„Am discutat şi despre acţiunea profund nedemocratică iniţiată de PNL şi de presiunile pe care PNL le exercită asupra Guvernului apolitic pentru a modifica legea alegerilor locale. Decizia noastră e foarte clară. În cazul în care, prin mijloace abuzive şi nedemocratice, s-ar putea schimba această lege, PSD nu va participa la alegerile locale”, a afirmat joi seară Liviu Dragnea, conform Mediafax, într-o conferinţă de presă susţinută la finalul Comitetului Executiv al partidului.

Un act de curaj din partea PSD, ar spune unii, mai ales că, în era Dragnea, partidul numai prin acte curajoase nu prea s-a remarcat. Mai bine mai tîrziu, însă, decît niciodată.

Din păcate, sunt toate șansele să ne aflăm, mai degrabă, în fața unei gafe de proporții a PSD, care l-ar putea costa scump în perioada care urmează. Mai scump decît ne putem imagina măcar, în acest moment.

Să o luăm metodic.

Vorbind despre vot democratic, e greu de spus care se încadrează în această sintagmă și care nu, aici Augustin Zegrean avînd dreptate, pe fond. În România ultimilor ani am avut alegeri de șefi ai CJ prin votul consilierilor, dar și prin al cetățenilor, într-un singur tur, conform sistemului introdus de guvernul Tăriceanu în 2007. Am avut primari aleși în două tururi și am avut primari aleși într-un tur, conform sistemului introdus de guvernul Boc în 2011.

Pozițiile partidelor nu au fost niciodată clare și unitare în raport cu sistemul de vot; fiecare s-a pronunțat, la vremea schimbărilor, în funcție de cum era sau nu avantajat de respectivele schimbări.
Cel mai clar exemplu e PNL, care, anul trecut, a avut o perioadă în care a mizat pe votul într-un tur, convins fiind că Ponta va cădea încă din iunie și că alianța de guvernămînt se va destrăma, ceea ce lăsa liberalilor cîmp deschis de manevră.
Pentru că nu a fost să fie, PNL s-a răsucit, acum, și vrea vot în două tururi.

Chiar dacă votul în două tururi e, într-adevăr, mai reprezentativ, PSD are, și el, partea lui de dreptate, și încă mare. Dintotdeauna, schimbarea regulilor jocului cu prea puțin timp înaintea competiției ori chiar în timpul ei a fost văzută ca o metodă necinstită.
Cum ar fi ca UEFA să anunțe, în acest moment, introducerea celui de al 12-lea jucător pe teren, la campionatul european din vară? S-ar da peste cap toate strategiile, toate schemele de joc la care echipele calificate lucrează de amar de vreme. Asta nu înseamnă cu un meci cu 24 de jucători e musai nedemocratic.

Reacția de protest a PSD, deci, e îndreptățită. Nu și inteligentă.

Partidul a jucat, oricum, incorect față de aliați precum ALDE și UNPR, pe care i-a cam dat de-a berbelecul fără milă în ultima vreme, știind că e, oricum, marele favorit în localele cu un singur tur. De ce să mai împartă plăcinta și cu alții, în aceste condiții?
Cînd a apărut perspectiva celor două tururi la orizont, PSD și-a adus aminte, brusc, că nu a mai stat demult la o cafea cu foștii aliați. Dar, asta e deja o altă poveste.
Revenind, PSD avea nevoie de o reacție fermă față de schimbarea sistemului de vot, care să includă chiar și o moțiune de cenzură anti-Cioloș.

Ideală ar fi fost, însă, o reacție graduală, în trepte, funcție de demersul efectiv al executivului și al PNL pe acest subiect.
Boicotarea alegerilor era ultima mare carte care trebuia aruncată pe masă, în ultima clipă.

Făcînd de pe acum acest anunț, și încă sub forma unei decizii oficiale, prin vot, a conducerii partidului, PSD comite aproximativ aceeași eroare ca și Crin Antonescu, în momentul cînd și-a anunțat demisia din fruntea PNL în cazul unui scor sub 25% la europarlamentare.

Așa cum au punctat, corect, mulți analiști, gestul lui Antonescu a fost unul elegant, dar păgubos, pentru că a dat adversarilor săi, nu puțini, o armă excelentă pe mînă, cu ajutorul căreia să-l execute politic. Ceea ce s-a și întîmplat.

Să ne mai amintim, pe de altă parte, de tam-tam-ul făcut de PSD cînd Băsescu și PDL au boicotat referendumul de suspendare, în 2012?

În acest moment, există trei căi prin care legea alegerilor locale poate fi modificată. Prin ordonanță de urgență, printr-o lege votată în parlament (atenție, există deja un proiect în acest sens depus și chiar trecut de comisia Juridică!) sau prin asumarea răspunderii de către guvern.

Toate trei sunt legale și democratice, așa că nu e clar despre ce ”mijloace abuzive și nedemocratice” vorbește Dragnea.
Mai ales că președintele CCR a dat – incorect, dar l-a dat! – deja semnalul că nu e nicio problemă cu respectiva schimbare.
Odată anunțul radical al PSD făcut, partidul are două variante mari și late pentru situația în care PNL și guvernul Cioloș chiar schimbă legea alegerilor: fie boicotează alegerile, fie se răzgîndește rușinos și acceptă nouă forma a legii.

În cazul răzgîndirii ar fi un dezastru de imagine, e de la sine înțeles.

Ce s-ar întîmpla, însă, în cazul unui boicot real?

În mod categoric, PSD ia în calcul reacția vehementă a unei părți importante a electoratului, dar, în special, a marilor cancelarii europene, a UE, a socialiștilor europeni, a Internaționalei Socialiste șamd.

Reacții dure, care să condamne practicile abuzive din România în materie de legislație electorală, să bage în corzi guvernul Cioloș și PNL și să ducă la revenirea, în ultima clipă, la sistemul inițial de vot.
Ar fi ideal, pentru social-democrați să se întîmple așa.

Dar, dacă?…
Faimosul What If?

Dacă, dimpotrivă, PSD se trezește cu o reacție publică majoritară de tipul ”foarte bine că boicotează alegerile, e șansa noastră să scăpăm de foștii comuniști”? La urma-urmei, PSD și-a început cariera politică, sub formă de FSN, după revoluție, exact invers, anunțînd că nu candidează în alegeri, pentru a face pe dos, în ultima clipă. În plus, asemenea reacții DEJA au apărut, după primul anunț al PSD, în presă ori pe rețelele de socializare.

Dacă reacțiile din Occident vor fi mai mult simbolice, lipsite de vlagă sau, mai rău, ar fi îndreptate contra atitudinii PSD?

Și, extrem de important, ce atitudine reală față de această perspectivă au, oare, partidele pe care PSD încearcă acum să și le reapropie, precum UNPR ori ALDE, fiind evident că, în cazul unui boicot al PSD, cele 30-40 de procente ale sale ar urma să se redistribuie celorlalți participanți?

Un asemenea scenariu face, din păcate pentru PSD, ca relația sa cu respectivele partide să fie pe teren extrem de nesigur în perioada următoare; avantajate de boicotul PSD, partidele mici ar putea defecta la un eventual vot în parlament pe marginea unei legi de schimbare a sistemului de vot, ori la o moțiune de cenzură în cazul asumării răspunderii.
Dacă PSD a fost gata să se dispenseze de ele cu atîta ușurință cînd i-a convenit, de ce nu ar funcționa și reciproca?

În fine, cum ar întîmpina o asemenea perspectiva înșiși candidații PSD? Cîți dintre ei nu s-ar buluci să candideze în pofida deciziei partidului, ca independenți ori pe listele altor partide?
Mai are rost să comentăm ce impact ar avea asupra PSD acest scenariu, mai ales că partidul va fi contrat, orice ar fi, în anumite localități de către proprii edili aflați pe post, dar considerați necorespunzători prin prisma noilor criterii de integritate? (Bogdan Tiberiu IACOB)