Doamna Laura Codruţa Kovesi a adus testul poligraf în DNA. Şi a început să-i invite degrabă pe procurori la detectorul de minicuni. Pentru a descoperi cine a înregistrat-o. Atunci când s-a autodenunţat. Iar procurorii s-au revoltat. Ca urmare, doi dintre ei au fost crucificaţi. Cu sprijinul CSM. Iar Augustin Lazăr, procurorul general, îi trimite la spitalul de nebuni. După care îşi pune ochelarii de soare şi defilează astfel prin faţa corpului diplomatic de Ziua Americii.
Eu credeam că procurorul general al României o are printre sarcinile sale şi pe cea de-a apăra independenţa oamenilor din sistem. Iată însă că aceştia sunt pedepsiţi atunci când reclamă faptul că şefa lor, doamna Laura Codruţa Kovesi îi abuzează, intervenind în anchetele penale. Şi tot eu mai credeam că rostul Cosiliului Superior al Magistraturii este de asemenea apărarea independenţei procurorilor şi judecătorilor. Iată însă că atunci când această independenţă este violată chiar din interiorul celor două Parchete, CSM consideră că nu mai are nimic de apărat. Ieri, acest centru al puterii judecătoreşti a executat dintr-un foc, în numai 20 de minute şi în regim nepublic, doi procurori. Aceştia au fost reclamaţi de către doamna Laura Codruţa Kovesi şi sacrificaţi ritual pentru a-şi recâştiga autoritatea pierdută în interiorul instituţiei. Mult timp s-a dezbătut dacă aceşti procurori au dreptul sau nu să participe la şedinţa în care urmau să fie crucificaţi. În cele din urmă, prezenţa lor a fost acceptată. Dar nu şi a presei. Deşi şedinţele CSM sunt publice.
Cum spuneam, execuţia a fost sumară. Ca pe vremea Tribunalelor Poporului. În 20 de minute s-a decis că cei doi, care până mai ieri se aflau pe panoul fruntaşilor, trebuie să fie sancţionaţi. Laura Codruţa Kovesi a învins.
După acest ceremonial al execuţiei rituale, în viaţa publică dar fără public, domnul Augustin Lazăr, procurorul general al României, şeful doamnei Kovesi şi păstorul tuturor procurorilor a ieşit la scenă deschisă. Şi a pus bomboana pe colivă. După patru ani de muncă în structura centrală, consideră Augustin Lazăr, un procuror e obosit şi ar trebui trecut într-o altă activitate. Cu alte cuvinte, consideră că cei doi au devenit nişte persoane rătăcite şi că acesta este motivul real care i-a determinat să se numere printre cei care s-au revoltat împotriva doamnei Laura Codruţa Kovesi. Trebuie, prin urmare, ca persoane de acest fel să se caute la cap.
Într-un cuvânt, conform procurorului general, ar trebui înfiinţat un sanatoriu pentru procurorii care au depăşit patru ani de activitate în structura centrală. Un fel de spital de nebuni. Nu ştiu prin ce structuri se învârtea domnia sa în urmă cu patru-cinci ani. Am însă certitudinea că doamna Kovesi, de exemplu, era tot într-o structură centrală. Ca şi acum. Dacă cumva nu greşesc, era chiar procuror general. Ce vrea să sugereze Augustin Lazăr? Că şi doamna Kovesi ar trebui să ia drumul spitalului?
Şi tot cu acest prilej, al execuţiei rituale, am mai avut ocazia să studiez două reacţii extrem de interesante. Prima, a preşedintelui Klaus Iohannis. Întrebat ce părere are despre tămbălăul de la DNA, acesta a declarat fără echivoc că are o deplină încredere în această instituţie. Înainte ca CSM să dea un verdict, verdictul a venit de la Cotroceni. Laura Codruţa Kovesi să fie lăsată în pace. Şi a fost lăsată în pace. CSM, de independent ce este, s-a executat.
A doua reacţie mi-a atras atenţia asupra uneia dintre victimele acestei operaţii fulgerătoare. Este vorba de faimosul procuror Doru Ţuluş. Acesta, răspunzând întrebărilor unor jurnalişti, a făcut unele declaraţii publice. Am rămas literalmente cu gura căscată. Nu în raport cu ce a spus faimosul procuror, ci în raport cu modul în care a spus ce a spus. Foarta rar am întâlnit în lumea magistraţilor o asemenea precaritate în exprimare. Un personaj atât de rudimentar sub aspect intelectual. Parcă l-am ascultat în reluare pe un confrate de-al său de la Ploieşti, faimosul procuror Negulescu, zis Portocală. Aşa că eu propun ca înainte de a-i trimite pe procurori la detectorul de minciuni sau la „detectorul cu minicuni”, aşa cum s-a exprimat Augustin Lazăr, şi înainte de a-i expedia la o casă de sănătate cu statut de sanatoriu de boli nervoase, ca unii dintre aceşti avocaţi ai statului să treacă pe la şcoală. (Sorin Roșca Stănescu)