CURS VALUTAR
antena-3-si-romania-tv-465x390

Romania – in zodia delictului de opinie. Cazul A3 si RTV

4 comentarii / 4658 vizualizări / 24 iunie 2018

”Peste tot în lume, acolo unde e capitalism, libertatea presei înseamnă de fapt libertatea de a cumpăra ziare, de a cumpăra autori, de a mitui, cumpăra și falsifica ”opinia publică” în beneficiul burghezilor”. Nici nu ar fi visat Lenin cît de bine vor rezona, peste ani, spusele sale cu ideile unor oameni care, abia scăpați de două-trei decenii de cenzură și dictatură, nu au alt gînd decît să revină în forță de unde au plecat. Mulți dintre ei, intelectuali de top.

Aflăm din presa zilei că un anume ONG și al său șef, o anume Raluca Feher, au lansat o petiție nervoasă, mai degrabă o somație – prin care cer marilor companii să nu mai dea publicitate posturilor Antena 3 și România TV pe motiv că știrile lor nu sunt suficient de conforme cu realitatea.

”Inițiem acest demers întrucât banii obținuți din contractele de publicitate finanțează campaniile de manipulare a opiniei publice, purtate în interesul unor indivizi corupți, mulți dintre ei cu condamnări penale, campanii care subminează statul de drept. Finanțarea acestor televiziuni înseamnă sponsorizarea discursului urii, atrăgând după sine distrugerea coeziunii sociale, emigrarea unui număr imens de români afectând astfel mediul economic și ducând, implicit, la pierderi pe care companiile pe care le reprezentați le vor suferi (s.n.) se arată în petiție.

Dincolo de similitudinile cu argumentația lui Lenin ori chiar Hitler – libertatea presei avantajează dușmanii poporului proletar! – e de-a dreptul înduioșătoare grija autorilor pentru profiturile companiilor somate.
Acum vreun an, același ONG din rețeaua Soros – îl știți care Soros, cel cu societatea deschisă – iniția o petiție similară, de astă dată contra A3, RTV și B1TV.
Între timp, pare-se că B1 și-a făcut lecțiile, cuminte, și a fost scos de pe lista neagră.
Instanța numită Raluca Feher decide, iată, cine merită să supraviețuiască în media și cine nu.

Asta nu ar fi nimic: în 2016, aceeași Raluca Feher se număra printre semnatarii la fel de nervoși ai unei petiții/somații către specialistul în advertising Felix Tătaru, care îndrăznise să se pronunțe în favoarea Coaliției pentru familie. Mai mult de 12 duzini de nume sonore îi cereau acestuia să se delimiteze urgent de vorbele pe care le scrisese pe Facebook.

De ani și ani de zile, partizanii dreptei în special, rostogolesc pe net o zicere de prin anii 90 a lui Ion Rațiu, în fapt provenind mai mult sau mai puțin credibil de la Voltaire, care suna cam așa ”Mă voi bate pînă la ultima picătură de sînge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine!”.

La adăpostul acestui generos slogan se dezvoltă, însă, încet-încet, un discurs al urii care înfierează tot mai des delictul de opinie.

Nimeni nu pare dispus să accepte opinii contrare, iar știrile care deranjează sunt obligatoriu fake.
În numele democrației, vocile deranjante pentru o anume parte a societății trebuie amuțite și, pentru că a noastră Constituție nu permite asta, se apelează la strategia sufocării economice. (Ce mai contează că o televiziune extrem de onestă și de grijulie cu veridicitatea materialelor sale s-a sufocat singură, economic, pînă la datorii de zeci de milioane, dar rezistă pe piață, fir-ar, de ai zice că e înscrisă în patrimoniul UNESCO)

Grav nu e atît că există o Raluca Feher, cu ale sale inițiative, ci că se găsesc atîtea și atîtea nume de calitate care se reped să-i îmbrățișeze cauza, regizori, scriitori, cîntăreți, jurnaliști, actori, publicitari. Oameni citiți, educați, umblați, rafinați. Mulți dintre ei au rezistat presiunilor comunismului, dar îi lasă nervii în democrație și nu mai nimeresc butonul telecomenzii pentru a schimba canalul care nu le place. Fiecare dintre aceștia visează, de fapt, la o telecomandă gigantică, una care să le permită să schimbe după propria gîndire canalele tuturor românilor printr-o apăsare de buton.

Ce să le spui acestor oameni de la care ar trebui să vină, culmea, dată fiind calitatea lor intelectuală, exact mesajele toleranței și ale respectării opiniei adverse?

Că un mare scriitor, dublu laureat al Pulitzer, Norman Mailer, spunea cîndva ”Lăsați fiecare autor să-și spună propriile neadevăruri. Asta e libertatea presei” ?

Că marele lider american John F.Kennedy spunea, și el, că ”O națiune care se teme să-și lase poporul să discearnă ce e adevărat și ce e fals e o națiune care se teme de propriul popor”?

Că Alexis de Tocqueville spunea ”În ceea ce privește presa, nu există o medie între servitute și abuz. Pentru a obține bunurile inestimabile pe care le asigură libertatea presei trebuie să știi să accepți și relele inevitabile, cărora ea le da naștere”?

Le-am putea reaminti astea și multe altele asemănătoare.

Dar, vorba altui nume sonor, Nikos Kazantzakis, nu există surd mai mare decît cel care nu vrea să audă. (Bogdan Tiberiu IACOB)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

4 Comentarii

  1. Neo-bolsevismul sorosist este cancerul democratiei. Radicalismul, intoleranta, ura fata de cei cu opinii diferite, agresivitate, violenta fizica, sunt produsele specifice acestei miscari anarhice globaliste.

    Miscarile anarhice succesc cu usurinta mintile, mai alesc ca intotdeauna si in orice societate exista frustrari. Nici prin gand nu le trece adeptilor unor astfel de miscari ca sunt simpli figuranti intr-un film bine regizat de anumiti politicieni. Istoria secolulul XX este plina de astfel de exemple in acest sens.

    De ce se gasesc “atîtea și atîtea nume de calitate care se reped să-i îmbrățișeze cauza, regizori, scriitori, cîntăreți, jurnaliști, actori, publicitari” ? Din aceleasi motive pentru care astfel de oameni au produs ode comunismului “biruitor”: interese personale, privilegii, foamea de bani.

  2. ”Grav nu e atît că există o Raluca Feher, cu ale sale inițiative, ci că se găsesc atîtea și atîtea nume de calitate care se reped să-i îmbrățișeze cauza, regizori, scriitori, cîntăreți, jurnaliști, actori, publicitari. Oameni citiți, educați, umblați, rafinați.”
    1. Dati-ne cateva exemple de astfel de personalitati.
    2. Si daca ar fi asa precum ziceti, nu aveti impresia ca o trasatura a elitei post-decembriste este lipsa de bun simt, de viziune democratica, de empatie si de generozitate ?

    • Vorbești despre elita securistă, care vă manipulează de muțunache ce sunteți.

  3. Democratia vine ‘la pachet’ cu drepturi si libertati, inclusiv ‘libertatea presei’, care, intr-o tara normala si in cazul unui popor informat, nu ar crea decat subiecte de meditatie, provocari la gandire si dezbateri de idei si/sau principii; un popor dubitativ in limitele democratice, este un popor care dovedeste ca se preocupa de slefuirea in beneficiul intregului popor a normelor de drept care le guverneaza viata.

    Democratia este, in acelasi timp, si presupune in mod obligatoriu, numai si numai domnia legii; in lipsa legii si a domniei ei, democratia dispare, golindu-se de continut.

    Impunerea legii in democratie se face prin intermediul institutiilor expres prevazute de lege, care ar trebui sa-si exercite cu buna credinta si in limitele legii prerogativele incredintate de legi; atunci cand ‘organele abilitate’ isi iau, cu de la sine putere, prerogative ce nu le-au fost incredintate prin lege de catre legiuitor, autocratia incepe sa ia locul democratiei.

    Esenta democratiei este definita simplu prin expresia ‘poporul este suveran’; daca poporul este constient de puterea totala pe care acest simplu enunt i-a incredintat-o, atunci derapajele de la normele de drept care reglementeaza democratia sunt, practic, imposibile, dat fiind faptul ca poporul este vigilent si sanctioneaza drastic si in temeiul legii, orice astfel de posibil derapaje.

    Atunci cand poporul este BOU, atunci cand cetatenii sunt LASI, atunci cand clasa politica cauta CONIVENTA ‘organelor abilitate’ cu scopul construrii unei puteri oculte care sa-i deserveasca in detrimentul propriului popor, atunci cand ‘serviciile’ TRADEAZA poporul si tara care le plateste solda, atunci cand presa in goana dupa rating incepe sa MINTA cu buna stiinta poporul pentru a-l scoate in strada si a distruge statul de drept, atunci tara se numeste Romania, iar anul de gratie este 2018.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *