CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Amendament cu cîntec la legea educației: Din banii statului, universitățile pot întreține afaceri private

33 comentarii / 4497 vizualizări / 18 mai 2023

Comisia de învăţământ a Senatului a adoptat, ieri, un amendament la proiectul legii învăţământului superior prin care universităţile pot prelua fundaţii, asociaţii şi alte entităţi pentru creşterea performanţelor instituţiei. Mai precis, grație acestui amendament, strecurat în lege pe ultima sută de metri, banii primiți de universitățile de stat de la buget se pot transfera către entități private, fără a mai aminti că legea permite statului să finanțeze inclusiv universități private, ceea ce face și mai lesnicios culoarul de trecerea a banilor de la bugetul statului către buzunare private.

Cum sună amendamentul introdus ieri și adoptat de comisie, care a finalizat azi raportul asupra legii și-l va trimite Biroului permanent spre introducere pe ordinea de zi a plenului:

„Instituţiile de învăţământ superior pot prelua singure sau prin asociere, după caz, fundaţii, asociaţii, unităţi de învăţământ preuniversitar, spitale, farmacii, unităţi medicale ambulatorii, inclusiv stomatologice, cabinete de specialitate, inclusiv stomatologice cu aprobarea Senatului universitar, conform prevederilor legale. Condiţia ca acestea să fie preluate este ca ele să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei şi să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile de învăţământ şi cercetare. Obiectul de activitate al asociaţiilor şi fundaţiilor trebuie să fie conex misiunii instituţiei de învăţământ superior”, se arată în amendamentul propus de grupul PSD şi adoptat de comisie.

Tot pentru creşterea performanţelor instituţiei, instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa singure sau prin asociere societăţi comerciale, fundaţii, asociaţii, unităţi de învăţământ preuniversitar, spitale universitare, farmacii universitare, unităţi medicale ambulatorii şi cabinete de specialitate, inclusiv stomatologice, cu aprobarea Senatului universitar se mai prevede în noua lege, conform Agerpres.

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

33 Comentarii

  1. Nu pot trăi doar vânzând doctorate la preț promoțional.

    • Acuzatorul american evreu era un criminal neştiut.
      Condamnarea înalţilor ofiţeri şi a liderilor germani venise însă cu mult înainte să existe un proces în care să se dovedească vreo vinovăţie, atunci când, în plin război, la 17 decembrie 1942, liderii Statelor Unite, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice au dat o declaraţie comună privind „uciderea în masă a evreilor europeni“ şi că după război îi vor pedepsi pe „criminalii de război din Germania nazistă“. Acuzele nu erau dovedite (încă), dar pedepsirea se pronunţase deja.
      A urmat după război „dovedirea“, pentru care s-a practicat tor­tura de către nişte anchetatori foarte dubioşi, precum Burton F. Ellis şi William R. Perl. Chiar dacă despre aceştia nu se ştie sigur dacă erau evrei „care, sub Roosevelt, au ajuns repede gradaţi în armata americană“ (după cum afirma Douglas Reed, că erau evrei), este un fapt confirmat că evrei au fost mulţi dintre acuzatorii (procurorii) de la procese.
      Ca şi translatorii, până şi „psihologul“ american introdus pentru a-i „consilia“ în culise pe incul­paţii germani, Gustave Mark Gilbert, era tot un evreu, născut în 1911, la New York, din părinţi evrei emigranţi în SUA din Austria. Acesta nu şi-a jucat deloc echidistant rolul.
      *
      Dar cel mai răsunător a fost cazul procurorului evreu (şi avocat al cauzei sioniste) Benjamin Ferencz, acuzator al germanilor la Nuremberg, care apoi a contribuit şi la crearea Curţii Penale Internaţionale (care vrea acum să inculpe Rusia şi pe preşedintele rus Putin), tot un instrument de putere, nu de justiţiei reală.
      Ferencz, acest personaj sinistru care provine din zona Satu Mare, susţinea fantasmagoric că familia lui evreiască a emigrat în SUA după ce România a anexat Transilvania de nord în 1920 şi românii au început să îi persecute pe „evreii unguri“. O minciună fără rost, dar care arătă cât de necinstit a fost şi Benjamin Ferencz.
      Iar odată ajunşi în SUA, părinţii viitorului procuror la Nuremberg s-au stabilit chiar în centrul comunităţii evreieşti parteneră politic familiei preşedinţilor Roosevelt, în cartierul Lower East Side din New York, cartier căruia evreii i-au zis ghetto, deşi este practic tot în luxosul Manhattan.
      Aşa de corect şi just a fost acest Benjamin Ferencz în Germania post-belică, încât, deşi era un procuror al Statelor Unite, a participat prin prezenţă încurajatoare la crime evreieşti de „răzbunare“ la întâmplare.
      Căci iată ce declara el în 2005 către The Washington Post:
      „Am văzut odată nişte DP [displaced persons – evrei strămutaţi de sionişti ime­di­at după război, din Europa de est în Germania, înainte de a fi transferaţi apoi drept colonişti în Pales­tina / Israel – n.aut.] bătând un [fost ofiţer german] SS pe care apoi l-au legat de gura de oţel a unui crematoriu. L-au strecurat în cuptor, au aprins focul şi l-au scos iar afară. «Bate-l din nou şi pune-l înapoi până când va fi ars de viu», îşi ziceau. N-am făcut nimic pentru a-i opri. Presupun că aş fi putut să-mi folosesc revolverul sau să trag în aer, dar nu am vrut să fac asta… Păi ştii cum am primit declaraţiile martorilor? Mă duc într-un sat în care, să zicem, un pilot american ar fi fo­st paraşutat şi bătut până la moarte. Îi aşez pe toţi cu faţa la perete şi spun: «Oricine minte va fi împuşcat pe loc!». Nu mi-a trecut niciodată prin minte că declaraţiile luate sub constrângere ar fi invali­de [juridic].“ (Matthew Brzezinski, „Giving Hitler Hell“ – interviu cu Benjamin Ferencz în The Washington Post din 24 iulie 2005).
      *
      Ipoteza cu pilotul american omorât de germani este fantezistă, o plăsmuire a lui Benjamin Ferencz, ca exemplu teoretic, dar chiar aceasta a fost regula probatoriilor pentru procesele postbelice demarate în noiembrie 1945 în Germania: mărturii obţinute prin constrângere morală, psihologică şi tortură fizică.

      De fapt, unii dintre păpuşarii cei mai importanţi ai „justiţiei“ de la Nurnberg îşi aveau centrul în zona evreiască a Manhattan-ului new-yorkez. Şi familia Roosevelt îşi avea fieful tot acolo, între „macabeii“ evrei (cum le zicea Franklin Roosevelt), care erau maşinăria ei de vot. Ca şi familiile evreilor Goldmann şi Ferencz.
      Eleanor Roosevelt, soţia preşedintelui SUA şi verişoara lui în ace­laşi timp (fiind semi-incestuoşi), era născută tot în Manhattan, unde era foarte bună prietenă cu familia Goldmann, pe atunci cea mai implicată familie evreiască în sforăria globală a iudaismului şi a sionismului, totodată. Activistă de „human rights“, biografii Goldmanilor spun că Eleanor Roosevelt era mereu la masă („at dinner“) la aceştia (cf. Martin Klingst, „Amerikas Mr. Germany: Guido Goldman“, Herder Verlag 2021, tradusă în engleză sub numele titlul „Guido Goldman – Transatlantic Bridge Builder“). Tot în Manhattan se mutase şi finanţistul evreu Bernard Baruch, consilier al lui Roosevelt dinainte de a fi el preşedinte, dar şi în timpul războiului, până în 1945.
      Nahum Goldmann (ortografiat şi Goldman, cu un singur n, specific evreilor, la germani terminaţia man având, de regulă, doi n), era şeful sionist al criminalului Benjamin Ferencz, procurorul evreu desemnat de administraţia Roosevelt ca acuzator împotriva liderilor militari germani învinşi.
      Căci Nahum Goldmann, sionist de copil, din familie, a fost creatorul organizaţiei Congresul Mondial Evreiesc (World Jewish Congress, cea mai puternică organizaţie evreiască globală şi azi) şi preşedintele acesteia din 1951 până în 1978, fiind deasemenea şi preşedintele Organizaţiei Sioniste Mondiale (World Zionist Organization) din 1956 până în 1968.
      Aceste organizaţii, în frunte cu World Jewish Congress (adică Nahum Goldmann) şi „Conference on Jewish Material Claims against Germany“ l-au trimis în realitate pe Ferencz în Germania după război ca să obţină tone de bani pentru cauza evreiască, deşi el apăruse, oficial, ca procuror al Statelor Unite la Nurnberg.
      În activitatea de „recuperator“, Benjamin Ferencz era secondat în Germania chiar de Goldman fiul, pe nume Guido, care în acest scop s-a şi împrietenit cu cancelarul vest-german Konrad Adenauer, în funcţie până în octombrie 1963.
      Dar ei crescuseră ca nişte infractori, având prieteni criminali, în „ghetto“-urile din Manhattan / New York, căci iată ce a relatat Ferencz despre copilăria şi tinereţea sa:
      „Zona în care am trăit [în New York]… era o zonă cu criminalitate ridicată. Toată lumea bătea, omora sau jefuia pe cineva… Făceam parte din bande, iar poliţiştii ne erau duşmanii. Eu eram câinele de pază, iar ceilalţi jucau zaruri pe trotuar. Puneau banii pe jos, iar eu eram la colţ. Dacă vedeam venind poliţistul strigam: «Cheezit, vin poliţiştii!». Dacă fugeau suficient de departe, luam eu banii, dar dacă poliţistul ajungea primul acolo, ridica el banii. Deci poliţia a fost inamicul. O situaţie ca cea a mafiei italiene în anii următori. Era o vremea de prohibiţie, iar încălcarea legii era considerată un lucru bun, toată lumea spunea asta, se organizau jocuri de noroc, erau o mulţime de infracţiuni pe străzi, împuşcături în cartier, lucruri de genul acesta.“
      Nu ne aşteptăm ca Ben Ferencz să fi spus (tot) adevărul despre traseul său biografic până la misiunile din Germania postbelică, dar observăm că în interviul din care îl cităm nu şi-a ascuns adevărata natură criminală personală, deşi era un tip scund, firav şi complexat:
      „[În 1943] am scris mai întâi FBI-ului… Germanii ocupaseră Franţa şi se anticipa că vor ataca Anglia destul de curând. M-am gândit: bine, dacă mă vor lăsa în spatele liniilor germane din Franţa şi mă vor învăţa cum să folosesc dinamita, aş fi o achiziţie destul de bună. Aş putea băga nemţii în iad. Dar FBI-ul a spus că nu mă puteau accepta. Eram un risc de securitate… Eram cetăţean [american] doar de aproximativ treisprezece ani. Aşa că am fost respins“.
      Apoi, continuă el, „am terminat mai mult sau mai puţin Facul­ta­tea de Drept Harvard şi m-am dus imediat la acest tip din comisia de recrutare“, intrând astfel în armata SUA, ca instructor întâi, dar şi-a urât supe­riorul sergent american: „Era un om cu un caracter atât de steril în­cât, în mod serios, dacă aş fi ales să-l ucid pe el sau să-i ucid pe cei care au ucis 90.000 de evrei, l-aş fi ucis mai întâi pe sergent“. („Benjamin Ferencz“, interviu luat acestuia de dr. Daniel Stahl şi Annette Weinke în 2 decembrie 2013, publicat pe Süddeutsche Zeitung şi în 2014 pe http://www.geschichte-menschenrechte.de în limba engleză.)
      *
      Dar Ben Ferencz, a publicat în 1944, bine orientat, un articol în principala revista de criminalistică, Journal of Criminal Law and Criminology, despre crimele de război, sem­nând „sergent Benjamin Ferencz, al 15-lea batalion AAA“ şi, fiind deja în Europa, la sfârşitul anului 1944, a fost convocat la Judge Advo­cate Section a Armatei (zisă şi a „Naţiunilor Unite“, deşi nu exista oficial încă ONU) în Luxemburg, sediul generalului Patton, unde avea deja un protector, pe colo­nelul George Hickman, şi unde i s-ar fi spus că preşe­dintele Statelor Unite vrea înfiinţarea unei fili­ale pentru crime de război şi doar el, Ferencz, ar şti ce sunt acelea, căci pentru arma­tă era ceva nou până şi noţiunea de „crime împotriva umanităţii“.
      Iar planul pentru „judecarea criminalilor de război din Europa“ a fost elaborat de ministrul american al apărării Henry L. Stimson şi de subalternii săi din minister, şi, cum Roosevelt a murit în aprilie 1945, operaţiunea judiciară a fost aprobată de noul preşedinte, Harry S. Truman, căci Stimson era, ca şi şi restul cabalei evreieşti din jurul Casei Albe, tot din Manhattan, plus că…
      Acest Henry L. Stimson era la rândul său şi un iniţiat al cabalei globaliste şi a conspiraţiilor, căci, absolvent de Yale, el a fost primit din studenţie în societatea secretă a „elitei puterii“, Skull and Bones, care ar controla şi Central Intelligence Agency, conform celor mai mulţi cercetători (mulţi dintre şefii CIA provenind din Skull and Bones), şi care „i-a oferit numeroase contacte pentru tot restul vieţii sale“ (Sean L. Malloy, Atomic Tragedy: Henry L. Stimson and the Decision to Use the Bomb Against Japan, Cornell University Press 2008).
      Şi Henry L. Stimson mai era membru şi în globalista Council on Foreign Relations şi absolvent şi al Harvard Law School, ca şi subalternul său Ben Ferencz, evreul chemat să acuze germanii.
      (dupa articolul „Românii la Închisoare Pentru Adevăr?” Incorectpolitic)

      • Multumim pentru acest material util pentru a demasca minciuna khazara si a restabili adevarul istoric. Satana Yehova este un Golan pervers care isi bate joc de sclavii lui.
        Aceasta mascarada cu arestarea khazarilor antikhazari numita procesul criminalilor de razboi la ,,tribunalul international”, a fost asemeni oricarui simulacru de proces – PROCESUL MARESHALULUI ION ANTONESCU sau PROCESUL LUI CEAUSESCU, desi nu se poate compara cizmarul cu Mareshalul.
        Partea buna a mascaradei este ca s-a pedalat pe exterminarea ,,evreilor” in lagarele din Polonia – o mare MINCIUNA care poate dovedita cu un simplu calcul matematic, si cu documentele care déjà au aparut, iar la final s-a redactat un cod pentru a preveni experimentele medicale pe oameni
        ( de parca si khazarii ar fi oameni si nu ANTIOAMNENI ).
        Codul are zece puncte care sunt valabile acum pentru a spanzura CRIMINALII care au facut GENOCIDUL planetar cu antenele 5G care este arma militara, si cu vaccinurile ucigashe.
        Asadar Satana le-a tras-o sclavilor lui care au redactat acest cod care se intoarce impotriva lor ca un bumerang.

        ,,Codul de la Nürnberg (1947)

        BRITISH MEDICAL JOURNAL No 7070 Volumul 313: Pagina 1448, 7 decembrie 1996.

        Introducere

        Hotărârea tribunalului pentru crime de război de la Nürnberg a stabilit 10 standarde pentru
        pe care medicii trebuie să se conformeze atunci când efectuează experimente pe subiecţi umani în
        un nou cod care este acum acceptat în întreaga lume.
        Această hotărâre a stabilit un nou standard de comportament medical etic pentru post
        Epoca drepturilor omului al Doilea Război Mondial. Printre alte cerințe, acest document
        enunţează cerinţa consimţământului informat voluntar al subiectului uman.
        Principiul consimțământului informat voluntar protejează dreptul individului de a controla
        propriul său corp.
        Acest cod recunoaște, de asemenea, că riscul trebuie cântărit față de cel așteptat
        beneficii și că durerea și suferința inutile trebuie evitate.
        Acest cod recunoaște că medicii ar trebui să evite acțiunile care rănesc pacienții umani.
        Principiile stabilite de acest cod pentru practica medicală au fost acum extinse
        în codurile generale de etică medicală.

        https://media.tghn.org/medialibrary/2011/04/BMJ_No_7070_Volume_313_The_Nuremberg_Code.pdf

        Codul de la Nürnberg (1947)

        Experimente medicale permise

        Marea greutate a dovezilor în fața noastră pentru a efectua anumite tipuri de medicale
        experimente pe ființe umane, atunci când sunt menținute în limite rezonabil bine definite,
        se conformează eticii profesiei medicale în general. Protagoniştii din
        practica experimentării umane își justifică opiniile pe baza că astfel
        experimentele dau rezultate pentru binele societății care nu sunt procurabile de către alții
        metode sau mijloace de studiu. Cu toate acestea, toți sunt de acord că anumite principii de bază trebuie
        să fie respectate pentru a satisface conceptele morale, etice și juridice:

        1. Consimțământul voluntar al subiectului uman este absolut esențial. Acest
        înseamnă că persoana implicată ar trebui să aibă capacitatea juridică de a-și da consimțământul;
        ar trebui să fie astfel situat încât să poată exercita puterea liberă de alegere, fără
        intervenția oricărui element de forță, fraudă, înșelăciune, constrângere, depășire,
        sau altă formă ulterioară de constrângere sau constrângere; și ar trebui să aibă suficiente
        cunoașterea și înțelegerea elementelor subiectului implicat
        pentru a-i permite să ia o decizie înțelegătoare și luminată. Acest
        din urmă element impune ca înainte de acceptarea unei decizii afirmative
        de către subiectul experimental ar trebui să-i fie cunoscută natura,
        durata și scopul experimentului; metoda și mijloacele prin care este
        a fi condus; toate inconvenientele și pericolele de așteptat în mod rezonabil;
        și efectele asupra sănătății sau persoanei sale, care ar putea proveni de la a lui
        participarea la experiment.
        Datoria și responsabilitatea de a constata calitatea consimțământului revine
        asupra fiecărui individ care inițiază, dirijează sau se angajează în experiment.
        Este
        o îndatorire și responsabilitate personală care nu poate fi delegată altuia cu
        impunitate.
        2. Experimentul ar trebui să fie astfel încât să dea rezultate fructuoase spre binele
        societate, imposibil de procurat prin alte metode sau mijloace de studiu, și nu întâmplător
        și de natură inutilă.
        3. Experimentul ar trebui să fie astfel conceput și bazat pe rezultatele animalelor
        experimentare și o cunoaștere a istoriei naturale a bolii sau altele
        problema aflată în studiu că rezultatele anticipate justifică performanța
        experiment.
        4. Experimentul trebuie desfășurat astfel încât să se evite toate elementele fizice inutile
        și suferință și vătămare psihică.
        5. Nici un experiment nu ar trebui să fie efectuat în cazul în care există un motiv a priori
        cred că va avea loc moartea sau vătămarea invalidantă; cu excepția, poate, în acelea
        experimente în care medicii experimentali servesc și ca subiecți.
        6. Gradul de risc care trebuie asumat nu trebuie să depășească niciodată cel determinat de
        importanţa umanitară a problemei care urmează să fie rezolvată prin experiment.
        7. Trebuie să se facă pregătiri adecvate și să se asigure facilități adecvate
        protejează subiectul experimental împotriva posibilităților de răni chiar și îndepărtate,
        invaliditate sau deces.
        8. Experimentul trebuie efectuat numai de persoane calificate științific.
        Cel mai înalt grad de calificare și grijă ar trebui să fie necesar în toate etapele
        experimentul celor care conduc sau se angajează în experiment.
        9. În timpul experimentului, subiectul uman ar trebui să aibă libertatea de a face acest lucru
        termină experimentul dacă a atins starea fizică sau psihică
        unde continuarea experimentului i se pare imposibilă.
        10. Pe parcursul experimentului, omul de știință responsabil trebuie să fie pregătit
        să încheie experimentul în orice stadiu, dacă are motive probabile să creadă,
        în exercitarea bunei-credințe, sunt necesare îndemânare superioară și judecată atentă
        din partea lui, că o continuare a experimentului poate duce la răni,
        dizabilitate sau moartea subiectului experimental.

        Pentru mai multe informații, vezi Nuremberg Doctor’s Trial, BMJ 1996;313(7070):1445-75.’’

        https://media.tghn.org/medialibrary/2011/04/BMJ_No_7070_Volume_313_The_Nuremberg_Code.pdf

        Testele incorecte și certificatele de deces frauduloase, vaccinul „experimental” încalcă articolul 32 din Convenția de la Geneva.
        Conform articolului 32 din Convenția de la Geneva din 1949, sunt interzise „mutilarea și experimentele medicale sau științifice care nu sunt necesare pentru tratamentul medical al unei persoane protejate”.
        Conform articolului 147, efectuarea de experimente biologice pe persoane protejate constituie o încălcare gravă a Convenției.
        Vaccinul „experimental” încalcă toate cele 10 coduri de la Nürnberg – care aplică pedeapsa cu moartea pentru cei care încearcă să încalce aceste legi internaționale.

        • ce e aia „khazarilor antikhazari”, Salivică Muică ?
          băgaşi mizeria ta bolnavă diversionistă să spurci locul ,
          iar kakazar e creierul tău stricat şi satanist, plecat pe cărările iadului.

  2. Eu credeam ca legea educatiei se refera la educatie, ca este facuta spre binele elevilor, nu al smecherilor care detin universitati private.

    • El e capul acestei legislaţii besmetice, de smecheri si banditi.

    • Şefii Justiţiei americane ştiau şi spuneau de atunci, din anii procesului de la Nürnberg, „al Holocaustului“, că este o făcătură politică.
      -.-.-
      Dacă, prin absurd, autorităţile şi justiţia române ar avea jurisdicţie în SUA, ar pro­ceda ca şi în România şi, în baza legislaţiei unui „adevăr“ impus prin lege, ar închide web-site-ul Curţii Supreme a Statelor Unite, ar face dosar penal administratorilor acestuia şi i-ar condamna, căci, deloc cuşer din punctul de vedere al holocausticilor evrei, reproduce discursul The Chief Justice, şeful Curţii, judecătorul William Rehnquist, de la întru­nirea anuală din 2004 a American Law Institute, în care acesta evoca batjocura faţă de ideea de justi­ţie a ceea ce au fost procesele de la Nürnberg (Nuremberg) de condamnare a liderilor germani, în viziunea celui care chiar la acea vreme, în anii 1940-1950, era şeful justiţiei americane, judecătorul Harlan Fiske Stone, care a calificat simulacrele de procese ale „aliaţilor“ în Germania, drept o „petrecere de linşaj la cel mai înalt grad“ („high-grade lynching party“), totul fiind o făcătură abuzivă (discursul din 2004 se află pe site-ul Curţii Supreme a SUA).
      Magistraţii şi politicienii americani lucizi ai epocii erau oripilaţi de ceea ce se întâmpla la Nürnberg, în Germania, dar, în timp, tutorii morali (dar ipocriţi) ai omenirii au impus ideea de standard al adevărului pe care l-ar reprezenta aceste procese abuzive, cum că ar fi un adevăr „corect“, faţă de care cerce­tarea realităţii şi gândirea critică sunt „greşite“, deşi, tot ei, au asmuţit gândirea critică împotriva a tot ceea ce este tradiţional, conservator sau naţional. Tot astfel au fabricat şi ideea de „parte bună a istoriei“ şi „parte greşită a istoriei“, privind poziţiile politice prezente, „politic corect“ şi „incorect politic“ privind gândirea, în general, deşi maniheismul lor este mai tot timpul unul răsturnat din pers­pectiva bunului simţ.
      Recunoaşterea de către germani a propriei vinovăţii de ucidere planificată a evreilor în timpul războiului s-a petrecut în reprobabilele procese „internaţionale militare“ de la Nürnberg (Nuremberg), din 1945-1949, orga­nizate de învingătorii Germaniei, adică de către SUA, Anglia şi Uniunea Sovietică, „aliaţii“. Însă germanii au fost crâncen schingiuiţi pentru a „recunoaşte“ orice se dorea şi li se cerea de către cuceritori. Iar documentul „soluţiei finale“ germane din 1942 privind problema evreilor (cu comportament de corp social străin, neintegrat, cu agendă proprie şi în Germania şi în alte părţi), documentul de la Wannsee-Berlin („Wannsee protocol“) al germanilor prevedea strămutarea aces­tora (spre est), ceea ce doreau şi evreii sionişti (dar în Palestina), şi nu uciderea lor, cum s-a impus ca interpretare, cu forţa, de către justiţiarii de la Nürnberg.

      Şi totuşi, până în zilele noastre, Tribunalul de la Nürnberg este considerat cu ipocrizie apogeul Justiţiei, deşi este victoria forţei asupra dreptăţii şi adevărului. Aşa dubios, este baza pe care s-a clădit Organizaţia Naţiunilor Unite şi justificarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în care SUA a suferit mai multe decese de luptă decât în oricare alt război, inclusiv în sângerosul Război Civil propriu.
      Însă, interzis prin lege în România să le amintim, mai multe mărturii din epocă arată că ceva a fost foarte putred acolo.
      *
      Charles F. Wennerstrum, judecător la Curtea Supremă a sta­tu­lui Iowa din SUA, este unul dintre primii care, implicat şi avizat, a con­damnat aceste pro­ce­se de la Tribunalul de la Nürnberg şi cele conexe, din acelaşi timp.
      În 1947-48, Wennerstrum a fost unul din judecătorii americani din Germania, în completul „Hostages Case“ (Dosarul Ostaticilor), care, în seria de procese anti-germane ale timpului, a judecat unii generali ai armatei ger­mane pentru comiterea unor crime de război.
      El a acuzat „abordările părtinitoare“ ale acuzatorilor / procurorilor la procese, arătând că aceştia „erau mai interesaţi să-şi promoveze pro­priile cariere decât să se facă dreptate“, iar „mult prea mulţi dintre ei erau evrei“, având, în consecinţă, o loialitate dubioasă faţă de Statele Unite; „Întreaga atmosferă de aici este nesănătoasă… Avocaţii, grefierii, interpreţii şi cercetătorii au devenit americani abia în ultimii ani, în ei fiind încorporate urile şi prejudecăţile Europei din trecutul lor “.
      „Procesele trebuiau să-i convingă pe germani de vinovăţia liderilor lor…“, dar „i-au convins pe germani doar că au pierdut războiul în faţa unor cuceritori răi“, a mai spus judecătorul Wennerstrum în 1948 (după Charles F. Wenner­strum, 96; Served on Iowa’s High Court, articol în The New York Times din 6 iunie 1986).
      Şi senatorul jurist republican Robert A. Taft, membru al Senatului SUA în 1939-1953, declarase în 1946 că „participarea Americii la Tribunalul de la Nuremberg este o pată pe onoarea Statelor Unite“.
      Om al legii, Taft a descris procesele de la Nürnberg de după război ca fiind o justiţie a învingătorilor, în baza unor legi ex post facto, în care cei care au câş­tigat războiul erau în acelaşi timp procurori, jude­cători şi presu­puse victime. Taft a condamnat procesele ca o încălcare a principiilor de bază ale justiţiei americane şi a standardelor acceptate la nivel internaţional în favoarea unei versiuni politizate a justiţiei, în care procedurile judici­are au devenit o scuză pentru răzbunare împotriva celor învinşi.
      „Mă întreb – spunea senatorul Robert Taft – dacă spânzurarea celor care, oricât de dispreţuitori or fi fost, au fost totuşi liderii poporului german, va des­curaja vre­odată să se mai facă război agresiv, deoarece nimeni nu face război agresiv decât dacă se aşteaptă să câştige. În toată această jude­cată [a proceselor de la Nürnberg] a existat spiritul răzbunării, iar răzbu­narea este rareori dreptate. Spânzurarea celor unsprezece bărbaţi condam­naţi va fi o pată în istoria americană…“. (Taft Condemns Hanging for Nazis as Unjust Verdict – Action at Nurem­berg Violates All Concepts of U.S. Justice, Senator Says in Ohio – He cites Napoleon’s case, articol pe prima pagină în The New York Times din 6 octombrie 1946).
      Datorită opoziţiei sale faţă de procesele de la Nürnberg, Taft a fost puternic criticat din toate părţile eşichierului politic asociat lobby-ului şi intereselor evreieşti („internaţionala iudaică“, cum o numea jurnalistul britanic Douglad Reed), acest fapt fiind considerat ca „principalul motiv al eşecului său de a-şi asigura nominalizarea republicană la funcţia de preşedinte“ pentru alegerile din 1948, preşedinte ajungând atunci un prieten necondiţionat al sionismului, Ike Eisenhower. Taft avea să şi moară apoi.
      *
      Chiar şi colegi ai celui care a creat „Tribunalul de la Nürnberg“, importanţi judecători ai Curţii Supreme a SUA, l-au criticat aspru pe acesta, pe Robert H. Jackson, un instrument al celor din spatele preşedintelui Franklin D. Roosevelt („internaţionala iudaică“).
      Nu există alt preşedinte al Statelor Unite ale Americii pentru care evreii să fi fost mobilizaţi atât de tare, mai ales ca maşinărie de vot, ca pentru acest Roosevelt, ceea ce se poate vedea şi din sursa evreiască „Jewish Voting Record in U.S. Presidential Elections“ postată pe jewishvirtual library.org, web-site-ul American-Israeli Cooperative Enterprise (AICE).
      Bogatul evreu Herbert Lehman (fiul unuia din fondatorii celebrei bănci Lehman Brothers, „elită“ a finanţelor SUA, alături de Goldman Sachs şi Morgan Stanley) era un fel de rege politic neîncoronat al Manhattan­ului şi al New York-ului, fiind conectat cu toate familiile evreieşti puternice din car­­tierele newyorkeze, nu doar din Manhattan, ci şi din Bronx, Brooklyn, Queens ş.a.m.d.
      Când Franklin D. Roosevelt părăsea în 1993 postul de guvernator de New York ca să plece la Casa Albă ca preşedinte, el îl lăsa în locul său pe foarte apropiatul prieten evreu şi partener politic Herbert Lehman, care îi fusese adjunct („lieutenant governor“) şi care a controlat politica New York-ului din 1928 până în 1956, prin comunitatea evreiască. După mijlocul anilor ’50, acest Lehman a început o intensă colaborare „civică“ cu Eleanor Roosevelt, văduva lui Roosevelt, care a girat cu numele ei super ONG-ul Freedom House, o cooperativă globală CIA-Mossad pentru „human rights“, cu finanţare de stat americană şi conducere evreiască de la bun început (prin evreul ungur marxist şi „anti-fascist“ George Field, ex-Feldmaier) şi până în prezent (Michael Abramowitz şi Michael Chertoff).
      Un centru de studii istorice şi o catedră de Political Science de la universitatea neo-marxismului din SUA, Columbia, poartă numele acestui bogat evreu, Herbert H. Lehman, post pe care a fost numit profesor, după ce a slujit în administraţia Carter, Zbigniew Brzezinski, stâlp al organizaţiilor noii ordini mondiale corporatisto-iudeo-americane, precum Bilderberg.
      *
      Iar Robert Jackson – mandatarul evreilor sionişti din spatele preşedintelui Roosevelt pentru a înfiinţa Tribunalul de la Nurnberg – fusese admis în baroul din New York fără a avea o diplomă de studii în drept, printr-o relaţie a unui văr al mamei sale, avocat, Frank H. Mott, personaj enigmatic, cu un prenume şi un nume purtate de mulţi evrei din SUA, conform genealogiilor de la jewish­data.com sau al lucrării „Jews on the Move: Implications for Jewish Identity“ (1996), unde aflăm de un evreu Frank Mott, profesor.
      Jackson devenise deasemenea activ în Partidul Democrat, ca şi „proeminentul“ său unchi Mott, şi, astfel, a devenit prieten şi aliat cu Franklin D. Roosevelt, iar după ce, în 1933, Roosevelt a devenit, susţinut de lobby-ul evreiesc newyorkez, preşedinte al SUA, l-a adus în guvern ca „Assistant General Counsel“ în 1934, numindu-l apoi Procuror General al Statelor Unite în 1940, ca din 1941 să fie ju­de­cător asociat al Curţii Supreme de Justiţie a Statelor Unite ale Americii, funcţie în care a stat până la sfârşitul vieţii, în 1954.
      Înainte, în 1938, Roosevelt îl numise judecător la Curtea Supre­mă şi pe evreul Felix Frank­furter, care făcea parte din aceiaşi „internaţională iudaică“ – reprezentată la vârf de Bernard Baruch, rabinul sionist Stephen Wise senatorul Herbert Lehman şi Henry Morgenthau Jr. -, care dirija politica SUA, fiind consideraţi şi „gu­ver­nul secret“ evreiesc ce dirija Departamentul de Stat în timpul preşedinţilor americani Woodrow Willson, Roosevelt şi Truman (cum arată Douglas Reed în „Controversa Sionului“).
      Roosevelt îl avea sfătuitor de taină de bază pe evreul născut la Viena, Felix Frankfurter, atunci când l-a trimis judecător la Curtea Supremă a SUA, unde i l-a trimis în ajutor şi pe amicul Robert Jackson.
      Judecătorii Felix Frankfurter şi Robert H. Jackson treceau drept colaboratori, aliaţi şi prieteni, când Jackson a fost însărcinat de preşedintele Truman cu rolul de „procuror şef al SUA în faţa unui tribunal internaţional pentru a judeca înalţii oficiali germani acuzați de crime de război“. Astfel, Robert Jackson a fost arhitectul principal al proceselor de la Nuremberg, descrise de el ca „opera suprem interesantă şi importantă a vieţii mele“ (în discursul său în faţa barorului statului New York, în 1947).
      Cei mai mulţi dintre colegii de la Curtea Supremă a SUA (formată din 9 jude­cători) nu au tăcut şi au criticat prestaţia lui Jackson, magistratul jucărie sionistă, ca dirijor al Proceselor de la Nürnberg. Astfel, judecătorul William O. Douglas a spus:
      „[Jackson] a dispărut un an întreg de la Curte şi, în absenţa lui, am funcţionat ca instanţă de doar opt judecători. Am crezut la momentul când a acceptat slujba că a fost o încălcare gravă a separării puterilor să fie pus un judecător într-o funcţie executivă [procuror şef la Nürnberg]. M-am gândit, ca şi judecătorii Stone şi Black, că dacă Bob face asta, el ar trebui să demi­si­oneze (dar nu a făcut-o). Mai mult, unii dintre noi – în special Stone, Black, Murphy şi cu mine – am crezut că procesele de la Nürnberg au fost neconstituţionale, după standardele americane.“
      Judecătorul şef al SUA, Harlan Fiske Stone de la Curtea Supremă (unde era chiar şeful lui Jackson), s-a referit tot atunci la procesele de la Nuremberg ca la o „petrecere de linşaj la cel mai înalt grad“, cum se poate vedea şi azi pe web-site-ul Curţii americane în prezent.
      Marele judecător Stone era iritat în primul rând de caracterul marcat politic al proceselor aliaţilor împotriva liderilor germani. Procesele de la Nürnberg erau, în viziunea lui competentă, un exemplu de „răzbunare a învingătorului“ (victor’s vengeance), mai degrabă decât justiţie internaţională, adăugând că actele procesuale şi probele sunt pline de inconsecvenţe.
      Judecătorul şef american H. F. Stone a acuzat şi inconsecvenţa logică şi morală, căci, de exemplu, la Nürnberg a fost condamnat pentru crime împotriva umanităţii Înaltul Comandament german, ce a planificat şi executat invazia Poloniei în 1939, dar generalii sovietici care au făcut acelaşi lucru, conspirând cu germanii, nu au fost acuzaţi de nici o crimă, iar „aceasta este o fraudă mult prea blasfemică pentru principiile mele de modă veche“, a scris despre această situaţie Stone.
      ……………………………..
      pe larg la:
      https://www.incorectpolitic.com/romanii-la-inchisoare-pentru-adevar/

    • ……
      Altă nemulţumire a judecătorului Stone a fost că a aflat pentru prima dată despre numirea lui Jackson în rolul de procuror al „Tribunalului Internaţional“ atunci când a fost anunţat de preşedintele Truman, iar Jackson nici nu l-a consultat înainte, deşi Stone era şeful său şi ar fi avut cu siguranţă anumite propuneri sau alte idei. ( Larry Holzwarth, 10 Lesser Known Facts About the Nuremberg Trials, pe historycollection.com/ în 19 iunie 2018; ca şi biograful lui Stone, Alpheus T. Mason: Harlan Fiske Stone: Pillar of the Law, New York 1956.)
      „Gloata de linşaj“ care era Tribunalul de la Nürnberg (după descrierea judecătorului şef al Curţii Supreme SUA, Harlan F. Stone), a fost se vede la fel de „infailibilă“ (fără greşeală) la fel cum artizanul american al acesteia, ca procuror şef al „linşajului“, Robert Jackson, jucăria sionistă, vorbea des­pre Curtea Supremă a SUA, unde funcţiona: „Nu suntem finali pentru că suntem infailibili, ci sun­tem infailibili doar pentru că suntem finali“.
      *
      Între cei mai categorici, judecătorul Edward van Roden, veteran în ambele războaie şi şef al Diviziei Militare de Justiţie pentru Teatrul European de război Normandia, care ar fi fost mult mai nimerit să conducă Tribunalul „crimelor de război“, a condamnat cu exemple odioase oro­rile proceselor învingătorilor „Aliaţi“ ţinute în Germania.
      Ca şi colonelul Willis Everett, judecătorul van Roden a participat la unul dintre aceste procese de după război, împotriva ofiţerilor şi militarilor germani, în celebrul caz „Malmedy massacre“, în care au fost judecaţi soldaţii din unitatea germană Kampfgruppe Peiper (Grupul de luptă Peiper), care la 17 decembrie 1944, în cursul bătăliei din Ardeni, s-a pretins că ar fi asasinat nişte solda­ţi ame­ricani care s-au predat sau care se predau.
      Istoria este controversată, căci mai multe probe şi mărturii, aflate însă public târziu faţă de momentul procesului ţinut de către „Aliaţi“ în mai-iunie 1946 în Germania învinsă, spun că soldaţii americani au fost ucişi în luptă sau evadând. Astfel, cel mai important episod este acela când, după ce au fost luaţi prizonieri, soldaţii americani, ţinuţi liber pe un câmp, ar fi reluat armele abandonate când s-au predat şi ar fi deschis focul asupra tru­pelor germane care îşi continuau înaintarea în luptă, aşa că germanii au tras şi ei asupra lor. (Gerd J. Gust Cuppens, Massacre a Malmedy? Adrennes: 17 December 1944, lucrare pu­bli­cată în germană în 1989 – sub titlul Was Wirklich Geschah: Malmedy – 17 Dezember 1944. Die Kampfgruppe Peiper in den Ardennen – şi în franceză în 2009; a se vedea şi „Massacre At Malmédy During the Battle of the Bulge“, articol publicat în 2003 pe jurnalul World War II şi pe historynet.com.)
      Cert este că a existat o evadare a soldaţilor americani, evadare în care, cu evadatorii înarmaţi sau nu, germanii au tras asupra americanilor. În total, 43 de soldaţi americani care se predaseră ger­ma­nilor au fugit înapoi în rândul liniilor aliate, unii după mai multe zile chiar. Aceştia au raportat şi răspândit faptul că ceilalţi soldaţi americani căzuţi prizonieri au fost ucişi de germani.
      Vestea masacrării americanilor de către nemţi s-a propagat chiar de la car­tierului general al Armatei I americane, ajungând repede la Car­tierul General Suprem al Forţelor Aliate şi la avanposturile ame­ri­cane, fapt ce „a provocat revolta soldaţilor şi le-a înzecit hotărârea de a lupta“. Dar această situaţie corespunde unei operaţiuni de intelligence psihologic aplicat asupra armatei Aliate / americane, răzbunarea fiind un mecanism cerebral bine cercetat şi manipulat de specialiştii mili­tari care se ocupă cu „psychology of revenge“ (mai recent, psiholoaga britanică Ann MacAskill de la Sheffield Hallam University arăta că răzbunarea excită părţile creierului asociate satisfacţiei, putând acţiona ca şi un drog, răzbunarea fiind un instinct ce poate fi activat cu abilitate de către liderii militari sau de artizanii războaielor, atunci când soldaţii lor nu sunt motivaţi să lupte, iar soldaţii americanii nu îi urau pe cei germani în 1944 şi nici înainte).
      La procesul făcut de americani şi de aliaţi, însă, în mai 1946, împotriva militarilor germani arestaţi, mulţi dintre aceştia, surpriză, şi-au recunoscut vinovăţia, deşi alte probe sau mărturii, precum a maiorului american Harold D. McCown, îi prezentau ca fără vină.
      „Cum se face că inculpaţii naţional-socialişti [germani] au mărturisit tot felul de crime odioase? – scria judecătorul Edward L. Van Roden -. Pot să răspund pentru că am examinat prizonierii germani şi 137 din 139 aveau testiculele distruse ireversibil; fălci sparte, dinţii scoşi. Înainte să ajung [la proces, în Germania], alţi 152 fusseră executaţi“.
      Cum a apărut această situaţie?
      Locotenent colonelul american Willis N. Everett, Jr., care îi apăra ca avocat pe cei şaptezeci şi patru de germani acuzaţi în cazul de la Malmedy, a făcut o petiţie la Curtea Supremă a SUA privind faptul că germanii nu au avut parte de un proces corect. Curtea şi-a declinat competenţa, dar, presat, secretarul Apărării din gu­ver­nul SUA, K. C. Royall Sr., i-a însărcinat pe judecătorii Edward Leroy van Roden (din Pennsylvania) şi Gordon Simpson (din Texas) să facă cercetări.

      Iată cuvântul celebrei scriitoare Freda Utley, contemporană evenimentelor:
      „Raportul făcut de aceşti doi judecători americani în urma anchetei lor, a fost păstrat secret faţă de publicul american, la fel ca multe alte ra­poarte re­feritoare la Germania. Dar judecătorul van Roden, după întoar­cerea sa în Statele Unite, a susţinut o serie de prelegeri şi discursuri în care a afirmat că metodele «de gradul trei», precum cele următoare, au fost folosite pentru a obţine acuzarea germanilor condamnaţi la moarte, mulţi dintre ei fiind deja spânzuraţi de cei care i-au şi judecat ulterior:
      Bătăi şi lovituri brutale; zdrobirea dinţilor şi ruperea maxilarelor; probe simulate; izolare, tortură cu aşchii arzânde; utilizarea anchetatorilor care se prefac că sunt preoţi; foame şi promisiuni mincinoase de achitare, condiţionată de recunoaştere. Vorbind la un club Rotary din Pennsylvania (la Chester Pike), la 14 decembrie 1948, judecătorul van Roden a spus: «Toţi nemţii, cu excepţia a doi, din cele 139 de cazuri pe care le-am investigat au fost loviţi cu piciorul în testiculele distruse. Aceasta a fost procedura standard de operare a anchetatorilor noştri americani.»
      El a povestit cum un german căruia îi fuseseră aprinse beţe de chibrit înfipte forţat sub unghii de către anchetatorii americani ca să i se smulgă o mărturisire, a apărut la proces cu degetele încă bandajate de la atrocitate.
      Un alt caz menţionat de acest judecător american în discursul său a fost cel al unui băiat german de optsprezece ani, care, după o serie de bătăi, a fost de acord să scrie o declaraţie dictată de anchetatorii americani. După ce a terminat de scris şaisprezece pagini, băiatul a fost închis peste noapte. În timpul nopţii, prizonierii din celulele alăturate l-au auzit spunând: «Nu voi mai spune o altă minciună !», iar când temniţerii au venit dimineaţa, au văzut că se spânzurase de barele celulei. Şi totuşi, declaraţia forţată pe care începuse să o scrie, dar se sinucisese înain­te să o semneze, a fost înaintată ca probă la judecarea altor acuzaţi.
      «Uneori – continuă van Roden – un prizonier care refuza să semneze era condus într-o cameră slab luminată, unde un grup de anchetatori civili, îmbrăcaţi în uniforme ale armatei Statelor Unite, erau aşezaţi în jurul unei mese negre cu un crucifix în centru şi două lumânări aprinse în părţi. ’Acum vei avea procesul tău american’, i se spunea apoi inculpatului.»
      Această instanţa falsă adopta [după interogatoriu] o sentinţă la moarte falsă, apoi învinuitului i se spunea: «Vei fi spânzurat în câteva zile, imediat ce generalul va aproba această sentinţă, dar între timp dacă semnezi această mărturisire te putem achita». Mulţi au semnat, unii însă tot nu au semnat…
      Într-un alt caz – a mai relatat judecătorul Edward L. Van Roden –, un fals preot catolic (de fapt un anchetator) a intrat în celula unuia dintre in­culpaţi, i-a auzit mărturisirea păcatelor vieţii sale, s-a prefăcut a-i da iertarea păcatelor, apoi i-a dat un mic sfat prietenos: «Semnează tot ce îţi cer anchetatorii să semnezi. Vei obţine astfel eliberarea, chiar dacă recunoşti fapte pe care nu le-ai făcut. Îţi pot oferi iertarea de păcat acum, în avans, pentru minciuna pe care o vei spune.».
      În unele cazuri, detenţia sau ameninţarea cu represalii asupra prizonierului sau a familiei martorului au fost suficiente pentru a-l convinge să semneze o declaraţie pregătită, care să îi implice pe alţii. În altele, «anchetatorii puneau o glugă neagră peste capul acuzatului şi apoi îl loveau cu pumnii în faţă, cu piese metalice, îl loveau cu piciorul şi îl băteau şi cu un furtun de cauciuc».
      Judecătorul van Roden a spus, de asemenea, audienţei sale, că loco­te­nent-colonelul [Burton F.] Ellis şi locotenentul [William R.] Perl, din partea acuzării americane, au spus, în justificarea atrocităţilor pe care le-au făcut, că le-ar fi fost dificil să se obţină dovezi prin mijloa­ce corecte. Perl a spus: «Aveam o nucă tare de spart şi a trebuit să folosim metode persuasive (sic)». Locotenentul Perl a recunoscut că «meto­de­le persuasive» includ «unele vio­lenţe şi procese simulate, false (mock trials)» şi că în cazurile Malmedy s-au bazat pe declaraţii obţinute prin astfel de metode.
      «Nu a existat juriu», a concluzionat van Roden. «Curtea era for­mată din zece ofiţeri care funcţionau şi ca judecători şi ca juriu, plus un magistrat, sin­gura persoană cu pregătire juridică, ale cărui hotă­râri cu privire la admi­si­bilitatea probelor erau definitive.
      Declaraţiile care au fost admise ca probe au fost obţinute de la bărbaţi care au fost ţinuţi mai întâi în izolare timp de trei, patru şi cinci luni. Erau închişi între patru pereţi, fără ferestre şi fără posi­bi­li­ta­te de mişcare. Două mese pe zi le erau împinse printr-o fantă din uşă. Nu aveau voie să vor­bească cu nimeni. Nu au avut nici o comu­ni­ca­re cu familiile lor sau cu vreun ajutor sau preot în acel timp.»“
      (După celebra scriitoare Freda Utley, The High Cost of Vengeance, Chicago 1948.)
      *
      Pretinsul „masacru comis de germani în bătălia şi în lupte­le de la Malmedy“ apare ca fiind un fals, o istorie fabricată, şi după cum a reieşit în timpul procesului din mărturia unui ofiţer american de rang înalt. Astfel, la 4 zile de la „masacru“, pe 21 decembrie 1944, militarii germani din subordinea lui Peiper îl cap­turaseră pe maiorul Harold D. McCown, comandantul unuia din batalioanele Regimentului 119 Infanterie. Acest maior american era la curent cu zvonistica (sau propaganda) privind masacrul de la Malmedy şi era îngrijorat de soarta sa şi de cea a oamenilor săi şi a vorbit cu Peiper. Conform lui McCown, Peiper l-a încredinţat că nici el şi nici oamenii săi nu riscă nimic şi că nu are obiceiul să-şi ucidă prizonierii de război. Iar McCown a constatat el însuşi că militarii americani din subordinea lui nu erau în pericol, aşa că a depus mărturie în favoarea lui Peiper în procesul de la Dachau din 1946, dar în care militarii germani schingiuiţi au semnat declaraţii de vinovăţie doar spre a scăpa de chinuri.
      Aceste dovezi ale schingiuirii germanilor pentru a li se smulge declaraţii auto-incriminatoare au fost scoase la lumină în 1948, deci, de către judecătorii raportori americani Edward Leroy van Roden (din Pennsyl­va­nia) şi Gordon Simpson (din Texas), care însă, ulterior, a trebuit să se marginalizeze de sistem sau social, pentru a nu fi la rândul lor persecutaţi. Astfel, jude­cătorul Gordon, după ce a recomandat ca „vinovaţii“ germanii să nu fie ucişi, ci doar condamnaţi la închisoare (existând dubii privind vinovăţia lor) s-a şi retras prin demisie de la Curtea Supremă a SUA, lucrând apoi în conducerea General American Oil Company, deţinută de nişte creştini (viitoarea ConocoPhillips), iar judecătorul Leroy van Roden a stat retras până la sfârşitul vieţii ca şef la o instanţă mai mică, în statul Delaware.
      Torturile asupra germanilor sunt descrise bine documentat de către Mark Weber, în lucrarea „The Nuremberg Trials and the Holocaust“ („Do the ‘war crimes’ trials probe extermination?“).
      ––
      pe larg la:
      https://www.incorectpolitic.com/romanii-la-inchisoare-pentru-adevar/

  3. Fiecare site si blog alege sa fie sau nu pe lista celor care vor fi judecati de Curtea martiala pentru cenzura adevarului. Nu m-am inselat cand am afirmat ca nu exista in Romania ziarist NEvandut khazarilor.

    ,,Presa online va fi monitorizată şi controlată de Ministerul Digitalizării
    sub pretextul dezinformării publice’’
    Asa se vor completa si dosarele Platitilor care cenzureaza orice informatie care spune adevarul.
    Cand Curtea Martiala va judeca Criminalii, dosarele celor care au ucis cu 5G, cu vaccinurile ucigase si au cenzurat informatiile care aratau toate aceste crime, dosarele lor vor fi complete, iar SPANZURAREA va fi mai rapida, pentru ca sunt cata frunza cata iarba: politruci, medici, zoiaristi, IT-isti, alte scursuri…
    Si CNA si acest minister CRIMINAL, sunt instrumente ale Cabalei si prin urmare sunt raspunzatoare pentru raspandirea minciunilor care au facut ca romanii sa fie dezinformati de statul roman Criminal si sa accepte otrava numita vaccin. Dezinformarea o face statul roman CRIMINALI in frunte cu Clona Negustorului de copii pentru ADRENOCROM Khazarus ZoiAnus, Arahat si alte scursuri, alaturi de Parlamentul Penal Criminal si de Guvernul Penal Criminal. Aceasta viitoare lege satanista incalca Constitutia Romaniei.
    Avocatul khazar Criminal al Poporului ar trebui sa sesizeze Curtea Constitutionala Criminala, dar pentru ca toti sunt slugi ale khazarilor inchinatori la Satana si iubitoti de Talmud, incalca legea fundamentala a tarii, lucru pentru care si aceste ZOI vor fi judecate si SPANZURATE. Nicio lege nu poate fi deasupra Constitutiei.
    „ (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. Art. 30 – Libertatea de exprimare’’
    Sursa: Constituția României
    ,,Din Craiova pan’la Iasi se resimte lipsa sarii, fiiindca tot mai multi ocnasi au aujuns in fruntea tarii.”
    https://www.bzi.ro/presa-online-va-fi-monitorizata-si-controlata-de-ministerul-digitalizarii-sub-pretextul-dezinformarii-publice-document-4718730#comment-973546

    • Puroiule kakazar!

      • CDN, ti-e ciuda ca Mihai are si el niste informatii si le publica?

        • SeKuroiule, aţi mai făcut asta, tot ca „Mihai”, şi în alte părţi, şi tot ca să virusaţi cu prostii bolnave – fake-uri, nu „informaţii”, fantasme bolnave, nu „adevărul” clamat batjocoritor – şi să compromiteţi astfel blogurile sau publicaţiile altora.

          • Iar tu tot mizerabil, Niculae.

          • Securistoidule, ai mai făcut asta şi alte dăţi şi în alte părţi, unde ai încercat să virusezi cu prostii şi să compromiţi. Această boală a minciunii şi diversiunii permanente îţi va roade creierul cu totul finalmente, dinăuntru, şi vei da în degenerări şi anxietăţi şi mai grave.
            Doar tulburările grave de personalitate si impulsivitatea te-au putut împinge şi să te auto-declari „preot” al „grupării religioase Credința Neamului Românesc” (cum te-ai şi semnat în plângerea penală aberantă pe care ai depus-o împotriva Bisericii), chiar dacă ai fost hirotonit pe linia impostorului religios Solopov, din Ucraina, care e omul serviciilor secrete din această ţară neprietenă românilor.
            Tot din cauza obsesiilor tale bolnave personale vrei să te substitui Bisericii Ortodoxe Române sau să o subminezi, făcând astfel jocul duşmanilor ţării.

        • tu eşti avocatul sau dirijorul lui „Mihai”!?
          Eşti o permanentă impostură, oriunde şi oricum te manifeşti, precum a fost întreaga-ţi viaţă bolnavă şi închipuită, în care ai minţit tot timpul, în stânga şi în dreapta, schimonosind şi măsluind adevărul, doar doar să te ridici peste alţii, dar n-ai acaparat decât repulsia celor care te-au dibuit ce hienă eşti.

          • Deci tu ești, intrigantule de C.D. Niculae! Tu descurajezi pe oricine postează vreun comentariu pe această pagină. Ai un vocabular mizerabil și nu faci decât o permanentă monitorizare pentru a ţine sub control site-urile naţionaliste. Da, îi iau apărarea lui Mihai când văd că un impostor ca tine mânjește pe oricine comentează pe inpolitics.ro.

    • in esenta, adica minciuna bolnava in desfasurare bolnava exploziva.
      Sunteti o Asociatia Psihopatilor Agresivi, care cauta sa-i acuze continuu pe ceilalti, chiar daca aveti nevoie sa fabricati „adevaruri” (falsuri, fake-uri) pentru asta.

    • Eşti razna total cu Curtea Marţială, cu Plătiţii şi cu SPANZURǍRILE din mintea ta întunecată şi vâscoasă.
      Și sunteţi mai mulţi la fel, nişte zombi fără creieri.

  4. „ (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. Art. 30 – Libertatea de exprimare’’
    Sursa: Constituția României

    ,,Noua Ordine Mondialăvrea ADN-ul romanilor

    Ați auzit vreodată despre boala Tay-Sachs?! Dar de siclemie (anemia cu celule in seceră)?! Nu?! …
    „România va adera la inițiativa europeană ”1+ Million Genomes”, ceea ce presupune predarea datelor genetice ale populației către statele UE, în scopul declarat de dezvoltare a cercetării în domeniul medical.”
    …Vă veți întreba ce legătură există între cele doua boli pe care le-am pomenit la început și predarea datelor genetice ale românilor către „un proiect”, după cum este prezentat în site-ul public. Și deoarece nu se vorbește nicăieri despre o instituție propriu-zisă, ci de „un proiect”, al cărui scop declarat pentru public este studierea genomului uman în vederea oferirii de servicii medicale îmbunătățite, nu îl pot numi altfel…
    În afară de instituții de stat și universități din țările participante, pe lista celor 28 de entități care „ajută” proiectul se află și niște ONG-uri cu preocupări în cercetarea genetică. Plus niște societăți private de management (?!) și un specialist in științele vieții, avocat pe persoană fizică (?!), cu acreditare în SUA…
    Bolile pomenite la început sunt caracteristice anumitor populații. De fapt, strict la obiect, siclemia afectează în principal populațiile africane. Oamenii cu rădăcini genealogice în rasa neagră sunt mai predispuși să dezvolte anemia cu celule in seceră decât indivizii din rasa caucaziană, de exemplu.
    Iar boala Tay-Sachs are o predilecție exclusivistă către indivizii cu origini evreiești (aici antisemiții vor fi în delir, că totul de la khazari vine, după cum bine știm).
    Aducerea acestor maladii în discuție are rolul de a vă face să înțelegeți că există boli care afectează doar anumite populații. Și pot fi create boli care să afecteze numai anumite populații.
    Iar prin „proiectul” denumit frumos „1+Millions Genoms”, se dorește să se adune într-o singură bază de date, comună pentru toată Europa, informațiile privind ADN-ul tuturor cetățenilor europeni.
    La aceste informații au acces toți cei care fac studii, ,,pentru binele nostru’’, evident…
    Conform legii, indirect și structurile militare ale țărilor in care își desfășoară activitatea! Pentru siguranța lor națională, ele pot cere acces și nu există vreo frână legală care să le împiedice să le obțină! Siguranța națională este motivul pentru care oriunde în lume, guvernele au voie să se bage oriunde!
    …Pentru cei care nu văd nicio legătură între aceste informații și se întreabă „Da’ unde e problema?”, voi explica. ADN-ul unei națiuni sau trib (nu contează că vorbim despre milioane de oameni sau mii), o dată analizat furnizează informații privind atât slăbiciunile, cât și punctele forte pe care fiecare populație le are în fața bolilor de orice fel, a tuturor agenților patogeni (a virușilor și a bacteriilor) cunoscuți sau… in dezvoltare.
    …Așadar, aceste informații pe care guvernul României le pune pe tavă fără acordul expres al fiecărui cetățean ale cărui date genetice și clinice (istoric medical) sunt stocate, nu conțin numai informații despre bolile genetice la care suntem predispuși ca populație, ci sunt date extrem de sensibile despre călcâiul lui Achile pentru fiecare popor… Bine-nteles, toate aceste date vor putea fi accesate într-un fel sau altul, fără niciun fel de problemă majoră, de structuri militare din întreaga lume. Structuri militare care au în dotare și sub control total laboratoarele în care se dezvolta arme biologice…Și tot aceste date pot fi vândute de către ONG-urile implicate în minunatul „proiect” către oricine are destui bani și este interesat de asemenea informații care ar trebui să rămână întotdeauna strict confidențiale. In mâini greșite, ele pot facilita exterminarea unei întregi populații ajunse pe motiv politic, indezirabile.
    …Și să nu uităm că acele ONGuri sunt la fel ca toate celelalte ONG-uri. Organizații cinstite, care funcționează cu banii unor persoane influente și bogate, implicate în acte de caritate și filantropie la nivel mondial, precum Soroș sau Bill Gates…
    Și acest pas spre „un mai bine general” nu este nou. Din surse oficiale am aflat că „În noiembrie 2022, proiectul Genomic Data Infrastructure (GDI), cofinanțat în cadrul programului Digital Europe, a fost lansat, marcând începutul fazei de extindere și sustenabilitate a inițiativei 1+MG. Obiectivul acestuia este de a stabili o infrastructură de date pentru datele genomice și clinice în toată Europa.” ‘’
    https://www.activenews.ro/opinii/Diana-Maria-Bragaru-Noua-Ordine-Mondiala-anul-zero.-Astazi-episodul-1%2BMillion-Genomes-182120

    • Fă-ţi un blog personal psihopatule, dacă eşti disperat de postări cretino-idioate, sau ţi-ai făcut şi nu te citeşte nimeni, căci eşti obositor de inutil şi de smintit?
      Ai spune doar două câteva cuvinte şi ai doar link-ul, dacă ai fi sănătos.
      Cum eşti toată ziua în priză şi eşti şi imatur sau prost, bătând câmpii razna rău când adaugi ceva de la tine, e clar că eşti pensionat pentru schizofrenie, cum îţi sunt şi teoriile.

  5. Asa au aparut Platitii Posedati care fac spume la gura cand cineva posteaza un articol care spune adevarul despre Mafia Khazara inchinatoare la Satana Yehova, iubitoare de Talmud, si/sau despre reptilienii Rockefeller si Rothschild si tot neamul ror de jivine imputzite: Real UFO With Aliens Caught On Camera From Saudi Arabia | UFO Or Military Vehicle? Alien Sightings
    https://www.youtube.com/watch?v=Q70MrmN8DkU UFO real
    Pofta buna la mancat kk Platitilor Posedati, pentru ca nu va mai baga nimeni in seama !
    Asa au aparut Platitii Posedati care fac spume la gura cand cineva posteaza un articol care spune adevarul despre Mafia Khazara inchinatoare la Satana Yehova si iubitoare de Talmud, si/sau despre reptilienii Rockefeller si Rothschild si tot neamul ror de jivine imputzite: Real UFO With Aliens Caught On Camera From Saudi Arabia | UFO Or Military Vehicle? Alien Sightings
    https://www.youtube.com/watch?v=Q70MrmN8DkU UFO real

    Pofta buna la mancat kk Platitilor Posedati, pentru ca nu va mai baga nimeni in seama !
    Acesta este cantecul vostru de lebada, al vostru si al Cabalei, care isi traieste ultimile saptamani inainte de a ajunge in iezerul de foc. Turati-va la maxim pana va sar pistoanele si va ies bielele prin bloc, spurcaciunilor !

    OMUL, creatia Lui Dumnezeu va fi biruitor si toate aceste scursuri vor disparea de pe fata Pamantului.

    • Si psihopat jegos, si kakazar si „Satana Yehova”. Toy ceea ce spui esti tu, boala dracului.
      Scursura infecta ce esti, „bagat in seama” de diavol.

    • tu postezi mizeria infecta din capul tau. Adica kakat si puroi.

    • Nu te mai faci bine, dusule cu capul!

  6. De fapt ”Mihai” (securist) mânjeşte anumite subiecte cu conspiraţionism ieftin, idiot şi psihopat, ca şi cu fake-uri, pentru a le compromite. Pe unde a mai trecut, analiştii sistemului au atacat apoi denigrator websiteurile găzduitoare drept conspiraţioniste sau putiniste, exemplificând cu comentariile postate.
    Astfel este articolul „Rețeaua minciunilor. Cine răspândește propaganda pro-Kremlin, conspirațiile și dezinformările în România“, de pe soroşisto-CIA-ista publicaţie rezist Context, din 10 martie 2023, în care sunt desfiinţate mai multe publicaţii, inclusiv Inpolitics.

    • Specialistul CDN critica postarile comentatorilor incomozi. O lichea marca Niculae.

      • Nu este adevărat tot ce vrei sau visezi sau îţi doreşti tu Dimpotrivă. Şi tocmai pentru că eşti cea mai mare „lichea“ posibilă (vocabularul tău de tractorist jegos), care minţi continuu despre alţi şi te lauzi pe tine cu merite pe care nu le ai, fiind un hoţ, tocmai de aceea îi şi apelezi pe alţii astfel, cu atributele tale, ca să abaţi atenţia de la ceea ce eşti tu, un diversionist securistic anti-român, aflat în acest moment în slujba Ucrainei.

    • pentru că Vasilică Militaru – auto-declarat „preot” al „grupării religioase Credința Neamului Românesc” (cum s-a şi semnat într-o plângere penală împotriva Bisericii), hirotonit pe linia unui impostor religios Solopov, din Ucraina, şi fiind obsedat de a se substitui Bisericii Ortodoxe Române sau de a o submina pe aceasta – e obsedat de unul CDN, care nu l-ar lăsa pe el să respire, dar mai ales să expire otrăvitor, ceea ce îi dă anxietăţi şi manifestări compulisv-obsesive.

  7. Context.ro e a maghiarului rezist Attila Biro (finanţat de Soros şi de guvernul SUA din 2017, ca jurnalist RISE Project, pentru a susţine protestele anti-românesti ale mişcării rezist în România) şi a englezului Stephen McGrath, si e asociată în cadrul OCCRP cu RadioFreeEurope, adică cu CIA.
    „Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) is supported by grants by the United States Agency for International Development (USAID), the International Center for Journalists (ICFJ), the United States Department of State, the Swiss Confederation, Google Ideas, Open Society Foundations (OSF) and the Knight Foundation.”
    Adică sunt plătiţi inclusiv de guvernul american, de CIA (prin USAID) şi de familia magnatului George Soros (prin Open Society Foundations).
    Pentru ăştia lucrează de fapt ”Mihai”, dar tot el strigă ”Plătiţii“ despre oamenii normali, şarpele.

  8. Ultima postare cu informatiile cunoscute de Platitii Posedati ajuta romanii sa inteleaga in ce mod s-au infiltrat satanistii in Mass-media.
    Chiar si canaliile pot fi folositoare atunci cand le scoti din starea lor de confort subuman – de sclavi satanisti.
    Din disperare incep sa spuna si ei adevaruri despre lucrurile pe care altfel nu le-ar fi spus.
    S-a intors roata: la inceputul lui 2020 omenirea a fost debusolata si disperata pentru ca nu intelegea ce i se intampla, fiindca desi planul satanist era vechi, OMUL nu si-a inchipuit ca Satana chiar vrea sa omoare 90 % dintre oameni.

    ,,Aici, pe scurt, dintr-o carte din 1981 a lui Bilderberger, Jacques Attalli este un exemplu al mentalității lor: …Viitorul va fi despre găsirea unei modalități de reducere a populației …
    Desigur, nu vom putea executa oameni sau construi tabere. Îi scăpăm făcându-i să creadă că este pentru binele lor … Vom găsi sau provoca ceva, o pandemie care vizează anumite persoane, o adevărată criză economică sau nu, un virus care afectează bătrânii sau varstnicii, nu contează , cei slabi și înfricoșați vor ceda în fața ei. Prostul va crede în el ( in virus ) și va cere să fie tratat. Vom fi avut grijă de faptul că am aplicat tratamentul, un tratament care va fi soluția. Prin urmare, alegerea idioților se va face de la sine: vor merge singuri la abator. ” Complet aici: https://www.incorectpolitic.com/despre-depopularea-prin-vaccinare-a-lasilor-si-fricosilor-care-vor-ceda-si-ca-prostii-vor-accepta-vaccinul-fragmente-dintr-un-interviu-cu-jacques-atalli/ https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2021/10/attali.mp4?_=1

    Acum, satanistilor nu le vine a crede ca in scurt timp o sa-i ia Dracu’ la el dupa ce si-a batut joc de ei. Poporul roman este IDIOT ca multe alte popoare, dar credinta ortodoxa si inteleptiunea nu au disparut din gena poporului oropsit de khazari, asa ca poporul roman repeta ce le-a mai spus si altor SCURSURI: ” ,,…Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod; Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă – Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt, Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ…Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti …’’

    Sa le spuneti celor care va platesc ca nici in alta galaxie nu vor scapa sa dea seama pentru ce au facut.

    • Si esti dus pe alta galaxie, satanistule care ne faci pe altii „satanisti”?
      Ti s-a mai spus ca nu exista „o carte din 1981 a lui Bilderberger”.
      Bilderberg este o organizatie la o intrunire a careia a trecut cu foarte mult timp in urma si Jacques Attalli, autorul cartii.
      Dar continui sa pui copy-paste dupa intunericul mintii tale.
      Tu esti scursura din moment ce strigi bolnav, fara motiv, despre toti ceilalti „SCURSURI”

    • bolnavule „Mihai”, care ii caracterizezi psihopatic astfel pe ceilalti.
      Tu esti „SCURSURA” si mizeria despre care tot vorbesti la adresa altora.

    • Nu (ti) s-au spus secrete, ci ceea ce tu, fie, fiind un handicapat mintal, nu esti in stare sa afli singur, desi e informatie publica, fie esti diversionist si o dai la intors ipocrit, in prefacatoria ta diabolica. Sau esti din amandoua: si idiot schizofrenic si „satanist platit”, cum te deconspiri vorbind despre altii, insa.
      Acuzarea altora de propriile pacate e un vechi simptom al ipochimenilor.

Scrie un răspuns la "Platit Posedat", "canalie" si "sclav satanist" esti tu, Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998