Legendarul Nicolae Popa, adus în țară cu un avion privat în 2011, ca un șeic arab, a relatat într-un interviu dat ieri presei că termenul de fugar a fost total nepotrivit, el plecînd legal din țară și nefiind căutat de nimeni în Indonezia, țară în care a locuit netulburat ani de zile. Povestea sună mult prea cunoscut ca să nu recurgem la un scurt remember. Unul cu semne de întrebare mari cît coșul de baschet în care marca Laura Kovesi, pe vremea cînd încă mai putea să sară.

Într-un interviu dat ieri Antenei 3, Nicolae Popa, partenerul lui SOV în scandalul FNI și unul dintre marii fugari ai României, declară textual:

”Eu am plecat legal din România. Am avut viză turistică, apoi viză de afaceri. Ambasada României la Jakarta mi-a prelungit pașaportul în 2001.
Eu nu am fost fugar. Am locuit legal în Indonezia, fără să mă ascund. Eu nu am fost căutat sau nu a existat interes”.

Într-un interviu dat Kamikaze, acum cîțiva ani, Ioana Maria Vlas, mama FNI și alt mare fugar al țării, spunea, la rîndul său:
”Îți spun drept, pe mine nu m-a căutat nimenea. În primul rînd, nu m-a căutat România, pentru că nimeni din România nu avea interes ca eu să mă întorc și să vorbesc(…) Stăteam în Tel Aviv, la început ieșeam cu teamă, dar cînd am văzut că nu pățesc nimic, că nu e nimeni interesat de mine, mergeam pînă și la capătul orașului, la pescuit, eu fiind mare pescar”.

Într-o convorbire cu procurorul Ciprian Nastasiu, alt mare fugar, teroristul Omar Hayssam, explica felul real cum a fugit din România, în contrapartidă cu informația că a stat printre berbecuți pe un vas de transport:
”Eu am plecat ca un domn, cu capul sus, îmbrăcat la costum, parfumat, aranjat. N-am plecat nici în cutie, nici cioban, nici…”.

Același lucru l-a mărturisit și fugarul Mihai Necolaiciuc, într-un interviu pentru Digi 24:
„Am plecat din tara ca nu mai aveam ce face, cu hartie cu trei NUP-uri in mana. Nu m-am ascuns, nu mi-am schimbat nume, infatisare. Nu m-a cautat nimeni”.

Alt mare fugar, Ristea Priboi, nici nu a fost fugar: anchetat de DNA, Priboi a fost semnalat timp de trei ani de zile în diverse țări: Israel, Iordania, Nigeria etc, pînă într-o zi cînd a revenit zîmbitor în public, la un meci de baschet. Ulterior s-a aflat că în tot acest interval, fugarul stătuse bine mersi acasă, nederanjat de nimeni.

Proprietarul clădirii Pionierul unde era Clubul “Colectiv” , Gideon Zelivansky, a fost condamnat la închisoare pentru șase ani, la finele lui 2015. Nu doar că nu a ajuns după gratii, dar nici măcar nu s-a făcut publică informația că omul fugise la timp din țară și își conduce afacerile din România, liniștit, de la distanță. Faptul că s-a implicat ulterior în scandalul Black Cube, arată în mod aproape cert că nici pe el nu îl hăituia nimeni.

Pe 12 mai 2012 o informație halucinantă a lovit românii în direct la TV, fiind furnizată de autoritatea nr.1 în materie, șeful serviciului Urmăriri al IGP, comisarul Adrian Dumitrescu.

Concret, în cadrul discuțiilor aprinse provocate de dispariția subită a fraților Cămătaru imediat după condamnarea lor definitivă, comisarul Adrian Dumitrescu a declarat, în direct la Antena 3, că, în acest moment, cca.5000 de infractori condamnați definitiv se sustrag pedepselor după ce s-au făcut nevăzuți.

Aproximativ unul din 7 condamnați cu executare ai țării sfidează justiția prin absență.

Dacă pe marii fugari, ultramediatizați, ai României aflăm că nu îi caută, de regulă, nimeni, ce se întîmplă cu fugarii de rînd?
Și ce se întîmplă cu Justiția din România, per ansamblu? (Bogdan Tiberiu Iacob)