Scandalul zilei a fost amorsat de președintele țării, Klaus Iohannis, cel care a decis să opereze o neobișnuită selecție a invitaților la recepția de Ziua Națională, eliminînd de pe listă persoanele asupra cărora planează suspiciuni de neîncadrare în normele sociale curente, sau mai pe scurt, ”penalii”. O decizie controversată și care conturează un tablou sumbru al mesajelor schizofrenice transmise către societate, zăpăcind complet românii.

În cele ce urmează nu ne-am propus să tăiem firul de păr în patru pentru a stabili dacă decizia președintelui e sau nu corectă. Ne vom mulțumi doar să demonstrăm că ea are un impact social uriaș, în primul rînd pentru că transmite un puternic mesaj către români, atît doar că respectivul mesaj dă peste cap altele, la fel de puternice, care se încearcă să ne fie inoculate de ani buni.

Așa se face că în ultimul deceniu, odată cu integrarea României în UE, românii au început să fie bombardați cu mesaje livrate prin intermediul unor ample campanii media privind necesitatea reintegrării sociale a foștilor deținuți. În programe, derulate în special între 2007-2013, s-au investit fonduri europene importante, precum cele asigurate de Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013 și s-au implicat instituții de prim rang ale statului, începînd cu Guvernul României, Administrația Națională a Penitenciarelor și terminînd cu prestigioase universități autohtone.
Observația de la care se pornise era aceea că, la noi, mai mult ca în alte părți, se înregistrează un nedorit fenomen de respingere, de marginalizare a celor care au greșit, la un moment dat, față de societate. Nu conta nici măcar faptul că aceștia își ispășiseră păcatele, prin închisoare.

”Suntem datori să încercăm să-i reprimim în societate. Deschide-ți mintea! Nu le fura șansa la o viață normală”.
Cam așa suna unul dintre clipurile video difuzate pe larg, ani de zile, în cadrul respectivelor campanii.

Exista și o deviză, extrem de sugestivă: ”Suntem produsul mediului”.

Nu știm, astăzi, în ce măsură aceste campanii și-au atins scopul; e probabil că vor fi pus pe gînduri, totuși, destulă lume.

Trist este că, de la o vreme, a început din nou un bombardament cu mesaje, de la nivel înalt, de astă dată, însă, de sens total invers.
Și nici măcar nu se mai referă la cei vinovați și condamnați prin verdict al justiției, ci doar la oameni asupra cărora planează bănuieli.

În România, prezumția de nevinovăție tinde să se facă praf și pulbere.

Iar cireașa pe tort o plasează însuși simbolul național al echilibrului, al echidistanței între puteri, al medierii: președintele României.

Klaus Iohannis împarte cu de la sine putere oamenii politici în persoane care merită să participe la Ziua Unirii (superbă ironie!) și cele care nu merită, din cauza unor suspiciuni ale procurorilor.

Dispar de pe listele de invitați oameni cu funcții grele în stat, în frunte cu președintele Senatului, fostul prim-ministru, primarul general etc în numele unei intransigențe dificil de explicat și de asimilat.

Unde vor duce ”standardele” extrem de înalte impuse, mai nou, de șeful statului?
(De acel șef al statului care anunța sfidător, la Adevărul live, pe 29 septembrie 2014, în ziua cînd la ICCJ urma să se judece dosarul său de incompatibilitate că ”Pot să vă spun că voi candida indiferent ce o să se întâmple”.)

Va refuza, spre exemplu, participarea la summituri internaționale la care sunt prezente persoane avînd condamnări în biografie ori se află sub anchetă, precum șefa FMI, Christine Lagarde, sau posibilul viitor președinte al Franței, Alain Juppe, condamnat pentru corupție, ori exigențele sunt valabile doar ”la intern”?

Va refuza să mai primească la Cotroceni, de acum înainte, indiferent cu ce scop, persoane aflate sub anchetă?

Va divorța de Prima Doamnă, dacă aceasta va fi pusă sub anchetă în scandalul casei de la Sibiu după judecarea recursului în anulare?

Complicată situație.
Cu aceste principii în cap, Iohannis nu i-ar mai putea primi la recepție – ipotetic vorbind – pe Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Ioan Slavici ori N.D.Cocea, trecuți prin pușcării pentru diverse fapte.
Ori pe Corneliu Coposu (a făcut pușcărie în scandalul de corupție Skoda, în 1937) și pe Ion C.Brătianu, fondatorul PNL, arestat de două ori pentru fapte extrem de grave.

Așa zisa intransigență maximă pe care o afișează, mai nou, șeful statului, s-ar putea dovedi o armă cu două tăișuri, una care, în loc să contribuie la asanarea morală a societății să declanșeze, dimpotrivă, nesfîrșite scandaluri și dezbateri pro și contra.

Startul se va da peste doar cîteva zile, cînd vom afla cine au fost cei 500 de ”incoruptibili” aleși de Iohannis pentru recepția de la palat.
Greu de crezut că nu vom descoperi persoane controversate cu grămada pe lista respectivă.

Ce să mai comentăm despre interviul de azi, pentru ziare.com, al premierului Dacian Cioloș, care, întrebat cum e cu promisiunea încălcată că va demite din guvern orice ministru asupra căruia planează suspiciuni serioase de încălcare a legii, răspunde senin:

”Nu pot pune in pericol stabilitatea Guvernului ca la fiecare suspiciune care apare in presa sa dau afara un ministru sau un secretar de stat. Daca as face asta, ar aparea suspiciuni in fiecare zi”.

Paradoxal, Cioloș are dreptate.

Și e probabil că președintele știe, și el, în realitate, cum stau lucrurile.
Tocmai de aceea, e greu de crezut că scandalul Zilei Naționale are ca substrat toleranța zero față de corupție.
În realitate, nu e decît o manevră electorală a Cotrocenilor, prin care s-a dorit fixarea, în plină campanie, în mintea alegătorilor a imaginii ”trioului corupției” Tăriceanu-Dragnea-Ponta, ca să se știe și mai bine pe cine vrea Iohannis să se pună ori să nu se pună ștampila, pe 11 decembrie.

În 1990, de Ziua Națională, românii vedeau la TV, stupefiați, cum, la Alba Iulia, liderii Opoziției, Coposu, Câmpeanu, Cunescu șamd erau huiduiți la ordin de corul feseniștilor lui Iliescu și Roman. Te întrebi, azi, cît de mult am progresat în 26 de ani…(Bogdan Tiberiu Iacob)