În câteva zile, România va fi gazda unei importante reuniuni internaționale. Summitul Inițiativei celor Trei Mări. Vor fi prezenți lideri politici al căror obiectiv comun este implementarea unor strategii geopolitice, care îi vizează nu numai pe riveranii celor trei mări, ci și alte state, acoperind o zonă largă din această regiune. Întâmplător sau nu, summit-ul este organizat într-un moment politic extrem de tensionat în România. În plin război a două Românii dramatic separate. Dar și într-un moment în care asupra autorităților de la București se manifestă presiuni fără precedent legate de beneficiarii exploatării gazelor din Marea Neagră.
Cunoscutul avocat Dan Chitic, cel care s-a luptat cu înverșunare pentru ca România să se aleagă cu un beneficiu de pe urma exploatării uriașelor zăcăminte de gaze naturale din subsolul Mării Negre, pune la cale o manifestație de protest la intrarea în Parlament, chiar în 16 septembrie, cu doar o zi înainte de summitul celor Trei Mări. Nu va fi o manifestație pro-guvernamentală. Și nici anti-guvernamentală. Nu va fi o manifestație pro-PSD. Și nici anti-PSD. Inițiatorul va încerca să demonstreze că opinia publică din România este extrem de sensibilă în fața acestei provocări legată de resursele țării.
În ciuda tuturor presiunilor făcute direct de companiile multinaționale, care urmează să extragă gazele din așa-numitul perimetru offshore sau indirect, prin intermediul unor importante case de avocatură transformate în centre de lobby sau chiar a presiunilor exercitate de guvernele unor state partenere, majoritatea PSD plus ALDE din Camera Deputaților a reușit să obțină o lege, desigur boicotată de președintele Klaus Iohannis, prin care, în final, am putea înregistra un câștig de circa 24% din valoarea gazelor care urmează să fie extrase. Adică circa 24 de miliarde de dolari dintre cele 100 de miliarde la cât este estimată valoarea zăcămintelor. Conform practicilor internaționale, am fi putut obține 74%. Respectiv 74 de miliarde. Dar România este o țară prea slabă iar reprezentanții ei sunt mult prea dispuși să cedeze atunci când vine vorba de interesul național. Nu pot să nu precizez faptul că președintele Klaus Iohannis nu a participat în niciun fel la frământările care au avut loc în legătură cu acest act normativ, că a refuzat să-l promulge, că nu a pledat niciun moment în favoarea interesului acestei națiuni de a-și proteja resursele. La fel trebuie precizat că reprezentanții PNL și USR, cei mai mulți dintre aceștia, au pledat pe platourile televiziunilor de știri nu în favoarea statului român, ci în favoarea multinaționalelor. Și ca să ne lămurim, aceste multinaționale sunt Exxon Mobil, care reprezintă în principal interesele americane, OMV Petrom, care reprezintă interesele austriece și rusești, LukOil, care reprezintă exclusiv interesele rușești, precum și o altă companie, din Ungaria, care a obținut la rândul ei concesiunea unui zăcământ.
Aceste corporații, care în următorii 20 de ani vor extrage gazele din Marea Neagră și care vor transforma litoralul românesc într-un fel de Baku nefrecventabil, compromițând și ceea ce mai există din turismul estival, acționează în continuare în forță, punând presiune pe Guvern și pe Parlament pentru ca printr-o Ordonanță de Urgență, de altfel necesară pentru a preciza anumite articole din lege, să fie diminuat dramatic câștigul teoretic și așa foarte mic, care ar putea fi obținut de România. Cuvântul de ordine este „independența energetică a României și a Europei Centrale”. Adică o chestiune vitală legată de securitatea unei părți importante a Europei și de forța în plan geopolitic a întregului continent în raport cu alți competitori. La acest capitol, cu ce se alege România? Chiar așa cum este legea în acest moment, încă neamputată de partenerii noștri strategici, țara noastră nu va primi nici măcar un metru cub de gaze naturale din miliardele care se vor exploata, ci doar va înregistra câștigurile de care am pomenit mai sus de pe urma profitului realizat de companiile străine și a taxelor percepute pentru transportul gazelor prin conducte pe teritoriul acestei țări. Un câștig de o altă natură, important însă, ar putea fi realizat în măsura în care România va deveni, așa cum se preconizează, un hub regional al comerțului cu gaze naturale.
Există informații alarmante cum că, cu ocazia summitului celor Trei Mări, vor crește în intensitate presiunile asupra autorităților de la București de a mai ceda din câștigul preconizat, și așa destul de modest. În acest scop, momentul este bine ales de către cei care și-au propus un asemenea obiectiv. Politic vorbind, România este mai slabă decât oricând. În anul Centenarului Marii Uniri, vorbim de fapt de două Românii. De o Românie care a câștigat alegerile, care se află la butoanele puterii, dar care nu înțelege că o parte a acestei puteri trebuie negociată și împărțită cu Opoziția, și o altă Românie, a frontului anti-PSD, care nu concepe sub nicio formă faptul că o majoritate democratic aleasă este aleasă o dată la patru ani și nu poate fi răsturnată în afara procesului electoral decât în mod ilegitim, prin lovituri în forță, care pot fi asimilate unei lovituri de stat. Frontul anti-PSD boicotează activitatea parlamentară și alege să lupte în stradă și în străinătate împotriva adersarilor politici. Și face acest lucru fără a avansa populației vreo ofertă alternativă de guvernare. Împreună cu președintele Klaus Iohannis, frontul anti-PSD a declanșat un război dur de gherilă politică împotriva celor trei puteri fundamentale ale statului, încercând să blocheze activitatea parlamentară și executivă și să țină în continuare în stare de dependență puterea judecătorească.
Iată câteva motive care mă determină să încurajez și să susțin mediatic inițiativa și demersul avocatului Dan Chitic. Va fi un test. Un test interesant. În ziua demonstrației inițiate de Dan Chitic, vom afla dacă există sau nu o masă critică de cetățeni ai României, care, dincolo de partizanatul politic, sunt cu adevărat preocupați de susținerea interesului național. Aș vrea să-i vd alături de Dan Chitic în acest demers și pe toți manifestanții pașnici – evident nu și pe cei violenți – care au încercat fără să reușească un exercițiu de democrație în Piața Victoriei. Aș vrea să văd părți ale celor două Românii de astă dată din societatea civilă, unite în fine de un obiectiv generos și comun de un interes cu adevărat național. Și tare mi-ar plăcea ca și președintele Klaus Iohannis, cu sau fără geacă roșie, să încurajeze acest demers legitim și unificator din anul Centenarului. În fine, aș fi încântat să aflu că domnul Rick Perry, secretarul pentru Energie al Statelor Unite, prezent și el la summitul celor Trei Mări, se va abține să folosească acest prilej, pentru a face presiuni asupra autorităților de la București legate de gazele de la Marea Neagră. (Sorin Roșca Stănescu)