Conflictul politic declanșat în ultimele zile include și aspecte de maximă importanță care țin de procedurile statutare ori administrativ-legale(vezi scandalul de la Monitorul Oficial), iar aici, ambele părți aflate în dispută au vulnerabilități majore. Din păcate, dacă Grindeanu e un simplu om supus greșelii, ca să zicem așa, PSD e o întreagă mașinărie, iar erorile și abuzurile sale cîntăresc mult mai greu. Să vedem, concret, cum stau lucrurile în privința disputelor pe marginea statutului PSD.

Punctul nevralgic al premierului Grindeanu e excluderea din partid, decisă de Comitetul Executiv. Premierul s-a apărat spunînd că PSD a încălcat propriul statut, care stipulează că un membru de partid poate fi exclus doar la propunerea organizației în care activează, Timiș în acest caz. E adevărat, așa prevede articolul 31, alin.4.
Numai că alt articol, care reglementează atribuțiile Comitetului Executiv, prevede, la art.142, alin 9 că acesta ”hotărăște, în situații excepționale, cu 2/3 din voturile membrilor săi, sancționarea cu excludere din partid a oricărui membru, pentru încălcări grave ale Statutului sau pentru prejudicii majore aduse PSD”.

Excluderea lui Grindeanu a fost, deci, statutară. În plus, zvonurile că premierul ar intenționa să se reînscrie în PSD sunt lipsite de temei: statutul prevede la art. 35 că un membru exclus poate reveni în partid abia după minim un an.

În cazul lui Victor Ponta, lucrurile se complică, pentru că acesta ar fi fost exclus nu nominal și pe bază de vot și de analiză punctuală, incluzînd audierea sa, (art.29 prevede că membrii au dreptul să participe la ședințele în care se discută problemele legate de persoana și activitatea lor și să folosească dreptul de a se apăra), ci în baza unei decizii de ordin general a Cex-ului care ar funcționa ca un pat al lui Procust.

Ori, o asemenea decizie nu ar putea funcționa, în mod firesc, decît dacă ar figura în statut, pentru că CEx a stabilit, practic, cu de la sine putere, un criteriu general aparte de pierdere a calității de membru. Pe cale de consecință, la fel de bine, CEx ar putea decide prin vot că orice membru care își lasă mustață devine incompatibil cu calitatea de membru.

Din această din urmă problematică a derivat, acum cîțiva ani, ceea ce ar putea constitui salvarea lui Grindeanu.

Mai exact, în 2013, Curtea Constituțională a eliminat din Legea partidelor politice, prin Decizia 530, un articol care prevedea că problema excluderii unui membru ține strict de bucătăria internă de partid, deschizînd, astfel, drum către posibilitatea contestării în justiție a acesteia.

Curtea a constatat, atunci, că ”prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competența exclusivă a organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statuare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce privește respectarea de către aceste organe a propriului statut și împiedică astfel accesul liber la justiție. De altfel, Curtea reține că problema constituționalității prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 trebuie privită cu maximă exigență în condițiile în care pierderea calității de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective ori a arbitrariului”.

Ori, arbitrariul și premisele subiective sunt, în esență, exact apărarea premierului Grindeanu în fața deciziei de excludere.

CCR a arătat, cu acel prilej – lucru de o importanță crucială! – și că funcționarea partidelor politice este, și trebuie să fie, ancorată profund în legislație:

”Curtea consideră că se impune o distincție clară între normele de deontologie proprii partidelor politice și normele care, instituind drepturi și obligații ale membrilor partidului și ale organelor statutare, sancțiuni pentru abaterile de la prevederile statutare și procedurile de urmat în aceste cazuri, au evident natură juridică. Aceste norme au forță juridică obligatorie și se înscriu în noțiunea de „lege”, astfel cum aceasta a fost conturată potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ca noțiune autonomă”.

Judecătorii exemplificau prin aceea că excluderea aleșilor locali din partide are drept consecințe pierderea mandatelor acestora, lucru care nu mai ține doar de bucătăria de partid.

CCR mai atrăgea atenția că, în vechea formă a legii, era ”lăsată la latitudinea exclusivă a organelor statutare ale partidului aplicarea oricărei sancțiuni, inclusiv excluderea din partid, chiar cu încălcarea propriului statut, fără teama că această încălcare ar putea fi cenzurată de către instanță”.

Curtea mai reținea și că ”membrii unui partid politic trebuie, în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în fața jurisdicțiilor interne ale partidului, să solicite acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare și doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statuare, să aibă, ulterior, posibilitatea sesizării instanței judecătorești. Aceeași concluzie rezultă și din împrejurarea că, deși organele cu atribuții jurisdicționale ale partidului își desfășoară activitatea pe baza unor prevederi statutare care, în principal, trebuie să asigure părților dreptul la opinie, dreptul de a se apăra și o procedură echitabilă, acestea nu pot fi considerate ca întrunind condițiile specifice unui tribunal independent și imparțial, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”.

În treacăt fie spus, Statutul PSD este, din acest punct de vedere, ilegal și neconstituțional pentru că încalcă prezumția de nevinovăție. Astfel, deși un membru sancționat statutar are dreptul să conteste sancțiunea respectivă la Comisia de Arbitraj a partidului, pînă la pronunțarea acesteia el rămîne cu sancțiunea, urmînd ca abia ulterior să fie repus în drepturi.
În mod cert, lui Liviu Dragnea nu i-ar conveni să intre la închisoare după prima sentință a justiției în dosarul lui pe rol, pentru a fi, eventual, scos după o achitare la recurs.

Dincolo de asta, însă, dacă în, cazul excluderii lui Grindeanu din partid, PSD se apără – și pe drept – cu prevederile statutare, aceeași raportare i-ar putea crea lui Dragnea probleme incomensurabile.

Mai precis, Statutul prevede, la art.120, alin.7 că pentru validarea noului premier trebui convocat congresul formațiunii, după propunerea făcută de CEx.

Cum exact asta cere și Grindeanu, e greu de crezut că actuala conducere a PSD are de gînd să respecte, de astă dată, prevederile statutare. (Bogdan Tiberiu Iacob)