Domnul Ludovic Orban s-a dezlănțuit. Cum să stea o țară întreagă la cheremul Curții Constituționale? Cum este posibil ca CCR să-l scoată pe președinte din ecuația revocării șefei DNA? Cum poate funcționa în aceste condiții statul de drept, pe care liderul PNL și-l dorește? Și, dacă șefa DNA și șeful DIICOT și procurorul general pot fi revocați la inițiativa ministrului Justiției, atunci ce se mai alege din plângerea penală pe care el a făcut-o împotriva premierului Dăncilă? Și cum mai poate veni PNL la putere, dacă Guvernul nu este decapat?
Ei bine, pentru a-și îndeplini acest generos obiectiv, un obiectiv cu adevărat de interes național, domnul Ludovic Orban este conștient că are de parcurs câteva etape. Iar noi, observând care sunt aceste etape, ne vom întreba dacă nu care cumva, la un moment dat, ele presupun și un plonjeu amețitor într-un cerc vicios.
Pentru ca Ludovic Orban să reformeze Curtea Constituțională a României, se înțelege că, în prealabil, el trebuie să reformeze Constituția. O Constituție care, conform opinei sale, nu este bună. Pentru că îi conferă puteri prea mari acestei instituții numite Curtea Constituțională. Și care scapă astfel cu desăvârșire controlului prezidențial.
Foarte bine. Dar ca să fie reformată Curtea Constituțională, în prealabil ar trebui să fie revizuită Constituția, iar pentru ca să se ajungă în situația în care Legea Fundamentală să poată fi revizuită, PNL, împreună cu aliații săi, trebuie în mod obligatoriu să aibă o majoritate confortabilă în Paralment și, respectiv, în rândul populației. Pentru că, în caz contrar, nu trece niciun referendum.
Iar ca din partid minoritar să devină partid majoritar, PNL mai trebuie să treacă prin câteva încercări. 1). Să câștige europarlamentarele, care sunt primul examen electoral care urmează, în primăvara anului viitor. 2). Să câștige alegerile prezidențiale programate tot în 2019, spre sfârșit. 3). Să câștige alegerile locale din primăvara anului 2020. 4) Să câștige detașat alegerile parlamentare din toamna aceluiași an. O nimica toată!
Înainte de a întoarce cu roțile în sus Curtea Constituțională a României, domnul Ludovic Orban trebuie așadar să treacă cu brio, rând pe rând, diverse examene, prin care să demonstreze că a reușit să câștige încrederea populației. Iar aceste examene decurg unul din altul.
1). Europarlamentarele din 2019 nu pot fi în niciun fel câștigate de PNL. Din simplul motiv că vor avea loc într-un singur tur de scrutin. Nu în două. Și asta se întâmplă tot pentru că PNL a vrut. Pe vremea când credea, mai mult decât crede acum, că era pe cai mari. În timp ce PSD face singur un scor competitiv, iar în alianță cu ALDE va putea deține aproape oriunde majoritatea, PNL singur nu poate depăși 25-30 la sută și nici nu este capabil să coaguleze opoziția. De aceea, europarlametarele vor fi ratate.
2). Efectul psihologic va fi devastator. Să ne amintim că după ultimele europarlamentare ratate de liberali, Crin Antonescu a demisionat din toate funcțiile politice. Ca un lider demn. După care au urmat alte eșecuri în serie. Cu excepția alegerilor prezidențiale, unde Klaus Iohannis a avut un mare noroc întrucât a concurat cu Victor Ponta, în care nici măcar pesediștii nu aveau prea mare încredere.
3). Eșecul europarlamentarelor va atrage un eșec răsunător la prezidențiale. În acest moment, în ciuda unor sondaje de opinie, Klaus Iohannis nu mai este competitiv. Scara, pe care a urcat-o pas cu pas, o coboară acum șontâc-șontâc. Prăbușirea lui e inevitabilă.
4). Fără o susținere solidă în administrația publică locală, fără suficiente primării, fără suficienți consilieri, fără suficienți președinți de consilii județene, PNL va intra castrat în 2020 în cursa pentru alegerile parlamentare. În principiu, nu are nici cea mai mică șansă de a câștiga un scor de natură să-i permită să formeze o majoritate. Și, oricum, în acel moment, Ludovic Orban nu va mai fi președintele partidului. Pentru că niciun liberal cât de cât onorabil nu-și permite să nu-și asume răspunderea după un eșec și deja am numărat trei.
Prin urmare nu-mi pot imagina cum ar putea, pe umeri atât de slabi, să se sprijine în viitor acel stat de drept, pe care și-l dorește Ludovic Orban în tandem cu Klaus Iohannis. O formă de stat profund nedrept și nedemocratic, după cum îl taxează majoritatea populației. Și de aici rezultă că amenințările sale împotriva CCR sunt simple vorbe în vânt. (Sorin Roșca Stănescu)