Să nu își imagineze cineva că am o obsesie legată de Serviciul Român de Informaţii. Deși, iată, scriu foarte des despre această instituție. În mod normal, un serviciu secret este, pur și simplu, o instituție publică, care nu ar merită o atenție deosebită din partea celor care încearcă să analizeze starea politică a unui stat. Şi, totuși, în ceea ce privește Serviciul Român de Informaţii, lucrurile stau altfel. Și cred că motivul real nu este obsesia unora sau a altora, ci, pur și simplu, comportamentul unor dintre reprezentanții Serviciul Român de Informaţii. În esență, dorința acestora de a-și substitui statul, serviciului public, este, nu numai cauza atenției deosebite pe care SRI o stârnește, ci și cauza celor mai multe lucruri rele din România.
Mai devreme sau mai târziu, societatea românească se va reseta. O încercare, din păcate extrem de timidă, lipsită de elan și, chiar, de consecvență, are loc chiar sub ochii noştri. În acest scop, cetățenii l-au ales pe Iohannis, cu acest mandat a venit Iohannis la Cotroceni și acesta este obiectivul declarat și, chiar, real urmărit de Iohannis, în calitatea sa de președinte. Numai că, orice efort va fi blocat, din fașă, într-un mod insidios sau manifest, de către manevrele pe care le fac acei reprezentanți ai serviciilor secrete – în special, de la SRI – care au alte obiective decât cele conferite prin lege respectivei instituții.
Care sunt aceste obiective? În esență, câțiva conducători SRI, în frunte cu Florian Coldea, au descoperit că în apele tulburi în care, din păcate, se zbate încă România, beneficiază de o imensă oportunitate. Aceea de a pune mâna pe mai multă putere. De a influența decisiv cât mai multe procese, care au loc în această țară, în plan politic, în plan juridic, economic sau financiar. Și de ce ar face asta? Se poate întreba, cât se poate de legitim, orice cititor. Nu cumva, vremurile sunt de așa natură încât România, o țară aflată la granița NATO și a Uniunii Europene, confruntată năprasnic cu flagelul corupției instituționalizate, are nevoie de o supraveghere mai mare decât alte state? Nu cumva, acest rol revine spionajului intern, care lucrează într-o strânsă cooperare cu serviciile similare ale altor state din Uniunea Europeană și, în special, din Statele Unite? Nu cumva, partenerii noștri euroatlantici au ajuns la concluzia că, pentru o vreme cel puțin, pentru ca România să fie menținută sub control, pentru ca aici să existe stabilitate, pentru ca lucrurile să nu degenereze, pentru ca flagelul corupției să nu deturneze, în mod decisiv, statul român de pe noua sa orbită, se impune ca șurubul să fie strâns cât mai tare? Nu cumva, tocmai din acest motiv, reprezentanții justiției tăie și spânzură, călcând cu trenul, nu numai oameni vinovați, ci și oameni nevinovați, într-o încercare disperată de a opri procesul de acaparare a statului, de către corupți? Și, nu cumva, garanția că, la rândul ei, justiție nu va capota, este asigurată tocmai de către Serviciul Român de Informații? Care, pentru a fi cât mai eficient și cât mai vigilent, trebuie să se insinueze în toate structurile statului, supraveghindu-le și dirijându-le la nevoie?
Iată că, pur și simplu, punându-ne asemenea întrebări ajungem, din aproape în aproape, la o concluzie simplă. Și anume că, dacă așa stau lucrurile, chiar în ideea că ceea ce dirijează domnul Florian Coldea este făcut cu bune intenții, pur și simplu, din patriotism, așa cum afirmă numeroase trompete SRI din presă, asistăm, totuși, la predarea a ceea ce numim stat de drept pe mână unor indivizi. De ce? Pentru că statul de drept înseamnă, pur şi simplu, trei puteri în stat: legislativă – reprezentată prin Parlament, executivă – reprezentată prin Guvern și președinție, și judecătorească – reprezentată prin Consiliul Superior al Magistraturii, care lucrează pentru cetățean și niciodată în alt scop, într-un mod independent una de alta, dar cu posibilitatea de a se supraveghea reciproc. În nicio arhitectură a acestui lumi, pe care o numim lumea civilizată, supusă regulilor democrației moderne, spionajul intern și, în general, orice serviciu de informații nu reprezintă altceva decât simple unelte ale statului de drept. Cu atribuții strict prevăzute prin lege.
Dacă Serviciul Român de Informaţii are reprezentanți în presă, este extrem de rău, pentru că asta înseamnă că și-a creat posibilitatea de a face propagandă neagră. Statul german, de pildă, a interzis cu desăvârșire existenţa ofițerilor acoperiți în presă. Dacă generalul cu trei stele, făcut de Băsescu și care acum mimează că îi este credincios lui Iohannis, pe nume Florian Coldea, a utilizat ofițeri acoperiți ori colaboratori în aparatul politic – partide, Parlament și Executiv, ori în justiție, asta înseamnă că el încearcă, sub umbrela serviciului pe care îl conduce și a Parteneriatului Euro-Atlantic, în care SRI își aduce o contribuție importantă, să dobândească, pentru el și pentru un grup de ofițeri superiori din serviciul secret, o putere cât mai mare. În ce scop? Dacă vom cerceta averile reale ale acestui grup de interese din conducerea și din proximitatea SRI vom afla imediat răspunsul.
Dar cine să facă acest lucru? Nici răspunsul la această întrebare nu este prea complicat. În primul rând, ar trebui schimbat șeful Diviziunii de Protecţie Internă din SRI. Aceasta este poliția internă a serviciului secret. Aducând acolo un om nou, care nu face parte din grupul de interese al lui Florian Coldea, decidenții politici ar putea începe să pună ordine în SRI. Iar dacă această operațiune va fi declanșată, se va vedea cum, treptat, răul care macină societatea românească va fi eradicat. Fără a mai fi necesare măsuri extreme și mult prea controversate, pentru a mai putea convinge pe cineva că, în această țară, are loc o operațiune prin care gradul de justiție să crească spectaculos. O asemenea decizie ar înseamnă începutul sfârșitului pentru mulți dintre dirijorii reali ai marilor operațiuni de corupție din această țară, pe care justiția niciodată nu i-a deranjat, din simplul motiv că ei sunt cei care, oricând, deranjează sau pot deranja justiția. (Sorin Rosca Stanescu)