La cum se prezintă lucrurile pe scena politică, Florin Cîțu va mai adăsta o vreme la cîrma guvernului, intră în congres ca frîngător pe genunchi al enervanților de la USRPLUS, cîștigă șefia PNL, Orban e out, Iohannis a scăpat de coșmarul procurorilor, PSD se pregătește să încaseze pe sub masă jumătate din programul Saligny, AUR demonstrează că e pafaristul nr.1 al politicii, iar marele perdant se cheamă USRPLUS. Să argumentăm.

Disputa zilei e pe marginea moțiunii de cenzură contra guvernului. Trei partide se bat pe depunerea ei, probabil situație unică în istoria post-decembristă.
AUR vrea să arate că mai există, că pînă și exclusa Șoșoacă a cam dispărut din atenție, darmite fostul ei partid. Pînă la un punct, agitația lor e de înțeles; se chinuie să arate că mai mișcă.

Marea problemă vine dinspre PSD și USRPLUS.
Destule voci se miră deja în spațiul public că oamenii lui Barna nu negociază cu PSD o moțiune care ar dărîma cert guvernul.
USRPLUS a anunțat, în loc de asta, propria moțiune.
PSD la fel, și a invitat azi, prin Sorin Grindeanu, la semnarea ei de către toți cei care doresc căderea cabinetului.
Există o mică problemă, însă, care explică separarea moțiunilor.

USRPLUS nu poate achiesa la o moțiune care să conțină critici dure la adresa guvernului din care a făcut și încă face parte.
Să amintim o poveste, în acest sens.
Contrar credinței populare, guvernul Boc nu a căzut în toamna anului 2009 în urma unei moțiuni introduse de PSD, proaspăt plecat de la guvernare.
Social-democrații ar fi avut dificultăți mari să justifice o moțiune împotriva guvernului din care făcuseră parte, ar fi însemnat auto-înfierare publică.
Moțiunea, cu numele ”11 împotriva României”, a fost introdusă de PNL și UDMR, dar chiar și așa, greii PSD nu s-au arătat dispuși să o voteze, din același motiv sus pomenit. Finalmente, s-a recurs la o stratagemă salvatoare: în textul moțiunii nu s-a regăsit nicio critică la adresa componentei PSD a guvernării, doar la adresa PD și a lui Băsescu.
Abia astfel PSD a acceptat să voteze moțiunea și să demită guvernul.

Pentru ca USRPLUS să vină acum la moțiunea PSD ar trebui ca social-democrații să-i decupeze din textul moțiunii. De ce ar face asta, omenește vorbind, cînd partidul crește pe fondul dezastrului guvernării liberalo-useriste?
Între PSD și USRPLUS nu mai poate exista, de acum, vreo înțelegere privind moțiunea, atît timp cît Ciolacu nu a dat vreun semnal de concesie față de useriști în textul moțiunii.
Urmarea anunțului lui Grindeanu a fost explozivă: USRPLUS a recurs la cel mai inimaginabil gest, bătînd palma pe o moțiune comună cu AUR.
Progresiștii rafinați și europeni s-au înfrățit cu talibanii politicii, fasciștii, legionarii, homofobii și toate celelalte etichete care s-au lipit, pe drept ori ba, pe fruntea AUR. Ce ar urma să scrie în textul moțiunii, de comun acord, cele două partide? Explică George Simion: ”Ce contează textul? E o aberație!”.
Pentru niște pafariști ai politicii precum cei de la AUR, evident că nu contează.

Concluzie: PSD, fără 234 de semnături pe moțiune, nu are voturi să dărîme guvernul, deci foarte probabil nici nu va iniția demersul, conform deciziei de la Consiliul Național.
AUR și USRPLUS nu pot dărîma nici ele guvernul.

Fără moțiune, guvernul Cîțu va rămîne cel puțin o perioadă la butoane, cu sau fără USRPLUS, și va lansa la apă programul ”Anghel Saligny”.
Un program din care anticipăm că o mare parte se va duce discret spre primarii PSD, în schimbul jocului cu ”uite moțiunea, nu e moțiunea”.
PSD repetă abil jocul din 2007-08, cînd a susținut neoficial guvernul minoritar Tăriceanu în schimbul unor avantaje materiale de proporții.
Cu Saligny în buzunar, Cîțu își va adjudeca lejer șefia PNL.
Iohannis scapă, odată cu Stelian Ion, de marea problemă a numirii unor procurori șefi departe de gusturile sale.
Să ne amintim că, în 2007, aruncarea peste bord a miniștrilor PD, în frunte cu ministrul Justiției, Monica Macovei, de către liberalii lui Tăriceanu și suspendarea președintelui au fost motivate de Traian Băsescu astfel, în celebrul său discurs de după suspendare, în Piața Universității:
”Unul din obiectivele îndepărtării Monicăi Macovei şi al votului din Parlament este accesul la schimbarea procurorilor, este ceea ce parte din infractori îşi doresc, este ceea ce eu şi dumneavoastră refuzăm, pentru că a venit timpul ca în România să se facă dreptate”.

Dovada limpede că numirile de procurori chiar sunt o miză uriașă la vîrful politicii.

Marele perdant al crizei se conturează USRPLUS.
Haosul e desăvîrșit în capetele liderilor.
Anunță moțiune de cenzură contra unui guvern din care ei refuză să plece.
E ca și cum te-ai da singur în judecată pentru tîlhărie.
Bat palma, pentru asta, cu partidul pe care l-au martelat în modul cel mai dur, aplicînd principiul înfrățirii cu dracul pînă la trecerea punții. O abdicare imensă de la principiile intransigenței atît de trîmbițate.
Se află în situația de a-și vedea unii miniștri rămași la butoane chiar dacă se decide demisia din guvern, nume precum Cristian Ghinea și Cătălin Drulă fiind vehiculate ca decise să-și păstreze fotoliile. Cazul Victor Babiuc din epoca CDR, care a preferat să fie exclus din PD pierderii scaunului de ministru. Ciolanul bate principiile, se va spune.
Dacă recurg la plecatul steagului și rămînerea umilitoare în guvern, după zoaiele aruncate în capul partenerilor, useriștii vor deveni doar niște zombie politici, conform unei expresii dragi lor.
E de așteptat, de asemenea, ca după congresul PNL să înceapă operațiunea de cumpărare la bucată a parlamentarilor USRPLUS de către liberali, muncă ușurată de degringolada din tabăra progresiștilor.
Partid născut, vorba lui Silviu Predoiu, din spumele mării și cu o politică bazată pe sloganuri pe Facebook și mitinguri în Piața Victoriei, USRPLUS s-a dovedit o formă fără fond, care se destramă la primele confruntări în lumea realpolitik. (Bogdan Tiberiu IACOB)