La ambasada României din SUA va fi decorat miercuri cu ordinul Steaua României un fost congresman american, Tony Hall, pentru „contribuția sa excepțională la apărarea democrației și sprijinirea drepturilor omului în România”, potrivit unui comunicat al Hall Hunger Initiative, citat de televiziunea WHIO.

Singura ”contribuție” a lui Hall la apărarea democrației a fost, însă, efortul de a anula clauza națiunii celei mai favorizate acordată de SUA României în anii 70.

Tony Hall, fost congresman de Ohio, este premiat pentru „contribuția sa excepțională la apărarea democrației și sprijinirea drepturilor omului în România”, potrivit comunicatului. Afăm tot de aici că, pe vremea cînd era congresman, Hall a călătorit în România anilor 80, în timpul regimului opresiv al dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Când s-a întors, Hall a început demersuri în congres pentru eliminarea României de pe lista beneficiarilor clauzei națiunii celei mai favorizate, primite în 1975. Clauza respectivă, acordată de un stat altui stat însemna avantaje atât la importul mărfurilor, cât și la exportul lor, iar aria de cuprindere se referea la taxe vamale, alte taxe la frontieră, regimul de import-export, formalitățile vamale, reglementările privind comerțul internațional, accesul la tehnologia avansată sau credite cu dobânzi mici. Pentru economia României și pentru cetățeni, clauza a însemnat enorm, dar, în egală măsură, ea a permis și constrîngerea regimului comunist de către SUA de a permite emigrarea unor cetățeni.

Hall se laudă acum că nu i-a fost ușor să lase România fără clauză, pentru că Ceaușescu invitase la masă și cîștigase de partea lui membri ai congresului și ai administrației, ”așa că a existat opoziție față de eforturile mele. Cu toate acestea, dovezile opresiunii au fost copleșitoare și, în cele din urmă, am avut succes”, spune fostul congresman.

Realitatea istorică e că nu Hall a anulat clauza, ci chiar regimul lui Ceaușescu. La 26 februarie 1988, Departamentul de Stat a făcut anunţul oficial că România a decis să renunţe la reînnoirea clauzei naţiunii celei mai favorizate şi că aceasta va înceta la data de 3 iulie 1988. La sfârşitul lunii iunie 1988, Preşedintele Reagan a emis o proclamaţie prin care anunţa că, de la 3 iulie, importurile româneşti nu vor mai beneficia de tratamentul clauzei naţiunii celei mai favorizate.

Desigur, se poate obiecta că demersul lui Hall, chiar dacă producea suferință românilor de rînd, era un mod de a șubrezi dictatura lui Nicolae Ceaușescu.

Doar că, ce să vezi, mulți ani mai tîrziu, în 2000, același Tony Hall cerea administrației de la Washington să relaxeze sancțiunile împotriva regimului dictatorului irakian Saddam Hussein, acuzat de derularea unui amplu program de înarmare, inclusiv chimică, biologică ori nucleară.

„Există o altă problemă în Irak, şi anume cea a malnutriţiei şi a lipsei de medicamente, în primul rînd pentru copii. Noi, adică ONU şi alte state ale lumii, am putea face mai mult” spunea Hall, explicînd că ”trebuie tratat separat aspectul umanitar de problema armamentului”. „Chestiunea armamentului (irakian) este foarte importantă, dar şi aspectul umanitar trebuie luat în considerare”, mai spunea congresmanul.
În anii 80, nu îl impresionaseră foametea și frigul din România, lipsurile de tot felul, suficient încît să considere clauza un fel de ”aspect umanitar”?
Pare-se că nu.

De aici o curiozitate: de ce simte nevoia președintele Klaus Iohannis să decoreze cu cea mai înaltă distincție a statului un personaj care a încercat să dea cîndva o grea lovitură românilor și, peste toate, mai și minte că ar fi reușit? (B.T.I.)