S-a spus, si pe buna dreptate, ca UDMR, in chestiunea nationala, duce o politica a pasilor marunti. Cu alte cuvinte, obtine treptat cate ceva, pentru ca, in final, profitand de o imprejurare favorabila interna sau externa, sa provoace secesiunea. Separarea teritoriala a Romaniei. In ce masura se incadreaza in aceasta politica proiectul prezentat de Kelemen Hunor, la capatul caruia Tara secuilor ar deveni stat in stat?

Politica pasilor marunti este o necesitate pentru UDMR. Practic, nu este vorba de o optiune. Daca in ultimii 24 de ani ar fi procedat altfel, daca ar mai fi incercat sa provoace confruntari sangeroase, cum a fost cea de Targu Mures din 1990, nici statul roman si nici UDMR nu ar fi putut atinge performanta de a deveni, separat si impreuna, un exemplu la nivel european de buna colaborare intre majoritate si minoritate. Dimpotriva. Alti pasi decat pasii marunti ar fi condus nu la sporirea treptata a drepturilor maghiarilor in Romania, nu la o discriminare pozitiva, ci la un reflex de aparare al societatii romanesti si la crearea unor discriminari de tip negativ. Cum, din pacate, se intampla in alte state europene. Dar pana unde poate merge aceasta politica a pasilor marunti? Care este capatul?

Este evident ca undeva exista un punct, dincolo de care obtinerea unor drepturi suplimentare in beneficiul minoritatii maghiare este imposibil. Pentru ca discriminarea pozitiva s-ar transforma in altceva. Ca sa dau un singur exemplu, daca este cat se poate de normala descentralizarea, preluarea cat mai multor atributii si drepturi de decizie, dar si responsabilitati de catre comunitatile locale prin intermediul unitatilor administrative, la fel este cu totul si cu totul anormala orice masura care ar conduce la separarea teritoriala a unei regiuni. Aceasta ar insemna secesiune. Ruperea Romaniei. Ar contraveni cu certitudine Constitutiei acestei tari, incalcandu-se in mod flagrant articolul 1, cat si intereselor europene, pentru ca ar crea noi zone de instabilitate. Dincolo de acest exemplu, exista multe asemenea limite, adevarate linii rosii, peste care nimeni nu poate sa treaca. Nici romanii, in generozitatea ori eventuala lor inconstienta, si nici maghiarii, in dorinta de a obtine drepturi incompatibile cu legea fundamentala, cu deciziile istorice si cu tratatele internationale, ori in fervoarea unora dintre ei de a castiga pozitii politice pe seama nationalismului extrem.

Asa stand lucrurile, urmeaza ca societatea romaneasca in ansamblul ei, si nu numai clasa politica, sa decida cum taxeaza proiectul de act normativ supus, pana una-alta, doar dezbaterii pubice nu si celei parlamentare de catre UDMR. Nu scrie acolo niciunde ca Romania urmeaza sa fie ciuntita. Ca cele trei judete, Covasna, Harghita si Mures, cu populatie predominant maghiara ar urma ca, unindu-se administrativ intre ele, sa se separe de restul tarii. Cu toate acestea, proiectul UDMR, daca ar fi acceptat, ar insemna, si stiu toti maghiarii acest lucru, ultimul pas inaintea dezmembrarii. Dupa care este mai putin important daca asa-zisa Tara a secuilor s-ar uni sau nu, la capatul unui referendum, cu Ungaria.

Doamna Monica Macovei a lansat o acuzatie de o gravitate extrema la adresa UDMR. Banuiesc si sper ca se bazeaza pe simple supozitii. Conform tezei acestei doamne, care, trebuie tinut cont, este si candidat prezidential, deci trebuie sa faca valuri pentru a obtine voturi, UDMR ar fi lucrat acest proiect mana in mana cu premierul Ungariei, Viktor Orban. Ceea ce nu ar fi de mirare. Dar tot Macovei mai sustine si ca Orban si Kelemen Hunor, presedintele UDMR, ar fi mana in mana cu Vladimir Putin. Ca ar face in mod deliberat jocul Moscovei, la comanda Kremlinului. Daca asa ar sta lucrurile, ar trebui sa o stie si serviciile noastre secrete. Si sa o stim si noi. Pentru ca o asemenea bomba nu ar trebui si nu ar putea sa fie ascunsa. Si nu as vedea de ce si in ce scop ar ascunde-o serviciile secrete de urechile opiniei publice.

Oricum bomba a fost aruncata. Din ambele directii. Intr-un moment extrem de sensibil in plan international, in care, dintr-o anumita perspectiva, Romania este vulnerabilizata, si intr-un moment la fel de sensibil si in plan national, cand ne confruntam inevitabil cu o instabilitate generata de campania electorala prezidentiala, un viceprim-ministru al Guvernului si presedintele unui partid politic din Romania a gasit de cuviinta sa lanseze, in mod public, o provocare extrema. Iar un candidat prezidential nu a avut altceva mai bun de facut decat sa toarne gaz peste foc. Cumva si unul si altul trebuie sa primeasca cuvenitul raspuns. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews