Se numeşte Călin Popescu Tăriceanu. Preşedintele ALDE. Este, alături de Victor Ponta, cel mai bine cotat politician din Bucureşti. Fără să-şi fi anunţat intenţia de a intra în lupta pentru funcţia de Primar General al Capitalei. Şi în condiţiile în care ALDE nu are, în sondaje, decât 5-6%. Pentru a înţelege potenţialul lui Tăriceanu, este suficient să-l comparăm cu Cristian Buşoi. Candidatul PNL, deja anunţat, căruia i se face de mai mult timp o intensă publicitate, susţinut fiind de al doilea partid puternic, sub aspectul intenţiei de vot pe Bucureşti, nu a reuşit să atingă nici jumătate din scorul lui Tăriceanu. Ce va face acesta? Va candida?
Dacă da, Tăriceanu s-ar putea să dea peste cap multe dintre calculele politice. Dar înainte de a analiza o asemenea perspectivă, să încercăm să aflăm de ce, în definitiv, Tăriceanu este atât de bine cotat de către bucureşteni.
În primul rând, pentru că este perceput ca fiind un om al Capitalei. În al doilea rând, are o meserie de bază cât se poate de compatibilă cu rolul de Primar General. Este inginer. Şi am o bănuială. Bucureştenii s-au cam săturat şi de marinari, şi de doctori. În al treilea rând, Tăriceanu a rămas cu o bună reputaţie de pe vremea în care a fost atât prim-ministru, cât şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal. Un om care inspiră încredere. În ciuda faptului că a plecat din PNL într-o alianţa cu Victor Ponta, atunci când USL s-a destrămat. Ratând şansa de a redeveni, el însuşi, preşedintele partidului şi, apoi, probabil, candidat prezidenţial. Dar asta, de acum, este istorie.
Călin Popescu Tăriceanu, cu excepţia pe care tocmai am evocat-o, este un om care ia greu decizii. Dar odată ce le ia, le urmează cu consecvenţă. Cu încăpăţânare chiar. Sunt sigur că ezită mult, făcând fel de fel de calcule, înainte de a se hotărâ să candideze pentru Primăria Generală a Capitalei.
Dar o va face. Pentru că ştie cât de mare este miza. Şi mai ştie că are şanse reale de a câştiga. În acest sens, se poate observa, din cercetările de piaţă, că bucureştenii nu ţin neapărat ca, în această poziţie, să pune semnul egalităţii între un partid şi candidatul său. Creditând PNL cu peste 30%, bucureştenii nu îl creditează şi pe Cristian Buşoi. Ceea ce înseamnă că şi un lider al unui partid mic, cum este Tăriceanu versus ALDE, are şanse foarte mari. În plus, Călin Popescu Tăriceanu nu are ce pierde. Spre deosebire de PNL, el nu îşi riscă, sub nicio formă, cariera, în eventualitatea unui eşec. Dimpotrivă. Chiar şi dacă pierde cursa pentru Primăria Generală a Capitalei, Tăriceanu va obţine un scor cel puţin onorabil, va avea posibilitatea să facă mult mai vizibilă politica propriului partid şi va creşte semnificativ scorul acestuia. Deja este o performanţă faptul că ALDE este în măsură să candideze singur la alegerile din 2016, fără a solicita vreunui alt partid liste comune.
O candidatură a lui Călin Popescu Tăriceanu, care fără a fi sigură, este, în orice caz, previzibilă, aruncă în aer, cu siguranţă, candidatura lui Cristian Buşoi. Este încă un argument care ar trebui să o determine, mai devreme sau mai târziu, pe Alina Gorghiu să se înscrie, ea însăşi, în cursă. (Sorin Roșca Stănescu)