Fostul premier și președinte al PDL, Emil Boc, a stupefiat pe mulți cînd a declarat, ieri, că o va susține pe Elena Udrea la alegerile prezidențiale, deoarece ”este un om de caracter, care face ceea ce spune, și este un adversar incomod pentru Victor Ponta”.

„Acesta a fost unul dintre argumentele pentru care o susțin — este de departe cel mai tăios contracandidat al lui Victor Ponta, mai bine pregătit, mai documentat, foarte bun în competiția direct cu Victor Ponta. Cred că ea este un adversar incomod pentru Victor Ponta în orice competiție”, a spus Boc.

„Până la urmă contează ceea ce faci, contează ce proiecte ai, contează ce ai în proiectul politic pe care îl propui. Eu am observat un lucru, cu cât reușeșți să o cunoști mai bine sau să discuți cu ea, îți dai seama că acele clișee negative pe care au încercat unii să i le pună în cârcă nu există în realitate. Că de fapt e un om normal, plăcut, un om care are caracter, un om care ce spune face”, a spus Boc.

Afirmațiile sale au generat imediat explicații: unii analiști s-au grăbit să vadă în ele semnalul că Udrea e aleasa lui Traian Băsescu. Alții că, în felul acesta, Boc încearcă, indirect, să lovească în Monica Macovei, adversara lui Diaconescu și Udrea, forțînd excluderea acesteia din partid. Pînă la urmă, tot un joc în favoarea lui Băsescu.

O singură variantă nu a fost luată în calcul pînă acum: aceea că Boc își caută, subtil, libertatea.

Odată stabilit candidatul partidului său la președinție, în persoana liberalului Iohannis, Boc s-ar vedea, vrînd-nevrînd, obligat să intre în hora campaniei electorale, în calitate de influent lider ardelean.
Asta înseamnă bani pentru campanie, mobilizarea membrilor, logistică, strategii, alergătură, consum masiv de nervi și energie, expunere la atacuri șamd.
Totul pentru a ridica edilul rival de la Sibiu la rangul de președinte de țară. Și a compromite, pe termen mediu și lung, șansele Clujului de a se fixa drept capitala Ardealului.
Victoria lui Iohannis ar însemna, însă, și victoria lui Vasile Blaga, omul care a profitat de un singur pas greșit, în alegeri, al președintelui de partid Boc pentru a-i lua funcția. Cînd a venit rîndul său să greșească, Blaga s-a făcut că plouă, deși firesc era să dea și el funcția mai departe altuia mai capabil.
De ce s-ar implica Boc în victoria adversarului său din partid?

Pe de altă parte, presupunînd că vrea să facă alte jocuri, de ce s-ar bate pentru Elena Udrea, femeia care i-a cerut de mai multe ori, inclusiv public, demisia din funcția de premier, sub diverse motive?
De ce ar pune umărul pentru Traian Băsescu, cel care, deși i-a fost ani de-a rîndul profund devotat, nu a avut ezitări să-l tragă pe linie moartă în 2012, inclusiv prin negocieri de taină cu pesediștii lui Ponta?
Pentru acel Traian Băsescu ”uituc”, care nu își mai amintește vremurile cînd îl considera pe Boc succesorul său firesc la Cotroceni, iar acum trage pentru traseistul politic Cristian Diaconescu, ministru al Justiției pe vremea coruptului regim Năstase și membru al coaliției 322 care l-a suspendat pe președinte.

Mult mai probabil e că, de data asta, Boc se preocupă strict de propria persoană. Retras la Cluj, unde domină autoritar, încă, zona administrației, fostul premier vrea să-și recapete libertatea politică, pentru a nu fi obligat de nimeni să tragă într-o anume direcție în campanie. E mai economic și mai sănătos să fii neutru într-o perioadă tulbure, cînd așchiile bătăliei politice sar în toate direcțiile și nu ai nimic de cîștigat, în caz de victorie, ba chiar dimpotrivă, cum am arătat.

Pentru a-și recăpăta libertatea, Boc are nevoie, însă, să fie exclus din PDL, pentru a nu pierde mandatul de primar obținut în 2012. Prin sprijinirea fățișă a Elenei Udrea, fostul lider pedelist speră ca nervii colegilor de partid să cedeze și să fie dat afară, cu tot cu privilegii.
Abia atunci, liber și bine poziționat, Boc va putea începe să își calculeze, atent, pașii pentru viitorul politic, care, date fiind vîrsta și palmaresul său, are toate atuurile să fie unul de excepție. (Bogdan Tiberiu Iacob)