Un eveniment aparent plicticos, protocolar și atît, petrecut azi, ar putea ascunde, în fapt, lansarea apropiată a unei noi instituții în bătălia anticorupție, și asta, într-un moment cînd părea că rolul ei, atît cît l-a avut, s-a cam încheiat.

Preşedintele Klaus Iohannis a făcut azi o vizită la arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, convenind cu conducerea CNSAS să primească un memoriu cu problemele privind arhiva, și urmând a se întâlni ulterior pentru rezolvarea acestora.
Iohannis a dat de înțeles că privește cu mare interes evoluția acestei instituții și că va face demersuri pentru a i se aloca mai multe fonduri, în viitorul apropiat. Pentru ca vizita să capete și mai multă greutate, a fost programată exact de ziua fostului dictator Nicolae Ceaușescu, cel responsabil, prin politicile lui, de existența celei mai mari părți a arhivelor CNSAS.

Momentul de azi ar putea fi recepționat – oarecum pe bună dreptate – de către public ori presă, superficial, drept o manevră de imagine și atît, într-un moment cînd țara are probleme mai mari decît foștii turnători.

Lucrurile ar putea deveni ceva mai serioase, însă, dacă ne-am aminti un element extrem de interesant, anume faptul că una dintre primele vizite la CNSAS a fost făcută, în noua sa calitate, și de către Dean Thompson, locțiitorul de ambasador american la București.

Numit la post în vara trecută, Thompson a avut, în următoarele săptămîni, întîlniri cu șefii unor instituții de forță ale statului de drept, precum președintele, premierul, procurorul general, conducerea CSM, a ÎCCJ, dar și cu – atenție! – șefii CNSAS.

După ultima întîlnire, un comunicat oficial informa că „Discutiile au avut ca obiect activitatea desfasurata de CNSAS si rolul important al institutiei in procesul de consolidare democratica din Romania”.

În viziunea americanilor, iată, CNSAS ar avea un rol major în procesul de consolidare democratică.
În aparență, o poziție cam ciudată, CNSAS a cam dormit în post, de la înființare, plus că a trecut un sfert de secol de la căderea comunismului, ne mai putem împiedica, după atîta timp, de securiști și comuniști?

Răspunsul ferm este: da.

Mult prea numeroase evenimente au demonstrat că, și după două decenii și jumătate, România continuă să fie condusă, ori măcar puternic infiltrată la vîrf, de oameni care au avut legături cu fosta Securitate, ceea ce înseamnă, automat, corupție.
Un motiv este și acela că ei continuă să rămînă nedeconspirați, după atît amar de vreme.
Iar asta, pentru că CNSAS a fost o mînă moartă.
O instituție generoasă în intenții, dar stearpă în acțiuni, pentru simplul motiv că mai toate regimurile politice au prigonit-o.

Nici nu putea fi altfel din moment ce însăși legea care a dus la nașterea CNSAS a fost contestată de chiar inițiatorul ei, regretatul senator țărănist Constantin Ticu Dumitrescu, care nu se mai recunoștea în forma modificată/emasculată de colegii parlamentari.

Partidele au avut grijă ca președinții CNSAS să fie, de-a lungul timpului, oameni obedienți, care să nu pună probleme. Serviciile secrete, la rîndul lor, au avut grijă ca arhivele proprii să ajungă cu parcimonie la CNSAS, invocîndu-se orice pretexte; multe dintre dosarele care au ajuns, totuși, fuseseră periate cu grijă.

Și totuși, forța uluitoare a dosarelor s-a verificat în mod spectaculos de cîteva ori, în momente cheie, precum cazul Dan Voiculescu, deconspirat ca turnător după ce fusese propus vicepremier, ori Mona Muscă, cea care ajunsese prea sus în sondaje și periclita planurile de viitor ale unui anume lider politic.
Au mai fost și altele.
Dovadă că CNSAS e o instituție care poate mușca mortal, dacă e lăsată liberă.
Pînă acum, asta nu s-a întîmplat.

Recentele acțiuni ale reprezentantului SUA, ale noului președinte, însăși schimbarea de regim, ar putea anunța reactivarea CNSAS. Ori, mai cinstit, activarea, pentru că, pînă acum, mai mult a făcut figurație.

În ultimii ani, lupta anticorupție s-a bazat pe cîțiva piloni instituționali mari și lați: DNA, Înalta Curte de Casație și Justiție, SRI și SIE, CSM ori Curtea de Conturi.
Lupta lor a dus la cutremurarea din temelii a sistemului politico-afaceristic autohton, putred pînă în măduva oaselor. Mai e, însă, mult pînă departe.

Dacă, în bătălie, va fi aruncat și CNSAS, iar pe piață vor apărea în premieră dosare și dezvăluiri ținute atent sub obroc pînă acum, sunt șanse ca accesul în funcții grele al multor inși pătați să fie barat din capul locului.
Un demers mai mult decît binevenit.
Nu ne rămîne decît să urmărim atent evoluția evenimentelor de la CNSAS, pentru a ne da seama dacă vizitele sus-pomenite au fost doar de fațadă, ori ele ascund interese mult mai profunde și mai serioase. Noi am paria pe ultima variantă. (Bogdan Tiberiu Iacob)