Dacă există asasini economici, și s-a demonstrat că există, de ce nu ar exista și asasini politici? Iar dacă există asasini politici, de ce ar face tocmai România excepție? Tema acestei analize este sugerată de interviul pe care domnul Crin Antonescu l-a acordat redacției Gândul și în care a fost provocat să vorbească despre rolul conjugat al serviciilor, dar și a unor parteneri externi, în operațiunea de distrugere a USL. Ceea ce nu a putut sau nu a vrut să spună Crin Antonescu, voi încerca să spun eu, în cele ce urmează. Succint și tăios.
USL a fost victima unor asasini politici. Aceştia au executat, în mod deliberat, cea mai puternică asociere de partide din istoria României. Scopul final a fost atins. Cine au fost asasinii, de ce și cum au procedat?
Răspunsul la prima întrebare este dat de răspunsul la a doua întrebare. Care este forța internă cea mai interesată să pescuiască în ape tulburi? Care este forță externă cea mai interesată ca în România să nu existe un instrument politic cu adevărat stabil și puternic? Capabil să se opună oricăror atacuri împotriva democrației ori interesului național. Această forță internă sunt serviciile. Serviciile scăpate, în realitate, de sub orice control. Serviciile care își fac stat în stat. Şi care au propria agendă. Dar cine sunt forțele externe interesate ca România să poată fi că mai ușor de manipulat? Deci slăbită. Fără un instrument politic suficient de puternic. Sunt chiar partenerii noştri euroatlantici care, dată fiind poziția geostrategică a României, nu sunt deloc interesați ca acest stat să funcţioneze pe cont propriu. Pentru că ar putea scăpa prea ușor de sub control. Iar democrația în România nu este suficient de consistentă. Nu reprezintă o garanție, pe termen mediu și lung, pentru partenerii noștri euroatlantici. Și, cu atât mai puțin pe termen scurt. Ori asta se întâmpla chiar în timp ce la granița noastră se pregătea un ciudat război civil. Și de ce să nu mă gândesc și la interese mai machiavelice? În sensul că, România, ca partener economic, este mai convenabilă în măsura în care nu își asumă, cu prioritate, obiective mari, de interes național. Ci se mulțumește, mai degrabă, cu statutul de partener comod economic, care nu creează niciun fel de concurență reală unor multinaționale și nici nu opune rezistenţă atunci când resursele energetice și utilitățile sunt preluate de alții.
Atât serviciile, deci, cât și partenerii noștri euroatlantici aveau toate motivele să fie îngrijorați de crearea în România a unei alianțe atât de puternice, cum a fost USL. Pur și simplu, se crease o putere politică care le putea scăpa de sub control. Și care, la rândul ei, ar fi putut controla, atât serviciile, cât și substanța relațiilor de Parteneriat Euro-Atlantic.
Prin urmare, dacă știm de ce, știm și cine. Asasinii politici, în esență, au fost reprezentanți de frunte ai serviciilor și parteneri, tot de frunte, euroatlantici.
Și cum au procedat? Au utilizat chiar calul troian din interiorul USL. Calul troian era Victor Ponta. Și Ilie Sârbu, socrul său. Și Sebastian Ghiță, prietenul și finanțatorul familiei. Oameni de bază ai sistemului. Politicieni captivi ai serviciilor. Și mulți alți ofițeri acoperiți din partide, în special PSD, și din rândul parlamentarilor. Aceştia au dinamitat împreună USL, încercând să creeze impresia că liberalii sunt cei care încearcă să strice jocul. A fost suficient un ordin pe unitate pentru ca Victor Ponta, ușor-ușor, să-i dea brânci lui Crin Antonescu și să-și asume candidatura la președinție.
Asasinii politici și-au făcut datoria. Iar acum, nu facem decât să consumăm efectele acestei opere devastatoare. (Sorin Rosca Stanescu)