o minimă datorie față de națiunea română? (Sorin Roșca Stănescu)