De oarece vreme, în România a apărut un fenomen ținînd de noaptea minții: partide cu reprezentare parlamentară declanșează sau marșează la strîngerea de semnături pentru modificarea, prin inițiative civice, a unor proiecte legislative. Nu e, însă, decît un tertip prin care se popularizează, șmecherește, ultima găselniță a serviciilor: o nouă clasă politică emanată, zice-se, de stradă.

De ce spunem că ideea implicării parlamentare în strîngerea de semnături cetățenești pentru inițierea de legi e de noaptea minții: pentru simplu motiv că un parlamentar poate iniția o lege în mod direct, fără a avea nevoie de 100.000 de semnături de sprijin. De ce parlamentarii PNL ori ai USR ies în stradă și semnează pentru inițiative civice e, în principiu, o enigmă.
Dar și o tîmpenie, pentru că inversează un proces logic implementat de-a lungul secolelor în democrație: oamenii au creat reprezentarea parlamentară tocmai pentru a promova mai ușor legile, iar acum avem politicieni care refac traseul invers.

În fapt, însă, asistăm doar la o tentativă disperată a politicienilor de a încerca un transfer de simpatie asupra lor dinspre cetățenii simpli, aflați în stradă și de a-și spori și notorietatea, eventual.
Am atras atenția în mai multe rînduri asupra unei ciudățenii de mari proporții: cîțiva ani de proteste masive în stradă nu au reușit să producă niciun lider. Dar asta numai pentru că așa s-a vrut; un lider apărut în mod ”natural” putea reprezenta un pericol pentru păpușarii nevăzuți.
Mult mai sigură e varianta aleasă la modul concret: se creează artificial partide și mișcări în paralel cu manifestațiile de protest, iar apoi se forțează alipirea lor din mers la fenomenul Piața Victoriei, pentru a se încărca de combustibil electoral.

O asemenea manevră tocmai s-a produs azi: aflăm că USR, Mişcarea România Împreună, alături de mai multe organizaţii civice, au lansat campania de strângere de semnături pentru o nouă iniţiativă de reformă a legislaţiei electorale prin care se doreşte revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor, eliminarea pragurilor electorale pentru alegerile locale şi europarlamentare, vot preferenţial pe liste de partid care permit cetăţenilor să voteze persoana şi nu lista impusă de partid. De asemenea, se doreşte, potrivit Agerpres, creşterea numărului de parlamentari care reprezintă diaspora prin aplicarea normei de reprezentare naţională şi pentru cetăţenii din diaspora, iar pentru cetăţenii care trăiesc în diaspora, dar care au în continuare domiciliul în ţară se propune ca ei să poată să voteze oriunde în lume pentru circumscripţia în care îşi au domiciliul în România.

Cum se vede cu ochiul liber, România e, din nefericire, unica țară din lume, probabil, la care fiecare rundă de alegeri se derulează după reguli noi.
Cu ani în urmă, politologi de mare reputație se chinuiau să ne convingă că votul uninominal e rețeta-minune a promovării competenței și onoarei în politică. Ulterior, s-a obținut fix efectul contrar, ajungîndu-se ca interlopii să bată în alegeri miniștri ai Justiției.
Un alt experiment electoral a dus aproape la dublarea numărului de parlamentari; s-a revenit la votul pe liste, dar nici așa nu s-a obținut ceva notabil; s-a trecut la primari votați doar într-un tur, dar au explodat alte și alte nemulțumiri. S-a redus drastic numărul de fondatori ai unui partid politic, ca să se primenească scena politică, dar am rămas tot cu vechile structuri. Exemplele de experimente nefericite din trecut ar putea continua.
Acum, apar idei noi: vot preferențial pe liste de partid, și iarăși primim asigurări de la politologi respectabili că e o rețetă-minune. Și se mai vrea un număr mare de parlamentari ai diasporei, pentru că votul din străinătate e aproape imposibil de controlat.

Nu se observă un amănunt esențial: nu rețetele sunt de vină, ci bucătarii.

Cînd, în spatele experimentelor amintite se regăsesc mereu aceiași păpușari din servicii, democrația nu are cum să nu se resimtă.

Unul dintre artizanii manevrei de azi e Dacian Cioloş, care, prezent fiind la lansarea campaniei, în Piaţa Universităţii, susține că:

„În ultimul an şi jumătate foarte mulţi români s-au convins că România are nevoie de o alternativă viabilă una pozitivă care să construiască în România şi lucrurile acestea se pot face cu oameni corecţi, cu oameni competenţi, cu oameni competenţi în politică şi cu legi bune. De aceea această iniţiativă (…) are ca obiectiv să propună un cadru legislativ care să ne permită ca încet, încet să reînnoim clasa politică şi mai ales să facem loc în mediul politic pentru oameni care vin deja cu o experienţă profesională, care vin cu o viziune şi care ştiu foarte bine ce au de făcut pentru România”.
(Adevărul e că Dacian Cioloș, ca premier, a promovat în guvernul său oameni atît de noi încît de mulți nu știm nici azi ce hram purtau.)

Îi ține isonul preşedintele USR, Dan Barna, care vrea și el oameni noi în politică:

„Marea problemă pe care o are România este vechea clasă politică coruptă şi incompetentă care s-a baricadat în spatele zidurilor de la Parlament, în spatele uşilor păzite de jandarmi şi în spatele barierelor legislative pe care această iniţiativă pe care o pornim astăzi ”Oameni noi” încearcă şi le va debloca cu siguranţă. În România este foarte greu să votezi, în România este aproape imposibil să participi ca simplu cetăţean la viaţa politică. Atât timp cât nu vom rezolva aceste probleme, nu avem nicio şansă să schimbăm actuali lideri de paie sau malefici cu cetăţeni oneşti din societate care chiar vor să contribuie”.

Cînd Barna vorbește de ”lideri de paie”, chiar înseamnă mult.

Noua manevră politică are, deci, și un nume, se cheamă Campania „Oameni noi” și este susţinută de 26 de organizaţii civice şi de patru partide – Mişcarea România Împreună, Partidul Acţiunea Civică a Tinerilor, Partidul Oamenilor Liberi, Uniunea Salvaţi România.

Mai pe scurt, partidul lui Dacian Cioloș – premierul adus la putere de protestele străzii după ”Colectiv” – , partidul USR, o creație cvasitotală a serviciilor, partidul PACT al junelui Sebastian Burduja, fiu de bancher și inițiatorul mitingului din 10 august și un partid local, cel al Oamenilor Liberi, care a dat-o politicii pe neasemuita deputată Lavinia Abu Amra, transferată la USR. Eiusdem farinae.

Sunt patru partide care se chinuie să obțină binecuvîntarea străzii pentru atacarea marii politici.

Și e momentul, poate, să amintim un mic eveniment: acum doi ani, la Predeal, Fundația ”Friedrich Naumann” din Germania în colaborare cu Inițiativa România, ONG condus de fostul consilier al Monicăi Macovei, Mihai Polițeanu, finanța organizarea unei reuniuni pentru crearea partidului lui Nicușor Dan, USR.

La eveniment participau, după cum relata Cotidianul, peste 70 de persoane, membri și invitați ai Inițiativei România, Daniel Kaddik – director de proiecte al Friedrich Naumann pe Europa de Sud-Est, Dan Mașca și Partidul Oamenilor Liberi (POL), Andrei Postolache și Pentru Iași, Nicușor Dan și Uniunea Salvați Bucureștiul, Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor (PACT), Erwin Albu și Uniunea pentru Codlea (UPC), Vlad Alexandrescu – fost ministru al Culturii etc.

Multe dintre figurile și structurile pe care le-am găsit la evenimentul de azi.

Ne mai amintim că, după tragedia ”Colectiv”, președintele Klaus Iohannis avusese o întîlnire la Cotroceni cu așa-ziși lideri ai societății civile, între care Claudia Postelnicescu, lider al ”Iniţiativei România”. Într-un interviu dat ziare.com, aceasta dezvăluia că Iohannis le transmisese la discuție că vrea ca oamenii ieşiţi în stradă, cei din societatea civilă, să îşi facă partide și să se implice în politică. ”Dînsul crede că de acolo, din stradă, ar trebui să apară viitori lideri sau viitori oameni politici”, mai spunea Postelnicescu.

Probabil că timpul a fost prea scurt pentru ca această strategie să se aplice la alegerile din 2016.
Dar nu și pentru viitoarele alegeri.

”Bobițele” politice promovate de laboratoarele oculte încep să se adune.
Desigur, nu sunt excluse surprizele, pentru că socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din tîrg.
Cum ar fi surpriza ca ceea ce se pregătea cîndva în beneficiul lui Iohannis să se fi transformat, ulterior, în vehiculul politic al lui Dacian Cioloș.
Dar, la urma-urmei, ce ar fi politica fără asemenea riscuri? (Bogdan Tiberiu IACOB)

foto: impreunapentruromania.ro