Mult timp, s-a vorbit despre două Românii. O Românie vizibilă și o Românie profundă. A acelor care nu se manifestă politic decât din patru în patru ani. Sau deloc. Mai târziu, a apărut o a treia Românie. Cea din afară. A milioanelor de cetățeni care ne-au părăsit. Dar, până acum, nimeni nu a avut percepția existenței unei alte Românii. România care a condus de fapt. Care a făcut toate jocurile.
Mă număr printre cei care, mai voalat sau mai direct, i-am mustrat pe concetățenii mei care refuzau să se manifeste public atunci când este cazul și mai ales pe cei care absentau de la vot. Mă întrebam și îi întrebam: cum poate avansa democrația dacă ei stau acasă? De curând, am avut o revelație. Indiferent ce ar fi făcut românii, țara noastră era tot acolo unde e. Pentru că a fost condusă nu de aleși. Ci de nealeși. De oamenii din umbră. De sistem.
Această față întunecată a României, invizibilă până de curând și doar presupusă, această Românie a nealeșilor, a sistemului, a instituțiilor de forță de tip represiv, s-a substituit tuturor celorlalte Românii. Și, evident, a condus țara din spatele celor aleși. Cu alte cuvinte, a manevrat Parlamentul, Guvernul, sindicatele, presa transformându-i pe cei care primiseră girul popular în simple marionete sau, după caz, în victime. Și același sistem s-a substituit și justiției în sens larg, mai întâi prin intermediul DNA și apoi transformându-i pe judecători, o mare parte a acestora, în câmp tactic.
Și președinții României au fost, în toată această istorie tenebroasă a ultimilor 30 de ani, transformați în simpli măscărici. Singurul care a recunoscut acest lucru a fost profesorul Emil Constantinescu, atunci când a spus că a fost învins de Securitate. Singurul care nu a comentat în niciun fel a fost Ion Iliescu, care este taticul Securității renăscute. Singurul care a comentat doar parțial este Traian Băsescu, care, însă, din orgoliu, pretinde și azi că oamenii sistemului, dintre care mulți au fost numiți și promovați de el, i-au fost loiali până în ultima clipă și abia apoi și-au dat arama pe față. Acționând, practic, împotriva statului de drept. Dar singurul președinte care a luat partea sistemului, care continuă și în prezent să fie avocatul acestui oribil mecanism antidemocratic este domnul Klaus Iohannis. De aceea, probabil, el va fi pus în situația de a suporta și cea mai grea factură.
Prin urmare, România nu arată în halul în care arată și nu s-a plasat în coada Europei pentru că democrația nu a existat. Ci pentru că democrația nu a funcționat. Degeaba au fost organizate alegeri libere sau cât de cât libere dacă cei aleși în mod democratic au fost împiedicați să își îndeplinească mandatul. Atunci când au vrut să își îndeplinească mandatul. Nu este de vină România tăcută, care a intuit că degeaba se implică și a rămas acasă. Nu este de vină nici România exterioară, care nu a făcut altceva decât să își salveze pielea și să pompeze, an de an, miliarde într-o societate bolnavă.
De vină este sistemul, oameni buni. Un sistem nu ticăloșit, ci pur și simplu ticălos. Alcătuit din nenumărate persoane și al cărui nucleu se întâlnea, în guvernul paralel, în președinția paralelă și în justiția paralelă, la K2, una dintre miile de locații secrete ale SRI și care, de acolo, punea țara la cale. Deficitul de democrație, precaritatea instituțiilor, demonizarea aparatului democratic, cât a fost el, și a justiției, câtă a fost ea, precum și teribila corupție instituționalizată sunt toate generate de guvernul paralel.
De aceea eu afirm răspicat că acest stat și acest guvern paralel sunt criminale. Și trebuiesc puse, cât mai curând, la zid. Cu sau fără sprijin extern. Faimosul “factor intern” s-a văzut câte parale a făcut și în ce hal a compromis prezentul și viitorul României. (Sorin Roșca Stănescu)