Povestea năstruşnicului domn Paul Păcuraru, care a explodat ieri în media autohtonă, demonstrează, dacă mai era nevoie, că România e o ţară în care bârfele de alcov sunt la mare preţ. Articolele despre fostul ministru liberal totalizează în acest moment sute de mii de accesări, emisiunile aranjate rapid pe subiect au rating baban şi mai mult ca sigur că şi tirajele se duc în sus. Marea problemă, după 20 de ani de democraţie, dar şi de scandaluri sexuale la nivel înalt, e că nu e clar dacă un asemenea incident te îngroapă sau te ridică, pentru că reacţiile publicului sunt mai mult decât imprevizibile. Ministrul cu şliţul desfăcutUn prim scandal să-i zicem – oarecum forţat – cu tentă sexuală, dar care s-a lăsat cu prima mare demitere din guvern a avut loc imediat după revoluţie. Victima a fost Adrian Sârbu, mogulul PRO TV de azi, care deţinea postul de secretar de stat în guvernul Roman. O exprimare verbală mai mult decât porcoasă la adresa unui ziar central, „România liberă”, a transpirat în media şi l-a lăsat pe tânărul fesenist fără scaun în guvern. Nu i-a prins rău, însă, dovadă că azi e unul dintre cei mai puternici oameni ai ţării. În acelaşi an, prim-vicepremierul Gelu Voican Voiculescu stupefia opinia publică prin declaraţia că viaţa sa se desfăşoară „între clitoris şi metafizică”, mai apoi aflându-se că fosta sa soţie se reprofilase în actriţă porno la Paris. După pudoarea etalată de regimul comunist, asemenea evenimente şi declaraţii făceau furori în România, alimentând discuţii infinite. În 1993, avem primul ministru destituit din cauza unui scandal sexual, e vorba de scriitorul Petre Sălcudeanu, care, într-o seară, după câteva pahare în plus, a căşunat pe femeia ofiţer de serviciu la ministerul Culturii, iar aceasta a alertat presa, care l-a prins pe ministru cu şliţul desfăcut. Autorul articolului, junele gazetar de real talent Dan Capatos, azi e ditamai vedeta TV, specializată tocmai în scandaluri de acest tip. Cad capete şi în serviciile secreteCam în aceeaşi perioadă, capul numărului 2 în SRI, generalul Dumitru Cristea, cădea pe altarul unei poveşti de amor cu o studentă, nici până azi nefiind clar dacă la mijloc nu a fost vorba de o poveste aranjată pentru debarcarea acestuia. Prin 1999, Vadim Tudor a aruncat o bombă de proporţii direct în capul preşedintelui în exerciţiu, liderul PRM pretinzând că a intrat în posesia jurnalului intim al unei actriţe anonime, Rona Hartner, care demonstra că aceasta ar fi fost amanta lui Emil Constantinescu. Se spune că Rona a fost sunată imediat de undeva, din sferele înalte, şi trimisă în studio, la Dan Diaconescu, să arunce, grabnic, scandalul în derizoriu. Finalmente, bâlciul a rămas în coadă de peşte dar, trebuie spus, dacă lui Constantinescu scandalul s-ar putea să îi fi dăunat sever, el renunţînd la un nou mandat de preşedinte în anul următor, lui Vadim, cel ajuns în finala prezidenţială, în 2000, sigur nu i-a prins rău. La scurtă vreme, un nou eveniment: în 2001, secretarul de stat la Cultură, Ion Antonescu, din guvernul Năstase, şi consilierul prezidenţial Eugen Mihăiescu au fost surprinşi pipăind dansatoare exotice la petrecerea prilejuită de lansarea revistei pornografice Hustler în România. Antonescu a scăpat ca prin urechile acului de demitere, iar azi are conturile încheiate cu politica, în schimb Eugen Mihăiescu a fost ulterior propulsat în Parlamentul European, unde candidează şi în acest moment. Când scandalurile sexuale te scot din anonimatNu trebuie uitat nici mega-scandalul amorsat în acea perioadă de către Laura Andreşan, care l-a acuzat în direct, la TV, pe democratul Liviu Negoiţă că a hărţuit-o sexual, oferind tot felul de amănunte pe care hârtia greu le-ar suporta. Surpriză maximă, însă, cariera politică a lui Negoiţă, până atunci un anonim, mai degrabă a înflorit decât a avut de suferit. Alte „victime” ale dezvăluirilor Laurei Andreşan, foştii miniştri Ioan Rus ori Dan Matei Agathon au decăzut politic în ultimii ani, în schimb afaceristului Dorin Cocoş, aflat şi el pe lista porno-starletei, nu i-a mers rău deloc, deşi legătura sa cu politica o reprezintă, mai degrabă, soţia, adică Elena Udrea, ea însăşi în miezul multor bârfe de alcov. Un scandal uriaş cu tentă sexuală a declanşat actualul preşedinte acum câţiva ani, printr-o declaraţie publică ce a amuţit România: „Adrian Năstase face dragoste cu fundul, îşi foloseşte fundul la relaţii sexuale”. A fost, probabil, momentul celui mai profund regret din viaţa năbădăiosului Băsescu, pentru că, la scurt vreme, acesta şi-a cerut scuze public şi a mărturisit că „îi este scârbă de el însuşi”. Acelaşi Băsescu fusese surprins de camerele de luat vederi, în 2000, în noaptea alegerilor, la sediul de campanie al PD, strigând, fericit, la adresa adversarilor partidului, „M….e!”. Nici unul dintre incidentele de mai sus ori altele de acelaşi tip, nu a afectat, însă, cariera politică a actualului preşedinte. „Emiluş de pluş” şi iubirile tomnatice ale lui MiluţNici Emil Boc nu a avut prea mult de suferit, ba dimpotrivă, după ce presa l-a surprins, în perioada campaniei electorale pentru PE, din 2007, mergând cu flori şi un ursuleţ de pluş la o femeie despre care existau indicii că e amanta sa. „Emiluş de pluş” a avut, ulterior, un parcurs spectaculos, devenind premier şi, mai nou, posibil candidat prezidenţial. Şi liderul PNTCD, Marian Miluţ, a fost depistat pozitiv la testul anti-amantă, al presei, el trăind, anul trecut, o poveste de dragoste cu o colaboratoare căsătorită şi mult mai tânără. Ce-i drept, Miluţ nu prea a avut o carieră politică de succes nici înainte, nici după scandal. În schimb, mult mai prost a ieşit dintr-o asemenea poveste Petre Roman, cel care şi-a părăsit pe nepusă masă, la începutul lui 2007, domiciliul conjugal din cauza unei frumoase maneliste, mai tânără cu vreo trei decenii. Mai bine de un an de zile, fostul înalt demnitar s-a văzut tocat mărunt în media de către fosta soţie şi de propriile fiice, de jurnalişti şi de alte voci revoltate. Anul trecut, în preajma alegerilor generale, s-a declanşat un scandal de proporţii prin postarea pe net a unei partide de sex oral în care protagonista părea a fi Ana Birchall, o jună pesedistă aflată în plină ascensiune politică, aspirantă la un fotoliu de deputat şi chiar la şefia ministerului Culturii. Deşi nu s-a dovedit clar că ea ar fi eroina filmului, femeia a fost scoasă din cărţile alegerilor şi trasă pe linie aproape moartă. Actualul ministru al Tineretului, eurodeputatul Monica Ridzi, a fost acuzată, şi ea, public, de către eurodeputatul Eugen Mihăiescu că are o relaţie extra-conjugală cu un gazetar, pe care obişnuia să îl aducă, din când în când, la Strasbourg, şi să se „giugiulească” în văzul lumii.Unora le place…Analizând la rece poveştile de alcov de la noi, se constată lesne că ele se înmulţesc vertiginos, în ultimii ani, motivul principal fiind explozia publicaţiilor şi a emisiunilor de tip tabloid, apariţia paparazzilor, suprasaturaţia publicului în ceea ce priveşte domeniile politic, social, economic şi reorientarea către subiecte mai facile. Pe de o parte, multora dintre puternicii zilei realmente le place să se afle că au bani, influenţă şi amante frumoase, pe scurt, să stârnească invidii. Adesea, soţiile nu reprezintă, din păcate, decât cantităţi neglijabile, care trebuie să fie mulţumite că în casă există un nume influent şi un portofel consistent. Aşa se face că ministrul Radu Berceanu nu a avut mari probleme în căsnicie nici după ce s-a aflat că amanta i-a făcut un copil. Nici păruiala dintre soţie şi iubită, ziua în amiaza mare, în buricul Dorobanţilor, nu a zguduit soclul politic al demnitarului. Pe de altă parte, aşa cum demonstrează şi scandalul Paul Păcuraru, suspectat că ar fi protagonistul unei masturbări în direct pe internet, personalităţile momentului lasă impresia că nu sunt pregătite, încă, pentru lecţia discreţiei. În Occident, dezvoltarea media şi fenomenul paparazzi a „liniştit”, încă de la finele anilor 80, elitele politice, care au început să se comporte mult mai precaut, chiar dacă aventurile erotice nu le sunt, nici lor străine. La noi, când au loc numiri de ambasadori, în pregătirea informativă dinaintea preluării postului intră, în mod obligatoriu, şi indicaţia „atenţie la escapadele amoroase”, pentru că, se ştie, serviciile de informaţii de oriunde vânează cu înverşunare tocmai acest tip de comportament, în scop de şantaj. Poate nu ar strica să se predea asemenea „lecţii” şi la şcolile de vară ale politicienilor autohtoni, pentru ca opinia publică să nu mai fie alimentată, atât de des, cu poveşti de budoar. (Bogdan Tiberiu Iacob)