Pentru că Traian Băsescu a dovedit pînă acum că are simțul umorului, încă mai sperăm că ultima lui inițiativă, Mișcarea Populară, e un simplu renghi, chiar dacă unul pe care și-l joacă lui însuși. Eventual de plictiseală. Altfel, dacă ar fi să îl luăm în serios, concluziile ar fi triste: marele sforar politic de altădată s-a cam sclerozat la final de mandat.

Interviul la B1TV de miercuri seara, al președintelui, s-a dorit a fi unul de clarificare a misterelor care înconjurau noua Mișcare Populară – cine este și ce vrea – dar a reușit doar să confuzeze pe toată lumea și să nască și mai multe semne de întrebare.

Va să zică avem așa: o mișcare civică, dar care poate deveni politică la un moment dat, conform spuselor prezidențiale.

În ea sunt așteptați oameni care nu au background politic, sunt în afara oricăror suspiciuni legate de moralitate și de cinste, dar e organizată de consilierii politici ai președintelui, cu vîrf de lance Cristian Diaconescu, traseist politic notoriu, combinat cu o ziaristă, suspectat a fi ofițer acoperit al serviciilor și cu o soție bancher anchetată penal cîndva pentru o fraudă uriașă.

La loc de cinste în formarea noii mișcări stau principiile și oamenii, dar primul lucru pe care l-a făcut președintele și echipa sa a fost procurarea de sedii: ”Fundația are deja sediu oferit în București si în Constanța și mai sunt foarte multe oferte…” a spus președintele.

De asemenea, se pune preț pe corectitudine, dar președintele neutru politic, arbitru al puterilor statului, recunoaște candida că se implică activ, mai ales material!!!, în crearea Mișcării care va deveni partid la un moment dat: ”Eu sunt unul dintre cei care vor ajuta această fundație să-și dobîndească logistică la nivel național, are nevoie de sedii, cu cunoștințele pe care le am, cunosc pe cineva ici, pe cineva colo, găsiți un loc de manifestare a filialei de la Timiș, de la Cluj, de la Călărași…nu o sa reușim să antrenăm măcar 20-30% dintre cei care nu merg la vot dacă rămînem doar la nivelul internetului”.

”Pot apela la oricine și emisiunea asta mi-a prilejuit un apel” spune Băsescu la TV, în traducere ”săriți cu banii, băieți, că avem mare nevoie”

Cum se pune căruța înaintea boilor: o mișcare anti-sistem, de tipul celei visate de Băsescu, în stare să atragă atenția celor dezgustați de sistemul politic actual de la noi, se naște în general spontan, în jurul unei personalități ori al unui eveniment; în cazul de față, Băsescu anunță că se caută încă un lider potrivit: ”Trebuie gasite două lucruri: președinte și cenzor. Ne trebuie un om cu prestigiu, în afara oricăror dubii de moralitate, de cinste, un profesionist recunoscut în domeniul lui, fie că e un actual manager de multinațională, fie un extraordinar de cunoscut ziarist, pe cît posibil fără trecut politic”.

Candidatul perfect pentru post, neoprofetul Dan Puric, se aude că i-ar fi refuzat recent pe emisarii Cotrocenilor, preocupat, probabil, de invazia anuală de Paște pe micile ecrane ale românilor.

Și mai nostim, primul examen politic pe care noua mișcare l-ar putea da e în alegerile europarlamentare, unde un partid anti-sistem ar trebui să iasă, logic, cu un mesaj mai degrabă eurosceptic, mai ales că tensiunile din UE chiar creează cadrul ideal; cum ar putea să gireze tocmai Băsescu, însă, un asemenea mesaj?

Desigur, evenimentele din ultima perioadă atestă că multă lume, nu doar de la noi, s-a cam săturat de vechile și anchilozatele structuri partinice, și au succes mișcări anti-sistem, precum ”Cinci stele” a clovnului Beppe Grillo, numai că în asemenea cazuri, cum spuneam, avem de-a face cu evoluții naturale, nu de laborator. Păstorul celui mai mare partid italian al momentului, clovnul Grillo, a început cu un blog, a strîns adepți nenumărați și apoi a devenit partid.

Una peste alta, președintele trimite cu gîndul la generalii ramoliți care își umplu timpul la pensie reconstituind marile lor bătălii din soldăței de plumb, spre disperarea familiilor.
Cu gîndul la noua lui jucărie, el face și gafe nepermise, vezi dezvăluirea de azi, de la congresul avocaților, privind politicieni care i-ar fi cerut să aranjeze dosare în justiție, adică trafic de influență la cel mai înalt nivel. Cu toate acestea, respectivii infractori nu riscă nimic, pentru că șeful statului, garantul respectării legilor, nu suflă un cuvînt despre numele lor, ceea ce s-ar cam încadra nițel la tăinuire, în Codul Penal. Nu vă imaginați, însă, că s-ar autosesiza DNA în asemenea situație, doar procurorii cunosc, și ei, simțul prezidențial al umorului.

De departe cel mai comic aspect, însă, e lipsa lui de originalitate. Mișcarea Populară reeditează pas cu pas istoria Acțiunii Populare, creată în 2003 de fostul președinte Emil Constantinescu, după ce, pe final de mandat, se certase cu tot spectrul politic, începînd cu ai săi țărăniști. Singura diferență e că unul a făcut-o după ce nu a mai fost președinte, iar celălat cînd încă e. Și AP a fost tot o mișcare civică, destinată unificării dreptei, organizată de (foști) consilieri prezidențiali, în frunte cu Zoe Petre ori Mugur Ciuvică, în care erau așteptați în special universitari fără trecut politic, oameni de bună calitate interesați de schimbarea sistemului politic. Au venit, în schimb, politicieni și ex-șefi de servicii precum Decebal Remeș, Ioan Avram Mureșan, Vlad Roșca, Cătălin Harnagea. După cinci ani de bîjbîieli sterile, gruparea a sucombat prin absorbția de către PNL, marcînd, totodată, sfîrșitul definitiv al carierei politice a fostului președinte Emil Constantinescu. În cazul lui Băsescu, mai trebuie să așteptăm nițel, dar nu prea mult, probabil. (Bogdan Tiberiu Iacob)