CURS VALUTAR
dam_0316

Vid legislativ: cum va fi inmormantat Regele Mihai?

0 comentarii / 1428 vizualizări / 22 noiembrie 2017

Pentru că starea Regelui Mihai nu e prea bună, e imposibil de evitat un aspect și anume ce va urma imediat după eventualul deces al fostului suveran. Răspunsul ar trebui să fie simplu: după deces, Regele va fi înmormîntat. Numai că, din nefericire, nu e deloc așa simplu. Motivul? România nu are nici la această oră o lege a funeraliilor naționale.

Ne pregătim să ”înscăunăm” viitorul suveran printr-o lege în regim de urgență depusă de Dragnea și Tăriceanu la parlament, dar nu e clar cum îl vom petrece pe cel actual pe ultimul drum, conform cu rangul și meritele sale.

România nu a reușit în 27 de ani de la revoluție să adopte o lege a funeraliilor naționale care să reglementeze în clar cine are dreptul la ele și procedurile de rigoare.

Au fost destule voci care au atras atenția de mulți ani asupra acestui neajuns, mai ales că am avut și un prim-ministru decedat, în persoana lui Radu Vasile, dar nimic nu a putut mișca legislativul în direcția reglementării problemei.

În cazul decesului Regelui, nu e vorba doar de un fost șef de stat ori de unicul mareșal pe care îl avem, ci și de figura sa legendară, de unic conducător în viață al unei țări în al doilea război mondial, ca și de o rudă apropiată a multor Case Regale ale lumii.

Cum se înmormînta un suveran în România?
Avem o scurtă relatare pe siteul romaniaregala.ro:

”La moartea Regelui Carol I, la 11 octombrie 1914, la Castelul Peles, funeraliile nationale se desfasoara cu deosebit fast, cu un protocol strict. Corpul neinsufletit al Regelui este adus de la Sinaia, cu trenul, pana la Gara de Nord si depus la Palatu Regal in Sala Tronului unde ramane pentru cateva zile. Plecarea din Sinaia, sosirea si plecarea din Bucuresti, cat si inmormantarea sunt anuntate de 101 salve de tun si bataile clopotelor tuturor bisericilor din tara. Serviciul religios cuprinde urmatoarele momente importante : prohod si priveghi la Manastirea Sinaia, slujba catolica oficiata in sala tronului (de catre arhiepiscopul catolic din Bucuresti), slujba ortodoxa la inchiderea sicriului, slujba de ingropaciune oficiata la manastirea Curtii de Arges de catre Mitropoliti. Cortegiul funerar urmeaza sicriul Regelui infasurat in drapelul Romaniei si depus pe un afet de tun. La un moment dat este lasat sa mearga liber, in spatele sicriului, calul suveranului. Cortegiul urmeaza o ordine stricta: «clerul ortodox, noul Rege si Principele Mostenitor, noua regina si familia regala, membrii guvernului, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, purtand pe perne coroana si spada defunctului, presedintii Curtii de Casatie si Justitie, de Apel si de Conturi, delegatii ale Primariei Capitalei si primarii din tara, reprezentanti ai Colegiilor liceale si universitatilor, delegati ai Academiei si institutiilor si societatilor stiintifice, ofiteri superiori din toate armele si corpurile de armata». Militarii insirati de-a lungul itinerariului cortegiului dau onorul si anunta prin salve trecerea sicriului. La momentul ingroparii asista numai Primul Ministru, Ministrul de Justitie, Maresalul Curtii si administratorul Domeniilor Regale”.

Unele dintre aceste norme nu vor mai fi, desigur, respectate, rămîn, însă, destule care vor pune probleme mari în absența unor reglementări legale.

Însăși aducerea trupului neînsuflețit în țară reclamă prezența anumitor oficiali în Elveția și pînă la sosirea în țară, ceremonii la aeroport, apoi se pune problema depunerii trupului fostului suveran undeva, în București, pentru un ultim omagiu, transportul la Curtea de Argeș, onoruri militare, salve de pușcă și de tun, prezența unor figuri înalte ale statului în diverse momente etc.

La noi, însă, marile figuri ale statului nu se înțeleg nici în privința participării la Ziua Națională, așa că ne putem face o idee asupra haosului care riscă să se producă.
Desigur, se poate bănui că oficialii Casei Regale au deja o anume idee despre cum ar trebui derulat ceremonialul înmormîntării regale, întrebarea e, totuși, în ce măsură respectivele norme ar avea acoperire legală, fie și doar din punct de vedere financiar.

În absența unor reglementări prin lege, un risc major e, în opinia noastră, acela ca unii români să considere funeraliile Regelui ca fiind prea modeste, iar alții, dimpotrivă, exagerate.
Teama declanșării unor asemenea dispute în societate a stat la baza refuzului de a se declara doliu național în cazul dispariției unor figuri importante, precum Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Eugen Ionescu, George Palade, Emil Cioran ori a altor nume de prestigiu.

Doar două personalități ale țării au fost onorate, după revoluție, cu doliu național: Patriarhul Teoctist și Regina Ana, fiecare cîte o zi.

Actualii guvernanți români, din păcate, nu excelează la capitolul organizare, mai ales în situații de criză.

În absența unui ”desfășurător” al ceremoniilor funerare în cazul unui fost mare șef de stat, e de așteptat o bulibășeală de proporții, din nefericire una derulată sub ochii unor înalți oaspeți din străinătate.

Ori, poate, se mizează pe repetarea tristei experiențe din 1999, cînd minerii lui Cozma amenințau să arunce în aer România, iar guvernul s-a trezit că nu poate decreta starea de urgență, pentru că lipsea o lege care să o reglementeze. A fost nevoie să se repare neajunsul printr-o ordonanță de urgență dată noaptea și făcută în mare pripă.
Poate nu ar strica, măcar acum, în al 12-lea ceas, ca parlamentul și guvernul să înțeleagă că e mai bine să se mobilizeze acum pentru o lege necesară, decît să o facă iar în criză de timp ori, mai rău, să încerce să improvizeze după ureche în absența ei. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: Click

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *