CURS VALUTAR
Presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu (S), soseste la sedinta Delegatiei Permanente a organizatiei judetene, in Baia Mare, joi, 12 martie 2009. GHITA PORUMB / MEDIAFAX FOTO

O gluma proasta: Tariceanu – candidatul PSD

9 comentarii / 2214 vizualizări / 3 septembrie 2018

Băgat tot mai puternic în corzi, președintele PSD, Liviu Dragnea, dă semne că mizează pe două strategii mari și late: tragerea de timp și perdeaua de fum, cum s-a întîmplat și la Comitetul Executiv din week-end. Or fi bune pe termen scurt, dar pe termen lung ambele s-ar putea dovedi devastatoare pentru partid, mai ales cînd nasc idei gen Tăriceanu candidat prezidențial al alianței PSD-ALDE.

Strategia ”perdeaua de fum” a fost utilizată, bunăoară, din plin la CEx-ul de sîmbătă, unde s-a recurs la o amplă desfășurare de forțe, de subiecte, de declarații șamd doar pentru a se masca pe cît posibil cea mai importantă temă, aceea a OUG de anulare a protocoalelor cu serviciile și a efectelor acestora, pe care guvernul ar urma să o dea curînd, prin decizia comitetului.

Mai mult ca sigur toate celelalte teme au avut doar rolul de împinge într-un colțișor de imagine manevra care poate aduce salvarea de pușcărie a lui Dragnea și a multor altor baroni ai politicii. În proporție de 90% s-a și reușit asta, mai ales cu aportul neprețuit al Gabrielei Firea, al cărei atac politic a îngropat aproape total restul subiectelor.
Pînă și liderilor opoziției le-a luat mai bine de o zi să înțeleagă consecințele ordonanței anunțate de Dragnea. Că s-a dorit marginalizarea la extrem a deciziei privind anularea protocoalelor e dovedit inclusiv de absența temei din documentul prezentat presei după CEx, în care sunt înșirate toate hotărîrile, mai puțin cea sus-pomenită.

Anunțul lui Dragnea privind ordonanța protocoalelor era destinat urechilor poporului pesedist, nu și restului românilor, tocmai pentru a se evita cît mai mult potențialul scandal.

A doua strategie, cea a tragerii de timp, a vizat sîmbătă un subiect tot mai fierbinte în partid, anume candidatul prezidențial de anul viitor.
E pentru prima oară cînd PSD se apropie de intrarea în anul electoral fără a avea măcar vag habar de propriul candidat.
Varianta logică și tradițională ar fi liderul Dragnea, numai că acesta poate, la fel de bine, să ajungă în loc de Cotroceni la Jilava, și încă repede.
Sîmbătă, pesedistul a anunțat că nu candidează, fluturînd ideea unui candidat unic PSD-ALDE, care poate veni și de la mai micul aliat.

Pare un anunț de bun simț și democratic, dar nu e decît o biată cacealma.
Dacă pesediștii bîjbîie, ALDE știe cu precizie cine e alesul: Călin Popescu Tăriceanu. Altul nici nu are.

Cum să fie, însă, Tăriceanu candidatul votat de pesediști la prezidențiale?

În primul rînd, desemnarea lui ar demonstra din nou că PSD are o gravă problemă de resurse umane și pare incapabil, de cîțiva ani, să mai lanseze pe orbită politicieni de calibru creați în interior.
Primarul general Gabriela Firea, a doua după președintele țării ca număr de alegători, spre exemplu, e o creație a mass-media și nu a PSD.

La guvern, s-au aruncat pe tapet patru nume de premieri în doar jumătate de mandat, în locul unuia și bun. Mare mirare să nu vină și al cincilea.

În al doilea rînd, a prelua un candidat al unui aliat de cîteva ori mai mic în sondaje dă un semnal de slăbiciune maximă din partea social-democraților.

Dar, peste toate cele, există și o problemă nu atît principială, cît punctuală: Tăriceanu însuși.
Un politician valoros și cu experiență mare, Călin Popescu Tăriceanu are calitatea de a fi fost, poate, cel mai vocal politician anti-PSD al dreptei, și nu de ieri, de azi, ci încă din 1990.

Cam un sfert de veac post-decembrist, vocea lui Tăriceanu a răsunat împotriva FSN, FDSN, PDSR, în fine, a PSD și a liderilor Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Miron Mitrea, Ioan Rus, Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta șamd.
Cum să-l ”împacheteze” acum PSD și să-l livreze propriilor alegători?

Fără îndoială, singurul rezultat concret ar fi unul binecunoscut de sociologi în asemenea situații: nemaisimțindu-se reprezentați de candidat, o mare parte a alegătorilor PSD ar alege neparticiparea la vot.
E exact motivul real pentru care PSD nu a luat niciodată în serios ideea candidaturii lui Crin Antonescu din partea USL, în 2014.
O alianță conjuncturală la guvernare ori în consiliile locale mai merge, dar ideea susținerii unui ”dreptaci” la președinție e deja prea mult.
Ce s-ar întîmpla, prin absurd zicem, dacă Tăriceanu ar candida cu sprijinul PSD și ar deveni președinte?
Ar fi mai bine pentru social-democrați decît cu actualul președinte Iohannis, fostul premier pesedist de la Grivco?

Liderul ALDE ar putea fi desființat de adversari, în campanie, doar prin scoaterea din arhivele presei a declarațiilor anti-PSD făcute de-a lungul anilor.

E clar că soluția fluturată de Dragnea e o glumă proastă.
Să ne amintim, între altele, ce spunea el la începutul anului despre desemnarea unui candidat la acea vreme:
“Ar fi o mare greşeală. Dacă noi am desemna un candidat, în trei luni de zile el dispare. (…) Nu discutăm acum. Alegerile prezidenţiale sunt peste doi ani. (…) Oricum, candidatul la prezidenţiale va fi desemnat în urma unui congres. Se pune problema când. Eu, cum am gestionat ultimii doi ani de zile, chiar doi ani şi jumătate, eu am alt punct de vedere în ceea ce priveşte data când trebuie anunţat candidatul la prezidenţiale. Nu de acum. Nu în primăvară”.

Acum cîteva săptămîni, același Dragnea spunea public că analiza privind candidatul prezidențial a început, deja, și este făcută separat, în PSD şi în ALDE. Ea urmează să fie terminată în această toamnă, spre sfîrşitul anului și ia în calcul şi alegerile europarlamentare.

Dacă punem la socoteală și congresul absolut obligatoriu pentru consfințirea deciziei, rezultă că decizia finală nu ar putea veni mai devreme de anul viitor.
Adică într-un moment în care soarta juridică a lui Dragnea se va fi clarificat fără doar și poate: dacă e condamnat în proces, pesedistul merge la închisoare și nu mai dă doi bani pe ce lasă în urmă în partid.
Dacă e achitat ori se dă celebra grațiere, Dragnea nu are niciun motiv să nu candideze el însuși.
Așa că cea mai bună variantă pentru el e să tragă de timp la maxim cu desemnarea și să slobozească periodic cîntece de sirenă pentru urechea aliatului Tăriceanu, ca să îl țină aproape, într-un moment cînd se vehiculează că liderul ALDE e curtat intens de Iohannis cu preluarea PNL și chiar a unui nou guvern, al dreptei. (Bogdan Tiberiu IACOB)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

9 Comentarii

  1. asteptam……

    • Așteptați. Ar fi mult prea simplu pentru propaganda lui Iohannis să fie servită cu subiectul principal din ultimii 3 ani.

  2. Alo, postacii PSD, unde sunteti drăguților? Nu va e clar cum trebuie sa postați? :)))) Hai ca deja v-a dat Firea de gol, e oficial acum ca va plătește PSD sa postați. Hai, băgați, ca nu mai prindeți finalul de an cu joburile astea, va tb sa va găsiți de lucru.

    • Dragnea ar fi apă vie pentru candidatul Securității lui Pleșiță.

  3. Parhanghele, se simte inflatia la simbria de prostac?

    • Tocmai v-au tăiat bugetul la Securitate. Se va bloca Patreonul la propaganda securistă pentru prostovani.

  4. Hai ca Arhanghel s-a activat. Baga mare si fa economii, ca vremurile astea bune nu se vor mai întoarce. Si vezi ca agenturile sunt peste tot, v-au încercuit! Investește si intr-un stoc de pastile, ca securiștii te copleșesc!

    • Nici protocoalele Direcției a VI-a nu există. 🙂
      Dă Doamne să fie Dragnea candidat, să vezi atunci Iliescu, minerii, Moscova, nu mai e nevoie nici măcar de muiePSD. :)))))))))

  5. Se poate sa fie si așa cum spuneti, sau poate fi cum a zis Dragnea, anume ca scopul final e sa nu mai aibă Werner al doilea mandat, iar ei trebuie sa vadă in care din variante au cele mai mari șanse, candidat PSD sau candidat comun. Toate sondajele dau varianta Tariceanu candidat comun ca fiind mult mai valabilă decât o candidatura a lui Dragnea care ar însemna practic o sinucidere pt partid. Adică nebunia e când faci același lucru cu repetiție, cu perseverenta, așteptând rezultate diferite. E clar ca după trei rânduri de alegeri in care au pierdut in turul doi, chiar si atunci când au fost atât de aproape, in 2009, nu pot sa-si imagineze pesedistii pe bune ca ar putea avea vreo șansa, tocmai ei care niciodată n-au excelat in comunicare si/sau diversiuni, lucru la care partea cealaltă sta foarte bine, fiind servita de servicii. Sa fim serioși, dacă au fost capabili sa rupă USL-ul si sa-l facă pe Iohannis președinte, după ce avea diferența din primul tur ca handicap, in condițiile in care omul era praf la nivel de comunicare si mergea numai la moderatori prieteni, nu trebuie subestimati băieții, ei cu asta se ocupa, sunt profesioniști in a face si desface, in a pune sau a da jos președinți. Așa ca dacă electoratul pesedist nu înțelege cum stau lucrurile, sa fie sănătos, sa tot fie perdant in turul doi.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *