CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara sau pensii speciale ?

3 comentarii / 3348 vizualizări / 6 august 2017

Subiectul pensiilor speciale e unul cu adevărat delicat. Tratat cum e acum de PSD-Dragnea-Olguţa Vasilescu şi de preşedintele Iohannis (susţinut de instituţiile de forţă, cărora le datorează aproape totul), adică politicianist, cu scopul nemărturisit de a trece în rezervă nişte generali din serviciile speciale fabricaţi pe bandă rulantă de aventurierul Băsescu (omul lor !), subiectul s-a extins violent împotriva mai ales a magistraţilor, a ofiţerilor din Securitate şi din Armată, principalii beneficiari ai aşa-ziselor pensii speciale. Actuala conducere a PSD şi preşedintele Iohannis nu pot fi bănuiţi în nici un fel de subtilitate sau de doătri intelectuale speciale. Ei sunt doar la fel ca majoritatea părinţilor şi bunicilor lor care obţin azi pensii speciale.
În acest moment al istoriei, în România avem trei popoare româneşti. Primul, cel mai activ, cel mai curajos, e peste graniţă. Vreo 4,5 spre 5 milioane de oameni plecaţi recent. Al doilea popor e cel al pensiilor şi veniturilor speciale. De câte ori nu şi-au mărit cu tupeu parlamentarii veniturile fără să-i cenzureze cineva ? Şi sunt de multă vreme atât de numeroşi ! O adunătură în care domină cei bine hrăniţi, interlopii, infractorii pur şi simplu, şi care acoperă întreg teritoriul naţional. Al treilea popor român e compus din toţi ceilalţi, cei cu pensii şi cu venituri mici.
La începutul anilor ’90 era foarte trendy să susţii punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Era vorba despre lustraţie. Mai ales intelectualii din vestul ţării îşi construiseră un argument de moralitate, de respectabilitate din susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Unde ne găsim astăzi, după 27 de ani ? PSD confirmă şi reconfirmă integralitatea pensiilor speciale ale multor „tovarăşi” care poate ar fi meritat să fie lustraţi, să li se aplice punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.
Spuneam că subiectul e cu adevărat delicat. E foarte uşor să te bagi cu cizmele în drepturile foştilor ofiţeri din serviciile secrete. Unii dintre ei chiar au servit statul român, au riscat mai mult decât o mulţime de generali din armată, priviţi azi cu mai multă îngăduinţă, care s-au luptat ani de-a rândul cu construcţiile şi cu culesul porumbului sau al merelor şi strugurilor. Şi am avut o armată foarte numeroasă într-o lungă perioadă de pace, datorată echilibrului nuclear. Pe de altă parte, e destul de greu de înţeles de ce azi procurorii sunt asimilaţi cu judecătorii şi devin astfel magistraţi, când, de fapt, ar trebui asimilaţi cu poliţiştii, adică ofiţeri ai statului român. Cu drepturile lor integrale, bineînţeles. Pălmaşii din Ministerul de Interne, cei care au rămas cel mai aproape de poporul din care provin, sunt, fără îndoială, cei mai nedreptăţiţi. Cât despre profesori, învăţători, doctori şi asistente, salariile lor sunt extrem de mici, mai ales dacă le comparăm cu pensiile speciale.
România este azi o oligarhie gerontocratică, cu o falsă glazură democratică, cerută expres de UE şi de SUA. Cum ziceam, pe lângă poporul român cu pensii speciale, avem şi poporul român cu pensii mici. Cei cu pensii speciale îşi pot asigura hrană, îngrijiri, medicamente scumpe, iar cei cu pensii mici vor pleca la Domnul inevitabil mai repede. Mai rămân să emigreze încă vreo 4 milioane înspre Vestul Europei şi înspre continentul nord-american ca să ne atingem în sfârşit marele ideal : poporul român din exterior va plăti integral pensiile speciale ale poporului român din interior. Vorbim doar de cei privilegiaţi, de cei cu pensii şi cu venituri speciale, pentru că majoritatea celorlalţi, poporul român cu pensii mici, cu salarii de mizerie, vor fi plecat de mult spre loc luminat, loc cu verdeaţă, unde nu e durere, nici întristare, nici suspin.
Ce ne lipseşte este o filosofie coerentă a felului în care putem să trăim împreună, în societate, în comunitate, în statul român pe care îl mai avem. Aceasta putea fi reconcilierea naţională pe care cei cu pensii speciale nu au vrut-o şi pentru că foarte mulţi dintre ei ar fi rămas fără zisele pensii speciale. O asemenea filosofie nu o putem aştepta nici de la Parlament, nici de la guvern, nici de la partide şi nici de la servicii. Cei mai mulţi dintre oamenii care populează aceste instituţii sunt rezultatul evident al unei contraselecţii. De ce ar avea nevoie un pensionar român de o pensie de patru până la zece ori mai mare decât aceea a altui pensionar român ? Ce se plăteşte, de fapt, prin aceste pensii speciale ? Crime ? Servicii inavuabile în avantajul Sistemului ? Obedienţă, complicitate, iresponsabilitate agravată, laşitate ? Dacă vrem să înţelegem ce este misteriosul Sistem, e suficient să ne uităm la cine încasează pensii speciale. Ei sunt Sistemul ! Sistemul de după 1947, perpetuat în 27 de ani de tranziţie. Nici boierii de altădată nu aveau asemenea rente cash. E limpede că nouă, românilor, ne lipseşte cu totul o filosofie a trăitului împreună.(Petru Romoşan)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. Plata pensiilor speciale a fost sistată în perioada 2011-2015. Din 2015, când s-a reluat plata acestor beneficii, evoluţia numărului de pensionari de lux a fost doar una pozitivă. Aşa că, dacă în 2010 Casa de Pensii avea în plată 7.279 beneficiari, în 2017 numărul acestora a crescut la 8.324 de persoane.

    Totul în condiţiile în care parlamentarii nu se mai regăsesc acum în lista iniţială. În 2010, aleşii primeau o pensie cu o valoare, la acel moment, de peste 3.600 lei pe lună. Respectiv, 2.129 lei reprezentau contribuţia, iar restul de la buget. Din 2016, aleşii au fost scoşi din sistemul controlat de Casa de Pensii şi primesc o indemnizaţie, plătită de la buget, care depinde de numărul de mandate ale parlamentarului. Aşa că acum avem 610 beneficiari, faţă de 516 din 2010, cu o indemnizaţie medie de 3.000 lei, în condiţiile în care se încasează 1.550 de lei pentru un mandat complet, 3.100 de lei pentru două mandate şi 4.600 de lei pentru trei mandate.

    Un alt aspect interesant legat de pensiile speciale îl reprezintă modalitatea de indexare a acestora, în raport cu pensiile obişnuite.

  2. Cine sunt cei care primesc cele mai mari PENSII SPECIALE din România. Pe primul loc, magistraţii şi aviatorii. Statul român plăteşte, în prezent, peste 8.000 de astfel de pensii

    România plăteşte peste 8.000 de pensii speciale foştilor diplomaţi, aviatori, grefieri, auditori ai Curţii de Conturi şi magistraţi militari. Cea mai mare pensie specială o incasează un fost magistrat, care primeşte, lunar, peste 40.000 lei, fiind urmat de un fost aviator, cu peste 39.000 lei.

    Cine sunt cei care primesc cele mai mari PENSII SPECIALE din România. Pe primul loc, magistraţii şi aviatorii. Statul român plăteşte, în prezent, peste 8.000 de astfel de pensii
    În prezent, statul român plăteşte 8.615 pensii speciale, a căror valoare cumulată este de aproape 70 de milioane de lei (69.272.324 lei) lunar. Valoarea medie a unei pensii speciale este de puţin peste 8.000 de lei, iar din bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) se achită 14.541.642 lei, iar din bugetul de stat se plătesc 54.730.682 lei.

    Astfel, de pensii speciale beneficiază, în acest moment, 835 diplomaţi, 691 funcţionari publici parlamentari, 1.440 aviatori, 3.354 magistraţi, 1.725 grefieri şi 570 de consilieri şi auditori ai Curţii de Conturi.

    În cazul magistraţilor pensia minimă este de 1.176 de lei, iar cea maximă e de 40.963 lei, în timp ce pensia medie este de 10.789 lei. În total se plătesc acestora pensii în valoare de 36.187.329 lei, din care cota suportată din BASS este de 3.646.419 lei, iar cota suportată din bugetul de stat este de 32.540.910 lei.

  3. emă de (ne)sustenabilitate e generată de pensiile de serviciu din armată, poliţie şi servicii de informaţii. Cum numărul beneficiarilor din aceste categorii era, în 2016, de peste 154.000 de persoane, rezultă o notă de plată mult mai mare decât cea aferentă celor 8.600, din categoriile susmenţionte. Dintr-un răspuns la o interpelare, reiese că pentru pensiile speciale din armată, poliţie şi servicii au fost alocate 5,4 miliarde lei în 2016. Aceasta echivalează cu 0,8% din PIB, ceea ce înseamnă foarte mult şi reprezintă aproape 12% din bugetul asigurărilor sociale.

    De ce tocmai acum nevoia unei ordonanţe privind pensiile speciale?

    Cel mai probabil, o combinaţie de mai mulţi factori. Pe de o parte, este un efect pervers al programului Dragnea – Vâlcov, la care autorii nu s-au aşteptat. Creşterile de salarii brute din ultimii ani, la care se va adăuga creşterea artificială a salariului brut de anul viitor (se pasează contribuţiile sociale de la angajator la angajat, dar salariul net creşte doar modic), înseamnă şi creşterea masivă a pensiilor speciale, legate de salariile brute printr-un mecanism de indexare. Pe de altă parte, există problema reală a deficitului public, atât din acest an, dar mai ales din anul viitor şi următorii.

    Soluţiile promovate – schimbarea formulei de calcul a pensiilor speciale, astfel încât să nu depăşească salariile nete sau soldele în plată, precum şi indexarea cu inflaţia – reprezintă doar paliative, cele mai la îndemână, cu un cost politic minimal, dar care nu rezolvă pe fond problema.

    Schemele de pensii ocupaţionale, în special cele militare, au un defect structural dat de creşterea în timp a numărului de beneficiari. Acest fapt e deja vizibil, dar pragul critic e încă departe de fi atins. Realităţi economice viitoare vor forţa guvernanţii de la acel moment să ia în calcul şi soluţii de fond, cum ar fi: creşterea vârstei de pensionare (e complet inechitabil să ceri populaţiei să muncească până la 65, în curând 69-70 de ani, iar alţii să se pensioneze mai devreme de 50 de ani), schimbarea formulei de calcul, interzicerea cumulului pensie – salariu în sectorul public sau în companiile de stat (de aici provin acele venituri lunare „nesimțite“ – pensie plus salariu de peste 20.000 lei) şi, nu în ultimul rând, impozitarea progresivă a veniturilor (ca soluţie la pensiile în plată considerate „drepturi câştigate“ şi care nu pot fi tăiate sau recalculate în jos). Toate aceste soluţii presupun un risc politic şi necesită o voinţă politică, una care nu există în lunga vară fierbinte a anului 2017.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998